Ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, a declarat, luni, că i se pare nefiresc ca Ministerul Public să fie singurul minister fără un ministru, procurorul general Augustin Lazăr replicând că este vorba despre o tradiţie preluată.
„Ministerul Public e singurul care nu are ministru. Toate ministerele fac parte din Executiv, dar găsesc nefirească titulatura asta de minister fără ministru. DNA faca parte din această structură”, a declarat, luni, Tudorel Toader, întrebându-o pe Adina Florea pe cine ar vedea ministru la Ministerul Public.
Procurorul general Augustin Lazăr a replicat precizând că ideea unui Minister Public este preluată din cultura franceză. „Noi suntem Minister Public de tradiţie franceză, se cunoaşte asta. Cred că este e o glumă să întrebi cine e ministru la Ministerul Public”, a comentat Lazăr.
Originea sintagmei ”Ministerul Public” :Ministerul Public reprezintă, în cadrul sistemului jurisdicțional, o singularitate a țărilor de drept romano-germanic, având ca arhetip modelul francez, cu o tradiție care urcă până la domnia regelui Filip al IV-lea (zis „cel Frumos”, 1285-1341). Păzitori ai drepturilor regale și apărători ai interesului public, însărcinați cu urmărirea infractorilor și cu protecția celor slabi, „oamenii regelui” au exercitat până la Revoluția Franceză din 1789 un Minister Public pe care reformele napoleoniene l-au preluat și perpetuat până în zilele noastre. Sintagma „Minister Public” prezintă un dublu înțeles. Pe de o parte, ea desemnează ansamblul magistraților însărcinați de către societate să exercite acțiunea publică; pe de o altă parte, expresia privește magistratul care, în ședința de judecată, reprezintă statul, societatea. Acești magistrați constituie, pe lângă jurisdicțiile represive (instanțe), ceea ce se denumește astăzi ”parchetul”. Originea termenului de ”parchet” rămâne controversată. Într-una dintre variante, termenul ar fi început să fie utilizat întrucât procurorul regelui (reprezentantul său în ședințele de judecată, ce era în ultimă instanță apărătorul statului), în cadrul ședințelor de judecată, își exercita rolul său pe parchetul sălii de ședință, și nu pe estrada rezervată tribunalului. Din această diferență a rezultat și expresia „magistratura în picioare”, înfăptuită de procurori, în contrapondere cu „magistratura de scaun”, ce-i desemnează pe judecători. Indiferent de originea ce-i este atribuită, ”Ministerul Public” avea înțelesul de „corp aparte”, fiind produsul sistemului jurisdicțional francez, această instituție neregăsindu-se nici în dreptul roman, nici în celelalte sisteme judiciare antice și medievale. (Wikipedia)
Lazar : premiul I la Comici Vestiti ai Vietii Publice… „traditie franceza” inchizitoriala, adica, fiindca Lazar uita de rolul INCHIZITORIAL, si recunoscut ca atare, al procurorului în Franta, ale carei institutii, pentru a se proteja de el, si-au inventat judecatorul de instructie (care face parte din Ministerul Justitiei al lui Toader, nu din Parchetul General al lui Lazar), judecatorul de instructie, cu sarcina de-a instrui neutru, de-a fi, adica, obiectiv, de-a gasi si-a fi la fel de nepartinitor cu referire la existenta mijloacelor de proba ale acuzarii si-ale apararii?