Statele Unite au semnat primul tratat internațional în 1778: Franța devenea atunci aliat în Războiul de Independență. Nu a durat mult. În 1793, Casa Albă a emis o declarație de neutralitate, și așa a răms până în 1917. Acum, SUA au nu mai puțin de 51 de aliati, plus alți parteneri față de care au angajamente fără vreun pact formal (Arabia Saudită, Israel, Taiwan). În 1972, în campania prezidențială, senatorul democrat George McGovern a promis să ”aducă America acasă” – unul din puținele momente de contestare a liniei de politică externă a SUA. McGovern a pierdut în fața lui Richard Nixon. Abia în 2016 alegerile au fost câștigate de un critic al angajamentelor militare pe care le SUA le are cu aproape o treime din țările lumii.
Sondajele arată însă că alegerile din 2020 vor fi câștigate de Joe Biden, cel care a scria pentru Foreign Affairs, la începutul acestui an: ”voi face mai mult decât sa restabilesc parteneriatele istorice; le voi reimagina pentru lumea de azi”. Unul dintre consilierii informali ai lui Biden pentru politică externă este Mira Rapp-Hooper, membră a Council on Foreign Relations și autoarea volumului recent aparut ”Scuturile republicii: speranțele și riscurile alianțelor Americii”. Pe scurt, consiliera lui Biden spune că hegemonia americana depinde de menținerea pe termen nedefinit a alianțelor internaționale ale țării. Pentru actuala viziune a țărilor din Europa de Est, un președinte Biden astfel consiliat ar echivala cu o uriașă gură de oxigen, după incertitudinea administrației Trump.
Dar criticii lui Rapp-Hooper aduc în discuție perspectiva implicării SUA în războaiele altora, din cauza multitudinii de alianțe. Reciproca merită luată și ea în seamă. Criticii mai arată că alianțele SUA și extinderea lor au devenit un scop în sine, în loc să fie un mijloc pentru impunerea intereselor americane și protejarea securității naționale. ”Alegerile ne îndreaptă atenția spre viitorul apropiat, dar analiștii de politică externă trebuie să fie atenți la durata lungă, ținând cont de ce spunea lordul Palmerston – nu există nici alianțe și nici inamici permanenți, ci doar interese permanente”, scrie The American Conservative.
O lume tot mai periculoasă
Lumea actuală pare să favorizeze atragerea terților în războaiele altora. Provocările și exercițiile militare abundă, iar incidentele pot duce la o spirală greu de controlat către conflict.
La începutul acestei săptămâni, trupele indiene și chineze și-au realuat confruntările în înălțimile Himalayei, de-a lungul unei frontiere neclar stabilite în urma războiului din 1962. De data aceasta, trupele indiene au fost acuzate că au pătruns pe teritoriul chinez. În iunie 2020 au avut loc în această regiune cele mai grave confruntări dintre cele două armate din ultimele patru decenii, soldate cu zeci de morți și răniți.
Grecia, Turcia și Franța își încordează mușchii în estul Mediteranei, după ce Ankara a trimis, sub escortă militară, nave de explorare a zacamintelor de hiodrocarburi în apele cipriote, despre care spune că aparțin Republicii Turce a Ciprului de Nord, nerecunoscută internațional. Franța și-a trimis nave și avioane în Cipru, mutate ulterior în Creta, pentru a susține Grecia. O fregată elenă s-a ciocnit cu una dintre navele turce de escortă, incident care a fost pentru puțin timp păstrat secret. Mulți analiști consideră că mișcările agresive ale Turciei sunt menite să aducă UE la masa negocierilor pentru includerea Turciei în proiectul gazoductului East-Med, din care fac parte acum Grecia, Israelul, Egiptul, Ciprul și Italia. Este un scenariu foarte plauzibil, însă incidentele de mai sus pot degenera periculos, chiar dacă este vorba de aliați NATO.
Să mai adăugăm o ultimă evoluție: Statele Unite au anunțat ridicarera unui embargou datând din 1987 asupra livrărilor de arme către Cipru. Este vorba, pentru moment, despre arme neletale. Chiar și așa, Ministerul de Externe al Turciei a apreciat că decizia SUA ”otrăvește pacea și stabilitatea din regiune”. Turcia, alături de Grecia și Marea Britanie sunt garanții păcii în Cipru, iar Ankara a precizat că va lua măsuri pentru a garanta securitatea poporului turc cipriot.
