Mihai Caraman, serviciile secrete și Războiul Rece

Mihai Caraman rămâne în istoria serviciilor secrete spionul care a reuşit graţie reţelei sale să sustragă vreme de 11 ani sute de informaţii ultrasecrete din cadrul NATO, furnizându-le ulterior serviciilor secrete ale URSS.

A fost cea mai complexă acţiune de spionaj la care a participat România, fiind totodată o mare lovitură la adresa planurilor militare ale NATO, într-o perioadă marcată din plin de efectele „Războiului Rece”.

Din această perspectivă, nu trebuie să ne temem să afirmăm că acţiunea „reţelei Caraman” a reprezentat un succes şi se înscrie în rândul marilor afaceri de spionaj ale Războiului Rece, contribuind în mod incontestabil la menţinerea echilibrului între cele două blocuri politico-militare (NATO şi Pactul de la Varşovia), la destindere şi sporirea încrederii, a declarat într-un interviu realizat de jurnalistul Sebastian Rusu, istoricul Florian Banu.

Acesta este autorul cărţii „Mihai Caraman – un spion român în Războiul Rece” apărute în 2019, la Editura Corint şi are meritul de a aduce în prim planul opiniei publice o serie de dezvăluiri pe care generalul Mihai Caraman le-a făcut autorului despre modul cum a făurit şi coordonat reţeaua, care a spart informativ NATO.

Sebastian Rusu: În contextul evoluțiilor din perioada Războiului Rece, cum poate fi interpretată și analizată activitatea „Rețelei Caraman”, implicit a ofițerului de informații Mihai Caraman?

Florian Banu: Scurgerea a trei decenii de la încheierea Războiului Rece ar trebui, în mod normal, să ofere istoricilor şi persoanelor interesate de propriul trecut sau de istorie, în general, o perspectivă nuanţată, complexă. De la cercetările şi analizele istorice se aşteaptă să pună în lumină, în adevărata lor dimensiune, toate componentele acestui conflict extraordinar, care a plasat, uneori, sub semnul întrebării existenţa speciei umane.

Din păcate, vechiul aforism care spune că istoria este scrisă de învingători pare să îşi dovedească, în suficient de multe cazuri, valabilitatea. Ca urmare, anumite aspecte ale complicatului proces prin care Marii Aliaţi care au obţinut victoria împotriva fascismului s-au transformat, în numai câţiva ani, în adversari ireductibili sunt în continuare escamotate, analiza evenimentelor şi liderilor implicaţi mai poartă încă amprente ideologice, iar abordările maniheiste nu lipsesc.

Pe de altă parte, componentele confruntării de pe „frontul invizibil” al serviciilor secrete rămân insuficient cunoscute şi, pe cale de consecinţă, încă nu ştim cât le datorăm luptătorilor nevăzuţi pentru evitarea unei noi conflagraţii mondiale. În acest context, intrarea în circuitul cercetării ştiinţifice a noi fonduri documentare, publicarea unor jurnale şi memorii inedite ale celor implicaţi în evenimente, ca şi anumite proiecte de istorie orală, permit cercetării oneste a trecutului noi unghiuri de abordare, noi perspective.

În această situaţie se găseşte, în opinia mea, şi episodul penetrării informative a Cartierului General al N.A.T.O. de către reţeaua de spionaj cunoscută după numele ofiţerului care a realizat principalele recrutări de surse şi care i-a coordonat activitatea: Mihai Caraman.

Privită multă vreme exclusiv prin registrul ideologic, activitatea reţelei Caraman a fost plasată cel mai adesea pe coordonate care să slujească teza „România – calul troian al Moscovei”, fiind invocată ca argument al „falsei independenţe” a ţării noastre în cadrul lagărului socialist.

Făcând abstracţie de apartenenţa României la o alianţă militară, edificată prin „Tratatul de la Varşovia” (14 mai 1955), de protocoalele de colaborare în domeniul informativ încheiate cu Uniunea Sovietică, ca şi de interesele reale de securitate naţională în contextul epocii bi-polarismului, unii analişti au preferat o abordare tezistă, puternic simplificatoare: secretele N.A.T.O. au ajuns la Bucureşti şi apoi la Moscova, deci România a fost şi a rămas satelitul fidel al U.R.S.S. şi, pe cale de consecinţă, Mihai Caraman a fost… spion sovietic! Or, în mod evident, lucrurile erau mult mai complexe!

