Comunicatul de presă al Parchetului General din 3 august a.c. anunță că în dosarul Revoluției au fost trimiși în judecată trei inculpați: Ion Iliescu – fost președinte al României; Gelu Voican Voiculescu – fost viceprim-ministru al Guvernului României și general (rtr.) Iosif Rus, fost șef al Aviației Militare.
Parchetul General precizează că „evenimentele din decembrie 1989 au făcut obiectul cercetării în 4.544 de dosare penale”, fiind trimise în judecată „275 de persoane”.
Din comunicat rezultă că dosarul celor trei este unul special, din două puncte de vedere. Mai întâi pentru că a fost întocmit „într-un nou cadru procedural” și are în vedere „infracțiunile contra umanității, așa cum sunt acestea definite prin articolul 439 din Codul Penal”. Apoi, pentru că „reține doar responsabilităţile penale pentru persoanele situate la vârful piramidei decizionale politico-militare ale României din intervalul 17-30 decembrie 1989, pentru întregul interval menționat”.
Se poate deduce că procesele și condamnările de până acum au fost pentru plevușcă, abia acum ajungându-se la judecarea persoanelor din „vârful piramidei decizionale politico-militare ale României”.
Într-o traducere liberă, suntem anunțați că, în sfârșit, abia acum va începe mult așteptatul proces al lui Ion Iliescu – pentru că despre Voican Voiculescu și Gl. Rus nu s-ar putea spune că, în intervalul menționat, se aflau ei chiar la vârful piramidei.
ACUZAȚI DE INDUCERE ÎN EROARE A OPINIEI PUBLICE
Parchetul General precizează că fiecare dintre cei trei inculpați este acuzat de aceleași infracțiuni contra umanității, prevăzute și pedepsite de art. 439 alin. 1 lit. a), g), i) și k) din Codul penal, și anume:
„(1)Săvârşirea, în cadrul unui atac generalizat sau sistematic, lansat împotriva unei populaţii civile, a uneia dintre următoarele fapte:
a) uciderea unor persoane;
g) vătămarea integrităţii fizice sau psihice a unor persoane;
i) întemniţarea sau altă formă de privare gravă de libertate, cu încălcarea regulilor generale de drept internaţional;
k) alte asemenea fapte inumane ce cauzează suferinţe mari sau vătămări ale integrităţii fizice sau psihice”.
În traducere liberă, „fapte” înseamnă că cei trei au înfăptuit, nu că „au dat ordine” sau că „au incitat” să le înfăptuiască alții. Conform încadrării făcute de procurori, articolul in Codul penal arată că ei, în mod nemijlocit, sunt cei care au ucis, au vătămat integritatea unor oameni, au întemnițat ori au provocat suferințe mari. Și procurorii probabil că au probe în acest sens.
Dar, într-o declarație pentru Deutsche Welle, procurorul Cătălin Pițu care a instrumentat dosarul, face o precizare care contrazice încadrarea din rechizitoriu: „Nimeni nu spune că Ion Iliescu a ieșit pe stradă și a împușcat oameni. Poți însă ucide în mai multe feluri. Poți să instigi, de exemplu”, explică șeful Secţiei parchetelor militare din ÎCCJ.
Afirmația procurorului Pițu se regăsește în rechizitoriu, unde cei trei inculpați sunt acuzați de alte fapte decât cele pentru care au fost încadrați în Codul penal.
Astfel, Iliescu este acuzat că, „cu intenţie, a indus în eroare opinia publică în mod constant, repetat, sistematic, prin apariţiile sale televizate şi emiterea de comunicate”, „urmărind obținerea legitimității populare, menținerea și consolidarea puterii politice deținute începând cu ziua de 22 decembrie 1989, orele 16.00, şi şi-a asumat, în intervalul 22-30 decembrie 1989, operațiunea sistematică de inducere în eroare a opiniei publice exercitată de cadrele militare cu funcții de conducere ale MApN”.
În această variantă a procurorilor, faptele comise de Iliescu ar fi, una, că el, personal, „a indus în eroare opinia publică” și, a doua, că și-a asumat și „inducerea în eroare a opiniei publice la care au recurs cadrele militare” din conducerea MApN.
Pentru Voican Voiculescu este trecută, cuvânt cu cuvânt, aceeași acuzație.
Iar în cazul Gl.Rus, acuzația este doar de inducere în eroare a opiniei publice prin ordinele pe care le-a dat: „În calitate de comandant al Aviaţiei Militare, cu intenţie, în intervalul 22 decembrie, orele 16.00 – 30 decembrie 1989, a exercitat prin ordinele sale militare, date în mod sistematic, operațiunea de inducere în eroare a opiniei publice”.
Întrebarea care se pune este care anume fapte sunt comise de cei 3 inculpați: „au ucis, vătămat, întemnițat etc” ei personal, cum arată încadrarea din Codul penal care s-a dat faptelor lor sau „au indus în eroare opinia publică”, cum se descrie în rechizitoriu?