Poate cel mai mediatizat incident militar din ultimele luni este cel din Siria, între patrule ale armatelor Rusiei și SUA. Două vehicule s-au ciocnit, iar șapte militari americani au suferit contuzii. Cele două părți se acuză reciproc pentru nerespectarea regulilor stabilite pentru patrulare. Este drept, cele două armate au stabilit o linie roșie de comunicare pentru evitatea confruntărilor directe în Siria, linie roșie care s-a dovedit eficientă. Până acum, au murit ruși, poate și americani, însă nu membri ai armatelor naționale, ci mercenari. Însă ce s-ar fi întâmplat dacă, în urma coliziunii celor două vehicule, un militar ar fi murit? Ar fi izbucnit o criză.
Tot săptămâna trecută, două avioane Su-27 ale Rusiei au zburat periculos de aproape de un bombardier american B-52, deasupra Mării Negre.
La finalul lunii august, marina militară rusă a efectuat exerciții în apropierea Alaskăi, cu zeci de nave și avioane, cel mai mare exercițiu în mările nordului după căderea URSS.
Săptămâna trecută, Vladimir Putin a avertizat împotriva oricărui amestec străin în Belarus, acolo unde președintele Aleksandr Lukașenko este pus sub presiune de proteste. Putin a sugerat că orice intervenție străină împotriva lui Lukașenko ar putea duce la intervenția forțelor speciale ruse. Evoluțiile din Belarus pot duce ușor la o criză, pentru că Lituania și Polonia au graniță cu Belarusul.
Poate cel mai grav este ceea ce se întâmplă în strâmtoarea Taiwan. La finalul lunii august, China a efectuat aici ample exerciții militare. Un avion spion american U-2 a trecut pe deasupra navelor chineze în timpul exercițiilor, iar Beijingul a denunțat incidentul drept ”o provocare”. Tot China a testat, în Marea Chinei de Sud, două rachete balistice considerate ”ucigașe de portavioane”, destinate distrugerii navelor de peste 100.000 de tone, precum portavioanele ce constituie coloana vertebrală a marinei americane.
SUA au ripsotat trimițând nave de luptă în zona insulelor și recifurilor revendicate de China în Marea Chinei de Sud. Ba mai mult, Taiwanul a semnat un contract pentru achiziționarea a 66 de avioane americane F-16, în următorii 10 ani. Asta în timp ce majoritatea analiștilor atrag atenția că toate sancțiunile economice impuse de SUA Chinei pot primi o replică nu la nivel economic, ci la nivel militar, în strâmtoarea Taiwan.
SUA au întrerupt relațiile diplomatice și au anulat tratatul de apărare cu Taiwanul în 1979, momentul stabilirii oficiale a relațiilor cu Republica Populară Chineză. ”Oare America este gata să se lupte cu China pentru câteva stânci și recifuri fortificate din Marea Chinei de Sud pe care nici nu le revendică? Care e scopul nostru? Suntem gata să luptăm cu China pentru a împiedica absorbirea treptată a Taiwanului, pe care Richard Nixon l-a cedat Chinei în 1972?”, se întreabă jurnalistul Pat Buchanan.
”Ce făcea bombardierul nuclear B-52 în Marea Neagră, care este pentru Rusia ceea ce este Marea Caraibelor sau Golful Mexic pentru noi?”, scrie Buchanan. Răspuns: testa vigilența Rusiei, printr-un zbor deasupra statelor aliate, din Canada, Spania și pâna în Marea Neagră și Marea Baltică. De ce nu ar face și Rusia același lucru în preajma Alaskăi?
Aceleași întrebări și în privința Siriei. ”Cum califatul ISIS a fost declarat mort și îngropat, de ce sunt 500 de militari SUA în Siria, după ce Donald Trump a spus că va aduce trupele acasa? Ce fac acolo pentru a justifica ciocnirile riscante cu niște trupe ruse care sunt în Siria pentru că au fost chemate ca aliați de regimul al-Assad de la Damasc, indiferent că noi recunoaștem sau nu acest regim?”.
Răspunsul l-a dat chiar președintele Trump: ”Secure the oil!”. Iar pretextul pentru prezența SUA în Siria a fost dat oficial de semnarea unui contract petrolier între autoritățile kurde din nord-estul Siriei (nerecunoscute de Turcia și abia tolerate de Damasc) cu o firmă puțin cunoscută din SUA – Delta Crescent Energy. Firma aceasta este mică și creată abia în 2019. Printre partenerii ei: un fost ambasador SUA în Danemarca, un fost ofițer din Delta Force. Prezența acestei firme în Siria va justifica prezența militarilor SUA.
”Posibilele ciocniri între SUA, Rusia și China nu sunt nici măcar în planul secund al campaniei electorale din acest an. În schimb, ne consumăm energiile cu coronavirusul, cu economia suferindă, cu diviziunile rasiale și protestele care au distrus orașe ca Portland, Seattle, Minneapolis și Kenosha, începând cu ziua morții lui George Floyd.
