Nu ştiu dacă 2012 a însemnat prea mult noroc pentru compatrioţii noştri. Trebuie să fie şi oameni care au avut parte de o porţie grosolană de bine. Dar pentru noi, ca popor, anul acesta poartă cu el pecetea nenorocului şi a crizei. Pentru unii a devenit chiar numele suferinţei. Dar cel mai neplăcut lucru, dacă este să privim lucrurile din punctul de vedere al ţării noastre şi al compatrioţilor noştri, este că ne-am împuţinat. Am devenit un popor mai mic cu câteva milioane. Emigraţia economică, emigraţia pornită din şubrezenia unor drepturi cetăţeneşti, emigraţia psihologică a celor care nu cred că se mai pot realiza într-o asemenea societate, toate au împuţinat poporul românilor. Mai avem un argument pentru a spune că 2012 a fost un an al nefericirii. Am orbecăit prin vremuri de criză, fără a avea nici o călăuză, nici un drum, nici o luminiţă. Caricatura lui Emil Boc nici măcar nu s-a perimat. Mai are încă admiratori. Cealaltă caricatură, cea a lui Mihai Răzvan Ungureanu, nu a ajuns nici ea până în coşul de gunoi. A poposit pe marginea parlamentului. Dispariţia celor doi de pe prima scenă a treburilor publice nu ne-a adus nici o schimbare majoră. Creşterea economică a rămas tot prin preajma lui zero. Şi nivelul de trai a rămas tot pe unde l-a lăsat sărăcia guvernărilor fără cap. Am mers mai departe cu ochii închişi, ca nişte nebuni printr-o junglă, ca nişte rătăciţi în fantasticul literaturilor sud-americane. USL-ul, Victor Ponta şi guvernul său au început prin a promite ”dreptate până la capăt”. A sunat promiţător iar românii ajunşi cu furia în gât au văzut în USL o ieşire şi o răzbunare. Nu un program, căci program în adevăratul sens al cuvântului nu există. Dar un început de dreptate, da, în sensul că mânia populară începută în Piaţa Universităţii va fi astâmpărată. Din păcate, semnele că o asemenea promisiune se va îndeplini încep să se împuţineze şi ele, indiciu că revoltele anului 2012 nu vor trece de praful memoriei.
Dar cel mai nenorocit lucru din anul 2012 vine din faptul că românii au trăit primul an de îndoială şi chiar de pesimism în relaţiile cu Uniunea Europeană. A fost prima mare fisură a încrederii. Ce au văzut milioane de oameni cu ochii lor, ce ştie un popor aproape în întregimea sa a fost răstălmăcit de un conducător, de câţiva intelectuali aserviţi şi de o mână de funcţionari europeni. Mi-e greu să spun cât de mult au contat dezinformările, cât naivităţile, excesele şi lipsa de profesionalism politic a lui Crin Antonescu şi cât a fost numai voinţă nebună a celor de la Bruxelles de a-şi menţine favoritul în funcţie. Câteva lucruri sunt totuşi destul de clare. Că romanii au câştigat un referendum, că Victor Ponta şi Crin Antonescu l-au pierdut şi că birocraţia democratică de la Bruxelles s-a agăţat de detalii, ignorând abuzurile unui apucat.
Ca toate să fie ca în literatura sud-americană, anul acesta de pomină s-a încheiat cu un protocol între şoarece şi pisică, între vulpe şi corb.
Veţi spune că a fost anul unei victorii politice covârşitoare. Nici vorbă! A fost doar anul unei răzbunări politice prin intermediul votului, petrecută într-un an mai buimac şi mai prost decât cei de până acum.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.