Răspunsul este important, pentru că pedepsele sunt diferite. Nimeni nu se poate juca cu destinul oamenilor. Una este să fii acuzat de omor direct și de celelalte trei fapte de la art.439, cum sună încadrarea, și alta este dacă ai indus în eroare în opinia publică, cum sună acuzația din rechizitoriu.
Nu trebuie să fii savant în Drept pentru a constata că avem de-a face cu o contradicție: acuzația din rechizitoriu nu-și găsește corespondent în încadrarea juridică. Or, cât am trage de textul penal ca de o plastilină, „inducerea în eroare a opiniei publice” nu este „un fel de a ucide”, cum susține procurorul Pițu. Pentru inducerea în eroare probabil că există o pedeapsă pentru „inducere în eroare”, nu pentru omor.
TEROARE FĂRĂ TERORIȘTI
Eroarea indusă în opinia publică de cei 3 inculpați este, potrivit procurorilor, cea cu privire la existența teroriștilor. Procurorii susțin că inculpații intenționat au indus lumea în eroare – adică au mințit – pentru că „urmăreau menținerea și consolidarea puterii politice obținute, dar și legitimarea în fața opiniei publice”.
În traducere, invocarea teroriștilor a fost o gogoriță menită să-i ajute pe cei în cauză să rămână la putere. Or, se spune în rechizitoriu, „nu există probe apte să demonstreze că în intervalul 22-30 decembrie 1989 au existat terorişti sau orice altă forţă care să desfăşoare acţiuni ostile revoluţiei şi revoluţionarilor”. Era liniște și pace, nimeni nu se opunea revoluției și revoluționarilor, ne încredințează procurorii.
În acest sens, rechizitoriul citează concluzia unei analize a Secției Parchetelor Militare realizată între 1990-94, care „stabileşte în mod pertinent că psihoza securist-teroristă şi focul fratricid au fost cauzele deceselor şi vătămărilor din intervalul 22-30 decembrie 1989”. Deci dacă psihoza a fost cauza, creatorii psihozei sunt vinovații. Aceasta este jongleria cu principiile de drept pe care ne-o propun procurorii.(Folosirea sintagmei „ psihoză securist-teroristă”, în loc de formularea mai simplă „psihoză teroristă”, are chichița sa. Procurorii afirmă de fapt că ostilitatea împotriva securității a fost indusă intenționat în opinia publică, inclusiv de cei trei inculpați. A fost o ostilitate indusă artificial, în mod samavolnic, nici pe departe să fie un sentiment real, resimțit de toți românii care au ieșit în stradă în acele zile, strigând „Jos securitatea!”. Poate voi reveni cândva asupra acestui subiect).
Admitem concluzia procurorilor că n-au existat teroriști, ci doar o „psihoză securist-teroristă”. Adică o teroare fără teroriști.
Admitem și că „n-a existat nicio altă forţă care să desfăşoare acţiuni ostile revoluţiei şi revoluţionarilor”, cum se spune în rechizitoriu. Nu cumva să credem că securitatea a fost vreo astfel de forță, ne previne fraza respectivă…
Dar rechizitoriul afirmă că, totuși, în intervalul 22-30 decembrie 1989 au survenit 857 decese și 2382 răniri de persoane. Decesele și rănirile au fost prin împușcare. Adică din țevile unor puști au ieșit niște gloanțe. Puștile erau în mâinile unor oameni. Ale cui? – aceasta e întrebarea.
Ale cui au fost puștile și cine a apăsat pe trăgaci? Pentru că acolo s-a născut crima.
Au cercetat procurorii câte arme de foc au fost distribuite salariaților din instituții și întreprinderi începând cu luni, 18 decembrie 1989, ca urmare a ordinului de mobilizare a gărzilor patriotice? A fost audiat vreun director de astfel de întreprinderi despre cum s-a organizat procedura de distribuire a puștilor? Cunosc câțiva directori care, cu toate riscurile, au refuzat să se conformeze și au ținut armele sub cheie, nu le-au dat pe mâna salariaților.
În acele vremuri, ca și acum de altfel, evidența armelor și cartușelor este una dintre cele mai stricte posibile. Se știa cu precizie unde se află fiecare armă și fiecare glonț și cine răspunde de ele. Bănuim că nu li s-au dat arme și îndemnul hai la luptă, bă! S-au făcut tabele cu toți cei care au primit puști și muniție. Unde sunt acele tabele? A fost cercetată procedura de recuperare a armelor de foc de la populație pe tot parcursul anului 1990? S-au făcut tabele, câte arme s-au recuperat, de la cine, cine le-a depus, din ce garnizoană proveneau?
În noaptea de 24 decembrie veneam de la redacție spre casă și pe podul de la Elvila, cum i se spune acum, m-a oprit o grupă de civili înarmați, cu vestita panglică tricoloră pe mâneci, semnul distinctiv al revoluționarilor „de bine”. Au îndreptat armele spre mine, m-au întrebat unde lucrez, au început să înjure presa comunistă și, în cele din urmă, drept tribut pentru liberă trecere și „în numele revoluției”, mi-au luat husele de pe toate scaunele mașinii. Tot în acele zile, în secția zețărie din combinatul Casa Scânteii unde se paginau ziarele se trăgea de afară prin geamuri când nu te-așteptai, noroc că erau plasate foarte sus, dar tot ne aruncam pe burtă, sub mesele de paginare.