Leon Troțki avea dreptate când spunea: «Poate că nu vă interesează războiul, însă razboiul este interesat de voi»”, încheie Pat Buchanan.
Din istoria ultimilor 50 de ani,situatia nu e atat de grava in Taiwan,un depanam o poveste fara sfarsit,e mult mai grava in Siria unde au, mai nou,baze militare Rusia,Turcia,Iranul si vad ca si SUA!Cu bomboana pe coliva locala,Israel,acolo e pericolul maxim de razboi mondial!
@Corector (I): Informeaza-te privind relatiile regionale, când te referi la Siria. Iranul n-are baze militare-acolo. Are, în schimb, rachetele rusesti, în caz de agresiune a Siriei (majoritar shiite, la fel Iranului) de catre SUA. Rusia, în schimb, care, acuma câtiva ani n-avea decât o singura baza militara-n afara granitelor, si aia, pe coastele Siriei, si-am mai construit, între timp, si-a doua, si tot acolo. Turcia: în Siria sunt si kurzi, dusmanii lui Erdogan, care nu le da autonomie, respectiv independenta. Kurdistanul întinzându-se din Siria-n Irak. O tara ipotetica, dar fara organizatii politice (liderul partidului kurzilor, PKK, Oçalan, fiind de ani de zile arestat în Turcia, pe viata, pentru terorism), civilizatie, cultura proprii, etc. Israelul : e plin de rusi. Pe strada (si la guvern, între care, primul ministru, Netanyahu) si-n partidele politice (între care, unul, al emigrantilor din Rusia), se vorbeste ruseste. Netanyahu si Putin fiind în relatii ultra-prietenesti (telefon rosu). SUA: perdanele situatiei. Dupa ce Obama, un criminal, bombardase Siria, dându-i aripi „opozitiei” ISLAMISTE de-acolo. Rusia intervenind spre a reinstaura ordinea recunoscuta de ONU, adica Assad. Nu teroristii.
Corector (II): Trump (în termeni PERSONALI buni si cu Netanyahu, si cu Putin. Nu-i vorba de Congresul SUA, plin de cretini, ci de Trump, care-i PERSONAL, repet, în termeni buni cu cei doi), se-amesteca FIGURATIV: daca restul sunt acolo, AMERICA FIRST nu poate lipsi, nici ea. Prezenta SIMBOLICA: si din cauza precedentelor „interventii umanitare”-n tarile musulmane (cu urmarea NY, 11 septembrie 2001), si din cauza Rusiei. Mai ales ca regiunea-i strategica. „Drumul „chinez al „matasii” + alte drumuri, ale petrolului si gazelor naturale (magistrala South Stream, rusa. Lumea de azi si fiind la multi-polara: China, Rusia, SUA … dar c-o UE care nu-si gaseste locul pe nicaieri, din cauza liderilor infecti pe care-i are, si la Bruxelles, si-n tarile membre. Taiwan : China-i, de fapt, 2 TARI. Una, Taiwan, prima republica (guvern propriu), si-a doua, continentala si populara, dupa eliberarea de jugul japonez de catre armata lui Mao, învingatoarea razboiului civil.
@Ileana Rollason: cred ca iti lipesc ultimele informatii:”The Imam Ali military base is an Iranian military base located near the eastern Syrian town of Abu Kamal, near the border with Iraq,
Built-2019
In use 2019 – present”(BBC,Wiki,etc)
Mare atentie cand dai lectii altora,mai multa luciditate si informatie nu iti strica
@Corector: am sa caut despre baza militara iraniana, daca exista (s-ar putea s-aibi dreptate, date fiind furiile bruste care l-au apucat pe Trump privind Iranul), dar de lipsa de luciditate îti interzic sa ma acuzi. Barbatii români mostenind de la turci si de la propria familie sa se poate mizerabil c-o femeie. Asta, pe de-o parte. Pe de alta e c-am dreptate de peste 90% în fiecare interventie pe care-o fac. Începusesi bine, ca sa devii mitocan, la sfârsit.
@Corector, ps (I): cf. presei israeliene, Iranul, într-adevar, n-ar avea o singura baza militara în apropierea Siriei (dar nu-n Mediterana), ci 10. Unele, plasate la granita cu Irakul. Nu-i vina mea c-o regiune, destul de pacifica la origine (adica dupa caderea Imperiului Otoman si-n timpul WW2 -când Imperiile, britanic, mai ales, i-au mobilizat militar TOTI localnicii, angajându-i împotriva Germaniei naziste -), si dupa decolonizare, sa fi ajuns si fundamentalist islamica, si extrem de anti-semita („antisemitismul” fiind PRETEXTUL bombardamentelor „umanitare”, „de protejare a populatiei civile”, adica al scopurilor genocidare, ale SUA-Franta-n Irak-Siria). Iranul atragându-si, si tot ca PRETEXT, fulgerele SUA dupa înstalarea, de catre … SUA, a ayatolahilor acolo, cu sprijinul Frantei (unde Khomeini se bucura de-un refugiu princiar). Baiul de-acuma al situatiei fiind de cautat în 1. existenta Israelului ca stat, pe care Iranul, de pilda, Siria si Irakul lui Saddam n-o recunosc si n-au recunoscut-o. Regimuri antisemite plantate-n leaganele culturii si civilizatiei mondiale de catre, repet, SUA ANTI-EUROPENE. Pâna la interventia carora statele respective (Irak, Iran, Siria, Israel …, depozitare ale vestigiilor civilizatiilor, ale riturilor trecute, muzee inestimabile si sali de clasa-n aer liber), coabitând, de bine, de rau.