Plasată în sfera de influenţă sovietică ca urmare a înţelegerilor discrete realizate în anii 1943-1945 între „Cei Trei Mari” (U.R.S.S., S.U.A. şi Marea Britanie), România a fost nevoită să-şi elaboreze propria politică de securitate naţională în contextul căderii „Cortinei de Fier” şi a divizării lumii în două blocuri politico-militare antagonice.

Având frontieră comună cu o superputere, înconjurată exclusiv de state cu regimuri comuniste (unele dintre acestea cu pretenţii teritoriale), plasată în mod firesc de către N.A.T.O. în rândul statelor inamice, România avea opţiuni limitate în materie de politică externă şi de securitate naţională. Ca urmare, culegerea de informaţii secrete cu valoare strategică şi elaborarea unei diplomaţii inteligente reprezentau singurele opţiuni pentru navigarea printre nenumăratele crize ale Războiului Rece.

Evitarea angrenării într-un conflict global, pe fondul unor tensiuni precum cele generate de blocada Berlinului sau „criza rachetelor din Cuba”, ca şi al prevenirii unei invazii „prieteneşti” (cum au cunoscut Ungaria, în 1956, şi Cehoslovacia, în 1968) au fost imperative ale vremii, care trebuie înţelese la adevărata lor dimensiune şi complexitate. În opinia mea, pe acest fundal trebuie proiectată şi analizată activitatea deosebit de importantă, din mai multe puncte de vedere, a reţelei Caraman.

Unde poate fi așezată activitatea „Rețelei Caraman” în istoria Războiului Rece, cu precădere în lumea informațiilor?

Aşa cum este astăzi unanim recunoscut, fundamentarea marilor decizii politice ale Războiului Rece s-a făcut, cel mai adesea, pe baza informaţiilor secrete şi a analizelor realizate de serviciile de informaţii. Ajunse în secolul XX la dimensiuni, dotări şi eficienţă niciodată atinse în trecut, serviciile de informaţii au devenit elemente indispensabile în panoplia oricărui stat, indiferent de dimensiuni, aşezare geografică sau regim politic.

România nu a făcut nici ea excepţie. Încă din timpul Primului Război Mondial importanţa componentei informative a strategiilor de securitate a devenit evidentă şi necesitatea unor servicii de informaţii eficiente s-a impus atenţiei oamenilor politici.

Aceste lucruri au fost reconfirmate în timpul uriaşei încleştări care a zguduit lumea între anii 1939 şi 1945, când acţiunile unor spioni solitari sau al unor instituţii secrete au întors, efectiv, soarta războiului.

E suficient să amintim aici informaţia strategică furnizată de Richard Sorge (nume de cod „Ramsay”), referitoare la faptul că Japonia nu va ataca U.R.S.S., sau cazul criptanaliştilor de la Bletchley Park, care au reuşit să spargă mesajele faimoasei maşini germane de criptat „Enigma”.

Dar, lucru adesea uitat, informaţia secretă poate contribui nu doar la câştigarea unui război, ci şi la prevenirea izbucnirii unui conflict armat! Acesta din urmă este şi cazul activităţii reţelei Caraman, care poate fi plasată, fără ezitare, în rândul marilor operaţiuni de spionaj ale Războiului Rece.

Informaţiile obţinute din interiorul N.A.T.O. puteau asigura victoria pe câmpul de luptă, dar, încă şi mai important, au contribuit la prevenirea oricărei confruntări între armatele Pactului de la Varşovia şi cele ale N.A.T.O. Argumentele în acest sens sunt, în opinia mea, numeroase şi extrem de solide!

După arestarea ultimului agent al reţelei Caraman, la 4 august 1969, un memorandum de evaluare a impactului acestei acţiuni de spionaj, realizat pentru membrii Comitetului Militar al N.A.T.O., sublinia că, în istoria de 20 de ani a Alianţei nord-atlantice, „aceasta este probabil cea mai gravă breşă de securitate care a fost detectată la NATO”.

Acest verdict grav nu fusese formulat cu uşurinţă! Analizând documentele la care avusese acces agentul Francis Roussilhe, ca şi agentul Nahit Imre (arestat în 11 septembrie 1968), specialiştii în securitate ai N.A.T.O. ajunseseră la o concluzie cutremurătoare:

„…trebuie să presupunem că toate documentele politice şi militare ale Alianței, referitoare la comunicațiile, exercițiile, antrenamentul, organizarea și logistica din ultimii șase ani, au fost compromise, inclusiv documente NPG (Grupul de Planificare Nucleară)”.