Cunoscutul actor de comedie Horia Căciulescu a fost împușcat în mașină în seara de 24 decembrie, în timp ce se deplasa pe str. C Mille, dinspre Palatul Universul spre Palatul Telefoanelor. În mașină mai erau două femei surori. S-a trezit în fața unei formațiuni de soldați, comandați de lt. maj. Emil Pană, de la UM 01395 București. Audiat ca martor, ofițerul avea să declare că mașina nu a oprit la somații, continuându-și drumul – fiind foarte probabil ca, din cauza zgomotului infernal din zonă, somațiile lor să nu fi fost auzite. „Am dat ordin să se tragă, iar un soldat a tras în șofer, în zona capului”, avea să spună ofițerul. Focul asupra mașinii a fost executat de doi militari în termen. Au tras ca la balamuc și gloanțele au spulberat, pur și simplu, capul actorului. Astfel se face că el nu a putut fi recunoscut decât pe 27 decembrie, dată menționată și pe actul său de deces.
Nu era nevoie ca cineva „să genereze și amplifice” vreo psihoză. Psihoza se năștea instantaneu peste tot unde se petreceau astfel de episoade tragice, iar veștile rele circulau cu viteza glonțului.
Nu trebuia să vină Iliescu să creeze prin comunicate și apariții la televiziune „psihoza securist-teroristă”, ea s-a născut în stradă, am trăit-o mulți pe pielea noastră.
A FOST UN „FOC FRATRICID”:
TRĂGEAU „FOCHIȘTI”, NU TERORIȘTI!
Rechizitoriul mai afirmă că „aceste conduite (ale celor trei inculpați, de inducere în eroare a opiniei publice) au avut drept consecințe generarea și amplificarea unei psihoze generalizate a terorismului, psihoză cauzatoare de numeroase situaţii de foc fratricid generalizat”.
Întrebarea este: între cine și cine s-a declanșat „focul fratricid generalizat”?
N-au fost teroriști, dar procurorii au datoria să ne spună cine erau combatanții „focului fratricid”.
Dacă au participat la foc, să-i numim „fochiști”. Sau trăgători. În niciun caz securiști. Nu contează cum îi numim, contează să știm cine pe cine împușca. Pentru că acolo s-au născut crimele. Și acesta este răspunsul de esență pe care o întreaga țară îl așteptată de la geniile din procuratură. Cu acuzațiile aduse lui Iliescu nu se rezolvă problema adevărului despre cine a apăsat pe trăgaci, „21-22 cine a tras în noi”.
Cine a avut puști în mână în acele zile? – asta e întrebarea la care trebuie să răspundă o anchetă penală profesionistă. Cine a avut arme, de unde proveneau armele, cine le-a dat și cui le-a dat, la ordinul cui au fost date, câtă muniție a dispărut din evidențele stricte ale unităților militare de tot felul, cum și de la cine au fost (dacă au fost!) recuperate armele existente pe inventar la data de 15 noiembrie în toată țara ș.a.m.d.
Morții și răniții din revoluție sunt legați de răspunsurile la această întrebări, nu de „inducerea în eroare a opiniei publice”. Rechizitoriul poate fi considerat o încercare de inducere în eroare a opiniei pblice.
Dar nu mai suntem într-un film despre cât de dulce a fost glonțul patriei, ci despre realitatea că unii oameni aveau niște puști pe care, excitați de evenimente, au început să le folosească de parcă trăgeau după ciori.
Cine sunt acești oameni – să le zicem „fochiști”, nu teroriști? Și cine le-a dat armele? Că n-or fi luat ei cu asalt garnizoanele militare ca pe niște Bastilii de pe Dâmbovița.
Procurorii nu răspund prea clar – ce a fost mai întâi, oul sau găina? Întâi au început împușcăturile și după aceea conduita inculpaților „a generat și amplificat psihoza securist-teroristă”? Sau, dimpotrivă, mai întâi inculpații au bătut câmpii despre teroriști și după aceea au apărut și împușcăturile?
Nu cumva această psihoză a apărut mai întâi în stradă – iar informațiile despre împușcături în diverse locuri, cu diverse consecințe, au început să circule într-o bălăbușie de nedescris?
Au rezolvat procurorii problema misterioaselor simulatoare de împușcături care au declanșat panica în Piața Revoluției, din care avea să se nască canonada reală, nu simulată, de artilerie?
A fost audiat celebrul actor, regizor, ministru care, cu vocea lui inconfundabilă, dădea de pe tancuri comanda „foc!” în direcția Muzeului de Artă unde a ars o aripă întreagă? Înregistrarea video există. A văzut-o onor procuratura? Și ce-o fi declarat el, fie-i țărâna ușoară, despre acest rol al vieții, din care s-au născut pagube ireparabile și care a fost ascuns sub preș decenii? S-a urcat pe tanc să comande „foc!” împotriva Muzeului de Artă pentru că-i crease Iliescu o psihoză securist-teroristă?