@Corector, ps (II): 2. reaua-credinta americana: regiune petroliera de care SUA au nevoie si pentru stapânirea careia, „divide et impera”, fiindca SUA au format si sprijinit, cu sume colosale, fundamentalismele de-acolo : shiit, sunnit, saracirea prin sanctiuni, si antisemitismul, consecinta saracirii. Continuator al politicii antiotomane si antisemite a Marii Britanii-n regiune (Lawrence of Arabia) fiind si arbitrariul de la 1948 al ONU al granitelor (unei „Palestine” artificiale, otomane, cu turci mameluci DINADINS PLANTATI acolo, „Palestina” ale carei origini ar fi-n Gaza si la granita cu Egiptul, leagan nu numai al faranonilor si piramidelor, dar si al … Fratilor Musulmani), la întemeierea, consecinta a Shoah, a statului Israel. De unde, razboaiele si genocidele ulterioare.
@ rollason:
Ca n-ai aflat de bazele iraniene mai inteleg; dar sa sustii ca siria e majoritar shiita e o enormitate.
Putina luciditate nu-ti strica, nu te mai inflama …
@Al: si totusi ! Datele actuale, care spun c-aproape 80% din populatie-ar fi sunnita, sunt arhi, dar ARHI-contestabile. Siria (cuvânt care-seamna … „crestin”) Siria, asadar, stat LAIC, NU FACE RECENSAMINTE RELIGIOASE. Asa ca „lumea buna” foloseste … datele recensamântului FRANCEZ (fiindca tara era sub mandat francez, dupa „de-otomanizarea” regiunii) … din 1936, când în Siria erau 5 milioane de locuitori, fata de peste 22 de milioane, actualmente . + ca-n Imperiul Otoman s-a-ntâmplat (ca-n toate imperiile) mixajul populatiilor. Destul ca Bashar e singurul lider sirian prezent într-o catedrala CRESTINA – în Siria fiind crestini, atât ortodocsi, cât si (greco)-catolici, desi foarte amenintati – , de sarbatorile crestine (Craciun si Paste). + armenieni, kurzi (indo-IRANIENI, care se pretind „yezidi” ca religie (?) „Yezidismul” trebuind sa fie o forma de shiism, fiindca iranienii sunt shiiti. Statisticile privind religiile-n Siria, care si dateaza dinaintea WW2, neluând în calcul sub-impartirile shiismului.
Evreii din Siria : victime ale ONU, cu rezolutia din 1948, imbecila, de-a-mparti „Palestina”. Rezolutie urmata de pogromuri, între care, la Alep. Israelul ocupând, în revansha, Înaltimile GOLAN la 1967, fiindca populate de evrei. Înaltimi pe care, destul de recent, s-au descoperit si rezerve de APA, asa c-nca o data or sa fie, si drastic, disputate, desi fara noroc, de tarile arabe vecine Israelului. Nici Marea Britanie, nici Franta si cu atât mai putin SUA neocupându-se de stabilitatea etnico-religioasa ori economica a regiunii si de inestimabilul ei patrimoniu istorico-arheologic si cultural, de la 1918 si pâna acuma, dimpotriva.
@rollason:
Esti nu doar lipsita de luciditate ci de-a dreptul indecenta, elucubratiile tale fiind chiar mai amuzante decat ale amicului tau ‘anonim’.
‘Un stat laic nu face recensaminte religioase’?? – poate in fantasmele tale rem. In plus, dinastia al-asad ar fi avut tot interesul sa trambiteze o sirie majoritar shiita, sa iasa dintr-un delegitimant 15%. Dar de, nu au nerusinarea ta. Daca in anii 70 nu mai mentioneaza religia in recensamint inseamna ca ponderea se schimbase in mai rau pentru ei – alawiti.
Iar yazidii – o specie de shia?? doar ca sa adaugi un maxim 20.000, adica 0.1%? Daca ii incluzi si pe evrei, de ce nu – anything goes n’est pas?