Aşadar, organizarea, logistica, sistemele de comunicaţii, tipurile de exerciţii şi antrenamente ale adversarului de atunci erau în posesia României şi, evident, ale Uniunii Sovietice, ceea ce, în cazul unui conflict militar, se traducea printr-o superioritate strategică incontestabilă, în măsură să asigure o victorie cu pierderi umane şi materiale minime. Armata României, alături de celelalte armate din cadrul Pactului de la Varşovia, putea acţiona în deplina cunoaştere a atuurilor deţinute de adversar.

Trebuie să presupunem că una sau mai multe, eventual, toate, națiunile din Pactul de la Varșovia sunt acum și au fost, de ceva timp, conștiente de strategia N.A.T.O., de informaţiile de care dispune, de compoziția și de rezistența forțelor sale, de procedurile sale de alertă și măsurile de pregătire, de facilitățile și frecvențele sale de comunicare, nivelul de pregătire și starea de combativitate efectivă, scopurile viitoare și planurile de echipamente, logistică, precum și studii de diferite tipuri. În plus, trebuie să presupunem că, dincolo de cele menționate mai sus, Pactul de la Varșovia va fi fost capabil să construiască o imagine cuprinzătoare a punctelor tari și a punctelor slabe existente în NATO și în postura forțelor naționale. Singura latură pozitivă din această imagine pare să fie aceea că țările din Pactul de la Varșovia vor fi putut cel puțin să verifice că N.A.T.O. este o organizație defensivă și spune adevărul cu privire la intențiile sale pașnice (subl. ns. F.B.)”.

Aprecierea formulată de analiştii N.A.T.O. în 1969 ni se pare foarte corectă şi astăzi, dacă ţinem seama de valoarea şi de numărul documentelor secrete obţinute de Mihai Caraman. Numai agentul Francis Roussilhe a furnizat, pe parcursul a şapte ani de colaborare, circa 12.000 de documente N.A.T.O.! Acestora li se adaugă alte mii de documente obţinute prin intermediul agentului turc Nahit Imre (numai în momentul arestării avea asupra sa fotocopiile a 1.500 de documente!), dar şi cele 60 de documente, extrem de importante, multe din categoria COSMIC, furnizate de primul agent ale reţelei, Robert van de Wielhe.

Continuarea pe: https://bucurestiivechisinoi.ro

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 2
Dumitru Alexandru Filimon 36 Articole
Author

16 Comentarii

  1. ……………………………………….
    Un basm cu pajuri şi cu zmei
    Începe-acum o fată,
    Tu taci ş-asculţi povestea ei
    Şi stai îngândurată.
    ……………………….
    ….VERSURI NEMURITOARE
    MAMA
    de George Coşbuc

  2. Pe scurt….Epoca Socialista a fost si este singura din Istorie in care Romania a fost Independenta si Suverana. Practic nu s – a simtit ca a fost membra a Tratatului de la Varsovia sau CAER…pentru ca aceste Organizatii au fost infinit mai democratice decat este NATO sau UE….Stiu ce vorbesc. Am facut parte din creatorii Romaniei industriale. Am avut cum a avut si Romania totala libertate de creatie, sprijin total al Statului. Relatiile cu Vestul chiar mai numeroase ca cele cu Estul…Romania si – a creat si dezvoltat atunci ORICE a vrut, de la Electronica, Cipuri la Avioane de linie. Dovada limpede, metroul romanesc creat si dezvoltat a fost opera suta la suta romaneasca, atat trenul cat si infrastructura… …Din punct de vedere al Creatiei Independente Romania era atunci de o mie de ori mai libera decat astazi…..Astazi in afara de Logan NIMIC nu e creat sau opera romaneasca… Prabusirea tehnologica a Romaniei de azi este de dimensiuni biblice…China e azi cu o suta de ani mai avansata ….In 1989 Romania era egala tehnologic cu China si mult peste Turcia.

  3. Serviciile romanesti sunt adanc infiltrate la varf cu spionii lui Sorosh. Dupa deturnarea revolutiei romanesti de catre evvrei, majoritatea sefilor serviciilor si ministerul de externe romanesc sunt in mana agentilor evvreimii globaliste. Ei fac interesul globalismului si Pizdraielului.
    Restu sunt povesti. Trebuie sa ne scuturam de ei.

  4. @axon rezultatul independentei Romaniei comuniste l-am resimtit in anii 80… 🙂 chiar am uitat de ce a murit lumea la Revolutie ??