Parchetul General stabilește cu precizie data, ora și minutul la care s-a prăbușit regimul comunist: „Părăsirea sediului CC al PCR de către cuplul prezidenţial Ceauşescu Nicolae şi Elena, la data de 22 decembrie 1989, orele 12.06, moment ce a însemnat pierderea prerogativelor puterii de stat de către aceştia și sfârşitul dictaturii comuniste în ţara noastră”.
Pe de altă parte, același rechizitoriu mai stabilește că Iliescu e responsabil de tot ce s-a petrecut în țară din 22 decembrie ora 16 până în 30 decembrie 1989.
Apare și aici o întrebare: împotriva cărui stat a dat Iliescu lovitură de stat, din moment ce statul comunist – potrivit procuraturii – a încetat să existe cu 4 ore (fără 6 minute!) înainte de apariția sa pe scena revoluției? Până și Virgil Măgureanu se întreabă „împotriva cărui stat a dat Iliescu o lovitură, a unui stat care nu mai exista? Diversiunea a fost dirijată de factori din afară, dar nu au putut intra și în Armată”, a declara fostul șef al SRI pentru EVZ, în ianuarie 2022.
A lămurit procuratura cine a adus poporul în stare de beligeranță? Cine a pronit acel foc fratricid?
S-a tot vorbit despre înțelegerile de la Malta. Despre faptul că în România a fost o lovitură de stat organizată de CIA și KGB. Chiar și fostul șef al SRI, Virgil Măgureanu, s-a trezit a treia zi după scripturi afirmând negru pe alb, într-o carte recentă, că evenimentele din decembrie 1989 au fost o lovitură militară de stat dată de SUA și Rusia. Ce spune procuratura despre aceste lucruri? N-ar fi cazul ca opinia publică din România să aibă un punct de vedere oficial cu privire la amestecul puterilor străine în evenimentele din decembrie?
Nu cumva „focul fratricid” a fost pus la calea de acestea tocmai pentru a compromite ideea de revoluție, care ar fi dat României prea multă demnitate, ascendență și simpatie în ochii străinătății?
În timp ce torpilarea ideii de revoluție, ridicarea pe soclu a loviturii de stat, lapidarea și compromiterea liderilor care au gestionat țara în acele zile fierbinți, focul fratricid, împușcarea lui Ceaușescu într-o zi de Crăciun după un simulacru de proces pot fi tot atâtea argumente să stăm mucles în banca noastră și cu capul plecat în fața lumii.
UN EXORCISM NECESAR: PROCESUL LUI ILIESCU
Timp de decenii, industria propagandei anti-Iliescu a fost una dintre cele mai profitabile. S-a investit enorm ca o personalitate ca Ion Iliescu să fie compromisă și apoi distrusă.
S-au cheltuit prea mult timp și prea mulți bani pentru ca acest deznodământ să mai fie amânat.
Demonizarea lui Iliescu a produs glorie, a născut cariere, a băgat destui bani în buzunarele multora. Pentru lovirea lui în fel și chip s-au dat decorații, s-au înființat institute, s-au finanțat ong-uri cu bani neștiuți de nimeni, s-au tipărit cărți cu „adevăruri” inventate, s-au înființat posturi universitare, s-au dat „doctorate în Iliescu”. Tot felul de figuri neisprăvite scoase la lumină din mâlul revoluției și-au găsit un rost în viață și au devenit celebri înjurându-l pe Iliescu în numele „adevărului despre Revoluție”.
O uriașă mașinărie de incriminare și manipulare despre Iliescu și revoluție a dominat viața publică decenii în șir. Astfel putem înțelege de ce acest proces este considerat de mulți un fel de exorcizare a societății românești.
Iliescu este personajul tragic al unei situații în care a început prin a fi omul potrivit la momentul potrivit și care, printr-o manipulare de proporții colosale, a ajuns să fie considerat de mulți vinovatul absolut pentru necazurile tuturor.
L-au dușmănit mai întâi cei care n-au ajuns la butoiul cu miere al puterii, acuzându-l pe Iliescu de criptocomunism și solidaritate cu foștii comuniști.
În sens invers, l-au dușmănit la fel de tare foștii tovarăși din nomenclatura partidului, pentru că în timp ce Iliescu s-a salvat, ei, care stăteau cândva la aceeași masă cu eroul revoluției, au ajuns în pușcărie. Activiștii partidului, mai mari sau mai mici, n-au putut digera faptul că fostul lor tovarăș a ajuns în fruntea bucatelor, dar n-a mișcat un deget în ajutorul lor.
L-au dușmănit mai ales toți cei cărora Ceaușescu le-a făcut un rău, în vreun fel sau altul, și acesta nemafiind, l-au înlocuit cu Iliescu, pe care l-au transformat în paratrăznet al nemulțumirilor și țintă a răzbunării pentru frustrări de tot felul.
L-au dușmănit apoi perdanții din revoluție, milioanele de oameni simpli care au rămas de căruță în lupta cu duritățile aduse de capitalism, considerându-l vinovat tot pe Iliescu de faptul că viața lor de dinainte, în care aveau asigurate casa, locul de muncă, gratuitate la școli și spitale etc s-a dus pe apa sâmbetei. „Iliescu l-a omorât pe Ceaușescu și uite unde am ajuns”, spun cei carora revoluția le-a lovit destinul.
Dar cea mai perfidă lucrătură impotriva lui Iliescu a venit din partea fostei securități. Securiștii, care pretind că ei sunt salvatorii revoluției, nu pot ierta că nu li s-a recunoscut acest „merit istoric”, că au fost blamați și huliți de poporul ieșit pe străzi și că unii șefi de-ai lor au înfundat pușcăriile în loc să fie decorați. Ne vom da seama cât de adâncă este nemulțumirea care a mocnit în fosta securitate și cât de puternică este dorința ei de răzbunare numai dacă vom vedea cum, în ultimii ani, dinspre fosta securitate apar cărți cu tonele și interviuri care se măsoară în km, precum cârnații pe funie, din care rezultă cât de luminată a fost securitatea, cât de eroic s-a comportat ea în revoluție și ce „caracter mizerabil” are Iliescu care le-a trimis șefii în pușcărie. Zilele trecute, Anca Alexandrescu a difuzat în emisiunea sa „Culisele ststului pralel” de pe Realitatea Plus un fragment dintr-un interviu mai vechi al lui Iulian Vlad. Ascultarea acelui interviu este edificatoare pentru șiretenia parșivă în care acest individ încearca să ascundă o dușmănie fără margini pe care o nutrea față de Ion Iliescu. Iar spusele sale au valoare de ordin de îndrumare pentru rețeaua pe care a condus-o și care este, bine merci, activă și astăzi.
Securitatea nu uită și nu iartă, iar lui Iliescu i-a venit sorocul.
Iliescu nu este doar personajul tragic al unei revoluții care-și devorează fiii, așa cum se întâmplă mereu în istorie. Este ținta aleasă cu grijă pentru luneta timpului.
Grozava „tinta „domnule Stireanu.Da sa ne uitam la precedentu -Mubarak si ala cu un picior in groapa ,au fost „umani „,l-au operat pe cord ca sa aiba pe cine condamna . Flacaii astia vor sa-l faca erou national pe tov. Iliescu.Faceti unsondaj si veti vedea citi sustinatori mai are . Inca .(Dar nu pe net sa faceti sondajul).
eu apreciez pe cei care nu musca mana ce i-a hranit. Doar ca Ilici v-a hranit din camara poporului, nu din camara URSS.
Iar povestea cu securistii este o abureala. Adica 10 ani l-au tinut presedintele Romaniei, cunoscandu-i „scolile”, 32 de ani i-au dat leafa buna, paza, casa, masa si gata acum edte dizident. Fugi dle! Mai bine, spune ca ambitia acestui ins marunt la stat si suflet a furat startul unei intregi natii.
Aud ca-si scrie memoriile, ce poate sa scrie, cum din frageda tinerete umbla cu limba scoasa dupa functii tovarasesti? Cum 20 de ani a asteptat rozandu-si unghiile, ca sa-ii fure tronul si sceptrul TOVARASULUI?
Sa fim seriosi, perioada Iliescu este o pagina neagra, mocirloasa, in istoria romanilor!
„Adica 10 ani l-au tinut presedintele Romaniei”
Adica, noi i-am oferit 10 ani la Cotroceni.
Abia mai tarziu, chiar f. f. tarziu, ne-am lamurit mai clar, pe cine am votat. Pe cine am ales. Sa ne amintim din cati pe lista, l-am ales pe Ilici.
„in 22-30 decembrie 1989 au survenit 857 decese și 2382 răniri de persoane” consemneaza rechizitoriul Parchetului. Pai, cum s-au impuiat ca paduchii 2-3 milioane de „revolutionari” ghiftuiti cu pensii nemuncite, gratuitati, terenuri, imobile – pana in 2022? Bugetul Tarii este stors si secat de niste paraziti cu adeverinte facute pe baza „eu te recunosc pe tine, tu ma recunosti pe mine”, si-asa o tin escrocii astia, de 32 ani, si nu se mai termina. Parlamentul trebuie sa modifice Legea cu „rivolutionarii”, sa fie recompensati, numai si numai urmasii directi ai celor ucisi sau raniti in rechizitoriul Parchetului.
Citez din Memoriile lui Miron Mitrea ,scrise in puscarie:
„Plecăm. Seara târziu, mă uit la televizor. Ion Iliescu. Vorbea bine. Calma poporul. Vorbea de revoluția poporului român.
-Ce a zis?
-A zis că nu au existat teroriști.
Radu râde cu poftă.