  5. Pe vremuri la sectorul fortzelor de munca sector 3, noaptea s-au furat 3700 Carnete de Munca (regim special=prima lege desfintzata de pm Pedro Roman0, unde cu tot Secu lui Cheashka nu s-a aflat vinovatul. Deci baietzii deshteptzi, ca acum, le-au transformat in pensii, folosind falsuri, unele putind ajunge shi prin tzarile alea unde au fost „vindutzi” cei care se autovictimizeaza, mai ales ca in trecut pe o simpla declaratzie ca au fost antifascishti, aveau pensii shi drepturi ca „revoluutzionarii” de azi. Mai erau vreo 2 directori de Complexe Porcine,ex.Arad, condamnatzi la Moarte (desfintzata astazi), ca au vindut carne ilegal in strainatate cu tot Min.Transporturilor a lui Petrov. Ei aveau plusuri de inventar masive shi pentru ca nu erau evidentziate, trebuiau facute bani. La Abator conta kg. shi nu capete de animale, care erau > in avize de expeditzie=Regim special. Ceashka le-a comutat pedeapsa cind a aflat unde se ducea carnea. Alt ex.era in constructzii unde se fura cu camionul, ca sa le faca lucrari pe la casele nomenclaturise, devizele fiind semnate ilegal de tehnicieni cu pushkarie, neavind legal acest drept. Astazi constructziile au aceiashi soarta, nu? Deci metoda era ca in orb, metoda lor, sa treci la hotzie, ca apoi erai de al lor, shi protejat de Secu, puteau shi ei sa prospere (inclusiv ca politicienii de azi), ca acum de cind deamoaka originala de la brukan/Shorosh moshire. Deci fara lustratzie, ca de unde?, cu aceiashi oameni, se poate zice ca a disparut kamunizmul? Putem spune ca doare economia natzionala a fost paradita de chibutzul PCR, napirlit shi muultiplicat de sinecuri, gashti alogene, etc. O zi buna. Con P.S. Asha era cind era-m slugi la Rushi, iar acum sub conducere Moshe Khazara, nu ne mai lauda nimeni, ca doar ei sunt Alles!Bula pentru totzi=Dictatura lor.

  6. Ce a castigat romania din asta?
    Nici macar bune relatii cu moscova, in 68 eram deja un paria printre tarile socialiste – n-am fost anuntati de invazia cehoslovaca.
    In schimb a contribuit din plin la izolarea diplomatica, evidenta in anii 80, inceputa un deceniu mai devreme. IZOLARE FATALA PENTRU O TARA MICA.
    De asemenea la ostilitatea frantei, care in 89 sprijina planul de dezmembrare a romaniei, legiunea straina astepta la debretin. Noroc cu vlad care a fost cu un pas inainte, dezumfland situatia; si cu gorbaciov, care ne salveaza (iarasi moscova, la fel in 47 cu ardealul).
    Mai trebuie amintita teoria (mult mai plauzibila) ca succesul caraman a fost doar o capcana cia, pentru a compromite fumurile gaulliste ale frantei.

  7. ce ne intereseaza razboaiele altora, chiar si informationale? oare cand Romania a atacat? a ataca nu e egal cu a riposta ( antonescu)

  8. sper ca dintr-o neasteptat-surpinzatoare „miscare”
    Romania sa intre macar pe usa din dos 😉 in SCHENGEN !
    [e OK ce-mi doresc ?]
    IQ=?
    😉

  9. @Al:

    In 1968, Romania paria??? Delirezi iar. La fel cu salvarea Romaniei de catre Rusia, in 1916, 1947 (sic!), 1989, etc. Ce mai, traditie de trol cu state vechi. Te pomenesti ca Legiunea Straina isi lasase bazele din Franta, Africa, Guyana, ca sa dea buzna peste Romania, din Ungaria, care colcaia de armata sovietica. Mare ti-e gradina ta, Doamne, si putina minte le dai unora.

  10. Pe miha caraman gasiti in sat cheia comuna maneciu judetul prahova.
    Tot acolo are casa si sebastian ghita doar ca e pe numele lui taica-su.
    Daca doriti va mai pot oferi detalii/amanunte.

  11. Aloooooooooooo!!!! securaia „Ai” si reta tibi1…Habar nu ai de ce au murit aia… Asa e?… ji dan je gos… ca sa dati voi 3 milioane de pasapoarte si multe pensii la cersetorii de la telaviv… Mai usor cu pianul pe scari, tradatori ratati. Traim inca multi din cei ce am facut ceva pentru tara asta… La fel sa urlati si cind ve-ti atirna in tepe… Si eu le tot ascut.