Miron Mitrea:
-Hai, Radule, că suntem idioți. Gata, mi-a ajuns Revoluția. Mâine mă duc la Autobază. Sunt sătul”
PS Miron Mitrea cu doi prieteni,prinsesera in zona cartierului Cismigiu un terorist arab,cu arma calibrul 5,62 :)))
Pentru ca cineva sa fie acuzat de ceva trebuie sa existe legatura de cauzalitate ( in cazul nostru -directa)intre fapta si rezulatul ei.Daca Ilescu ar fi afirmat ca orasul este plin de terorisati si ar fi indemnat populatie sa traga asupra a orice li se pare suspect- mai treaca-mearga ! Dar, nu a fost asa. Iliescu a afirmat ca in oras sunt teroristi, ca acestia trag „din orice pozitie”,dar nu a indemnat la riposta oarba. Si asa sa fi fost, ar putea fi acuzat ca s-a comportat ca un editat,ca un lider nepriceput, dar asta nu inseamna infractiuni contra umanitatii ! Sa fim seriosi ! Ideea ca Iliescu a procedat asa ( cum de fapt nu a procedat )in scopul mentinerii sale la putere nu poate fi extrasa prin deductie decat cel mult la cafenea. Trebuie pentru asta probe-cel putin circumstantiale, dar probe in intelesul in care legea il da acestui termen.Asadar,un dosar cam la fel, din toate punctele de vedere! intocmit la ordinul ( aici nu se poate contesta ) primilor doi inculpati lui Nicolae Ceausescu. Daca Ion Ilescu va fi condamnat, inseamna ca cercul se va inchide.
cel mai iubit dintre pamanteni. i-a scos pe banda rulanta la pensie: „le-a dat”. a adus „liniste”: iar le-a dat. a adus „prosperitate”: „eu ii las pe-ai mei sa fure, dar nici de voi mai dragi romani nu-mi pasa. de viitorul copiilor nici atat, ca eu oricum nu am”. daca acum ar candida pariez ca ar fi votat pe bune. chiar ar fi votat, de toti pensionarii si multi dintre urmasii lor care au fost spalati pe creieri de aparenta de bine in timp ce Romania era facuta praf.
Istoria nu se poate judeca cu procurori pe post de cronicari. Istoria nu încape în paragrafele codului penal, pentru că înșuși cadrul penal s-a schimbat cu 180 de grade.
Faptele rămân: În România a avut loc o transformare completa, radicala, a sistemului social. România a trecut, în doar câteva zile, de la socialismul atot-biruitor la capitalismul (de cumetrie). Cine-și închipuie ca „foștii” au așteptat senini ca „revoluționarii” să vină la butoanele puterii e pur și simplu idiot.
A-ți imagina că, deliberat, a fost creată confuzie e o altă bazaconie prostească.
În fine, a intenta un proces penal zilelor și faptelor din timpul confuziei este un exercițiu debil. Va eșua în fața oricărui judecător integru. Dacă mai există așa ceva la noi.
Imaginați-vă pe oricare dintre liderii actuali, transpus în acele vremuri! România ar fi încetat sa existe ca stat. Ion Iliescu e reușit, cum-necum, să ne păstreze pe linia de plutire și măcar de aceea trebuie lăsat în pace.
Dar nu-i numai atât.E vorba,mai întâi,de neretroactivitatea legii penale.Cei ce au introdus aceasta invenție se joaca cu focul.La fel ca cei ce au creat precedentul Kosovo.Apoi,chiar și asa fiind,infracțiunea este inventata.Chiar și inventata,nu au inventat și probe.Argumentatia e în aer,pe presupuneri.Si încă si acestea,ale unor persoane rău-intenționate.
teroristii au fost securistii loiali lui ceausescu care au comis crime impotriva populatiei ucigand civili inclusiv copii pentru a impiedica si submina instaurarea noului regim. armata a procedat corect tragand in ei si extermianndu-i unde i-a prins. elevii aia de la scoala de securitate care a luat cua salt otopeniul trebuiau im[puscati pana la unul nu integrati in dispozitivul de aparare al aeroportului.
FSN a procedat foarte bine ca a omorat spurcaciunea comunistoida stalinista ceausista si scarbosenia aia de consoarta academiciana atat ca trebuiau sa o faca mai repede. Si au procedat corect si cu procesul – FSN era puterea legitima si deci tribunalul era legitim constituit. Acum nemernicii de securisti au pus mana pe putere prin ‘statul paralel” si vor razbunare sau si mai grav vor sa-si legitmizeze infractiunile contra poporului. Daca ce a facut securitatea a fost legal atunci ce rost maia re CNSAS-ul, nu?
Nimic-nimic despre acordul Bonn-Budapesta si binecuvantarea celor mari ?
Teroriștii din Romania că și cei din lume (gruparea ETA ,Statul Islamic,radicali islamici ..Ben Laden … vă aduceți aminte de cum Sadam antrena copii de 7 ani să omoare soldați americani) toate niste invenții mediatizate ….mass media controlată 100% de serviciile de Inteligence sunt singurii teroriștii (dezinformarea sau informarea pe surse ) sursele sunt doar securiste
Aşa zisa revoluţie a devenit istorie prin nepreţuita grijă a doamnei legată la ochi şi cu o balanţă în mână.
Dac-r fi fost TERORRISTI in ’89
il terminau pe Iliescu rapid la balcon …sau il terminau PUNCTUAL in cele 3 saptamani de dupa …
= NU au fost !
Au fost doar de „altii” :)!
______
Stiti ce-i culmea ?
Faptul ca securitatea avea atunicun batalion ca ala „AZOV” care taman misiunea asta o aveau (voi cei din „servicii” ati uitat ? Dom’colonel Pantsarelscu „aramata 3-a” … ai uitat ce discutasem inca-n 1987 😀 ? )
Batalionaul asta avea misiunea ca in caz ca CEASHCA era luat prizionier sa ASASINEZE conducerea de dupa …sau
in cel mai rau caz sa fac un „TARG DE SANGE” pentru a-l rascumpara !
De aceea „chestia” cu „moartea” lui Ceasca e propaganda … n-a fost cum s-a legendat !
Batalionul asta —NU ERA CUMPARABIL— … si cum … intre timp n-a murit „suspect” nimeni 😉 !
Ergo … CEASCA a facut un mini-targ cu cei care ulterior i-au incercuit pe
rusnaci !
PUP! Nu toti prostii-s mereu prosti ! 😉 Dar … mno ! #
Sa fie …cum se stie ! ER OK !
🙂
IQ>145 😉
Asta nu-nseamna decat ca Ceashka n-a murit in RO !
Ci in … 😉 !
PUP !
3. Al treilea(primele doua in comentariul anterior) factor al „psihozei” a fost ARMATA . A se vedea activitatile amiralului Dinu din acea perioada (Amiralul Dinu a disparut ca si cand nici nu ar fi existat) si gruparii sale de forte speciale inclusiv lunetisti care a coordonat „operatiunea romaneasca” a „psihozei”! Lucra exclusiv cu Brucan si Militaru !
Un lucru este însă sigur.Mizerabilul de Iliescu a ales de poporul Român prin alegeri.Deci este rezultatul mentalității noastre idioate,lasindu-ne induși in eroare de orice lătrau ca și cel care ne conduce actual.Nu ne rămâne decât să sperăm căci poporul român a învățat din greșelile trecutului și nu se va mai lăsa păcălit.
– piliescu, brukhan, neulander, voikhan / asasinii presedintelui republicii
Asztalos, Tokes…
-ca sĂ judeci un CREMENAL ,UN ASASIN AL UMANITĂȚII,UN RĂPITOR AL LUMINII CE VENEA DIN AMÂNDOUĂ GORBACIO -REGĂNELE? CU UN SALAR NORMAL,CU O PENSIE NORMALĂ,…. OMORÂȚI-L ȘI PE ILIESCU LÂNGĂ UN ZID DE COTEȚ,TRAGĂ CINE VREA CU PUȘCĂ DE SOC -TOT A MURI -PEDEPSITUL MATUSALEMIC . DAR MAI ȘI MEDITAȚI -DE-CĂ DE GÂNDIT- .. CE A PĂȚIT POPORUL ROMÂN DUPĂ ,,SEARA DE CRĂCIUN DIN 89, DAR CE VA PĂȚI—ADIO POPOR -DUPĂ PECENEGI ȘI CUMANI !
Partea scârboasă a „revoluției” a fost și că securiștii au fost înlocuiți „la butoane” de turnătorii la Secu’… De fapt a fost revanșa informatorilor față de cei cărora le pupau mâna și le dezmierdau cu vorbe dulci, informări și uneori dezinformări urechile :))) Ciripitorii au ajuns, peste noapte, să se creadă mai „esențiali” decât foștii lor „binefăcători”. Așa a fost și pe linie ierarhică PCR, dar și pe linie managerială în instituții. Desigur, au fost și securiști cu grade (înalte) care au devenit imediat milionari în $, probabil pentru că au delapidat fără să clipească din conturile firmelor acoperite ale Securității ori au știut să facă afaceri mult mai bine decât alții, având deja contactele și contractele cu exteriorul.
În fine… Personal, înainte de ’89 nu aveam nicio afinitate cu ideile comuniste, cu propaganda PCR ori UTC, cu ceaușismul în general. Ba din contră, frecventam institutele culturale străine, îndeosebi Institutul Francez, îmi plăcea mult muzica heavy-metal și nu mă sfiam să mă afișez ca rocker „cu pletele în vânt” ca Florian Pittiș ori Cristi Minculescu … În decembrie ’89 eram student în anul al treilea la o facultate cu profil ingineresc din București, iar zilele fierbinți ale „revoluției” mi le-am petrecut acasă, mai mult în fața televizorului, urmărind cu sufletul la gură șirul evenimentelor. Am stat deoparte în acele câteva zile, negăsindu-mi rolul și rostul într-o bătălie, pe viață și pe moarte, unde nu știi exact cine este inamicul și mai ales unde este inamicul. Am fost îngrozit când am văzut amplele relatări și reportaje de la știri cu măcelul de pe străzi, îndeosebi în Capitală și la Timișoara. Totodată, oarecum în paralel, m-au marcat și scenele cu execuția cuplului prezidențial după un proces sumar, în care apărarea n-a existat nici măcar formal.