  12. @ Tibi….Cui nu – i place Independenta si Suveranitatea tarii? Puturosilor, golanilor, celor invatati sa fure, sa cerseasca, sa haleasca moca….La 1989 in decembrie au murit dintre cei de mai sus plus altii din intamplare….In decembrie 1989 a avut loc o Mare Rusine Nationala cand Securitatea inrolata la Anericani si Propaganda vestica au scos lumea in strada si au omorat Presedintele legitim al Romaniei….In Revolutiile adevarate, gen revolutia franceza de la 1789 sau Revolutia Rusa de la 1917 revolutionarii NU au omorat imediat pe Conducatorul Statului… ..Au fost executati mai tarziu dupa ce s – a dovedit ca au tradat tara.

  13. @ doar un axon fara neuron
    Poti sa dai mana cu tampitelul anonim, numai zbieretele sunt de voi.
    Chiar daca e un usr-ist neobolsevic detestabil, aici tibi are dreptate. In anii 80 romania era o tara prabusita, in linie cu la fel de independentii castro, mobutu, kim ir sen. Nici macar urss ul sau china nu ne mai gaseau frecventabili.
    Eram o tara de carton
    condusa de un dement, care starnea mila europei.
    Or o tara mica si mai ales in locatia noastra geostrategica are intotdeauna nevoie de un girant. In 89 eram in aer si intr-un imens pericol.
    Singura sansa a securitatii si a armatei de a dejuca in extremis teribilul complot extern a fost sa i se alature.
    Si sa-l evacueze pe nebun, sa nu-l lase sa creeze preconizatul pol de rezistenta, pretext pentru invazia pregatita si salvarea „zecilor de mii” de victime de pe cnn.

  14. @Al:

    Romania, in 1989, fara datorii externe, cu o industrie care practic acoperea toate necesitatile, era o tara prabusita??? Numai un timpit de-a binelea poate spune asta, sau un slugoi, o coada de topor, ceea ce te-ai dovedit cam cu orice postare.

    Austeritatea, dusa dincolo de absurd, in care populatia fusese fortata sa traiasca era una, de unde si ura fata de Ceausescu, structura economica si potentialul tarii altceva. E foarte adevarat ca nimeni nu mai credea in comunism, in frunte cu vechii militanti de clasa lui Brucan, si nimeni nu il mai dorea, dar, in egala masura, nici la ce s-a ajuns dupa 1989 nu a fost imaginat atunci si nici nu era de dorit.

    Romania cazuse in dizgratie odata cu politica gorbaciovista, cind Occidentul s-a grabit sa-i satisfaca toate capriciile, doar doar s-ar imbuna si ar renunta la politica de forta a URSS. Asa se explica faptul ca tarile total obediente fata de URSS au fost luate in bratele Occidentului, mingiiate pe capsor, indiferent de fumurile ce le bintuia mintea ca de pilda Ungaria, iertate de datorii colosale, si integrate cu celeritate in structurile europene. In ast timp, cele care se opusesera cu succes hegemoniei sovietice, servind astfel fie si indirect interesele Occidentului, adica Iugoslavia si Romania, au fost obiectul unei propagande grotesti, rezervindu-li-se cea mai nefavorabila soarta. S-a ajuns chiar la interventie armata, desi Iugoslavia nici macar nu era o tara comunista, nu in sens sovietic cel putin.

    Pe scurt, maurul isi facuse treaba, deci trebuia sa moara. Romania avea o buna baza de plecare, numai ca exact asta nu s-a dorit. Nu de dragul prosperitatii romanilor s-au frecat labele gorbacioviste, cu binecuvintarea Vestului, cind si-au trimis lazile cu ‘turisiti’ in Romania.

    Asta a fost ‘evacuarea nebunului’, de care vorbesti tu, de la inaltimea culturii si priceperii tale, deprinse prin cotloanele KGBiste, daca nu cumva si prin circiumile de la Tiraspol si Comrat.

  15. „@tibor 1 spune:
    28 NOIEMBRIE 2022 LA 20:00
    ardeleanul, tot cu mintea doar la maț (si palincă).”
    Cand am facut eu armata era MOLDOVEANUL ce descrii tu „FLAMANDUL” 😀 !
    Ardeleanu’ era cu permisiile si oltean’ cu functia !

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.