Bai Rogojina ….Erau 4 candidati in ’90 Ilici ,RRRatziu,Campeanu si hribul ala vanat caruia i s-a facut statue …capossu si care in momentul cand isi arata fata aceea neagra-vinetie, lumea striga in cor :,,nu te vrem ”Pe cine te puteai baza atunci Lichelele alea 3 au descins in tara cand au vazut ca e rost de capatuiala ,adusi de Soros La ce te puteai astepta de la Soros dupa cacareala aia din piata care a tinut atata timp ,care a tulburat jumatate din bucuresteni si jumatate de tara Noroc cu minerii care au venit nechemati si care se temeau ca daca cacaciosii aia dau lovitura de stat vor inchide mineritul
Intr mineri si PNL exista o ura istorica Minerii ii urau pe acesti pnl isti pentru rautatea lor ,pentru lichelismul lor ,pentru aducerea unui rege strain pe care-lingeau si il adulau ca niste adevarate scursuri De-a lungul vremurilor minerii s-au rasculat de nenumarate ori contra sistemului opresiv impus de Pnl-isti.Din cauza asta PNLul ii descria la rege pe mineri ca fiind nespalati si prosti Raca s-a accentuat culminand cu venirea lor in vara lui ’90 si cotonogirea borfasilor adunati de acest partid antiromanesc pnl Pnl ul acesta trebue interzis deoarece este un partid extremist ,si criminal!
Tavi, pătrunzător, corect și obiectiv articolul tău. Îl preiau pe pagina mea, dar, date fiind dimensiunile lui, mi-e teamă că puțini îl vor citi până la capăt. Salutări prietenești!
Ma intreb ce varste aveau cei de mai sus intre 1970 si 1989 de isi permit sa dea verdicte. Eu in 70 aveam 19 ani iar in 89 aveam 38 de ani.Deci am prins, in perioada cea mai frumoasa a vietii mele peroada cea mai urata a comunismului ( despre care nu cred ca stiti ceva ). Sa stai o zi la coada pentru 6 oua luate pe buletin, sa iei ulei sau zahar pe buletin, sa iei ciocolata de pe piata neagra, sa fugi de la serviciu la alimentara alaturata si sa descarci nenumarate navete de pui „fratii Petreus” pentru a avea siguranta ca apuci si tu un pachet, sa descarci nenumarate navete de bere Grivita ca sa ai ” dreptul ” la 6 sticle, eu nu uit asta pana cind mor.
Si afirm constient, daca cineva mi-ar fi cerut sa trag in sotii Ceausescu, as fi tras fara sovaire atunci. Sotii Ceausescu nu au fost condamnati la Targoviste ci s-au condamnat singuri de catre majoritatea poporului Roman. Dar imberbii din #hastag, fii de securisti care si-au vazut diminuate „drepturile” ( sa nu fim copii, securitatea nu a disparut ) si o anumita parte a „revolutionarilor” a caror etnie nu o pot pronunta ( e lege ) vor distrugerea a tot ce mai e bun in Romania.
Radu Modreanu, ce meserie aveai și unde viețuiai (oraș, comună, sat, cătun) de făceai foamea nonstop și erai chinuit în halul ăsta ?! În afară de obsesia mâncării mai aveai și alte preocupări ?! Ești f limitat și tind să cred că nici nu erai născut în ’89, prea vorbești șablonat și după ureche. Oricând găseai marfă la „Gospodina”, la „Pescarul”, la magazinul „Vânătoresc” etc … Puteai comanda și telefonic la casele de comenzi, și primeai inclusiv 2-3 kg de carne macră, dulciuri (inclusiv ciocolată), țigări, ness etc. Și dacă doreai o fripturică și un vinișor bun, erau zeci de restaurante aprovizionate f bine în București. Plus restaurantele de lux de la hotelurile din centru, unde comandai tot ce-ți dorea suflețelul .. Și vorbesc de anii ’80, considerați cei mai aspri pt România lui Ceașcă’ !!! Ani pe care i-am trăit și eu în România.
@două legi, du-te măi și învață gramatica elementară, apoi apropie-te de calculator. Lasă tu „comentariile” despre PNL și chiar despre mineri, nu mai bate câmpii.
Golanii, golanii, din pustiul „gandirii” juridice ale unor golance si golani absolventi de biotere si haretzi, care isi zic procurori. Insailari aiuristice ale unor derbedei care nu au nimic in comun cu incriminarea din legea penala si de procedura penala romana in materie, cu anumite fapte intamplate in Revolutie si indivizualizarea raspunderi revolutionarilor in raport de ce s-a intamplat.
De ce, supara adevarul?De ce sa lase comentariile despre pnlepre ,nu se stie ca e un partid de criminali avand crima in sange ?