Undeva, poate în Noua Guinee, poate în altă parte – urmăream, pe diagonală, cum se zice, un reportaj pe Viasat Nature şi n-am reţinut numele ţării – vieţuiesc două familii de maimuţe; se deosebesc prin mărimea capului. Cele cu capul mare şi, desigur, minte mai multă sunt „deşteptuţele”. Sunt dotate să caute hrana şi s-o găsească oricât de greu ori de departe ar fi. Celelalte, „micuţele”, fac pe detectivii. Cu sau fără acoperire, le urmăresc pe cele dintâi, beneficiind de agilitate din belşug. În proximitatea „obiectivului” o iau înaintea verişoarelor cu capul mare şi minte multă, tăbară asupra prăzii, devorează cât le trebuie şi aşteaptă noile prăzi. Reportajul se încheia cu întrebarea: „Cui îi este de folos mintea multă?”.
Ghici ciupercă ce-i? Răspunsul fusese dat: mintea multă este de folos minţii puţine. Întrebarea corectă ar fi fost: cui îi este de folos mintea puţină?
Reporterul se uita fix în ochii mei. Era de acord cu mine şi aştepta răspunsul. Intimidat, am răspuns la repezeală: Presei! Daţi-i Presei o temă pentru multă minte şi o ucideţi. Daţi-i o Elodia, o Legea defăimării şi l-aţi prins pe Dumnezeu de picior. De ambele picioare.
Şi apropo de Dumnezeu: daţi-l şi pe el Presei: naşteţi o speranţă pentru mii de ani. Speranţa că până la urmă binele învinge răul. Când se va descoperi că Dumnezeu nu există, nu va mai exista presă. Speranţa, doamna care moare ultima, s-a sinucis.
Al doilea răspuns mi-a trecut prin cap mai târziu. Tâlcul lui era hazos, dar nu excesiv de subtil. Zicea aşa: mintea puţină e de folos cu cât o ai mai puţină. Ca în viaţa noastră cea de toate zilele, ca, în general, în natură şi în comunicare.
Să nu se poată şi altfel?, m-am întrebat fără ajutorul niciunui reporter. Cei cu minte puţină să fie de folos celor cu minte multă? Şi am revenit la reportajul de pe Viasat Nature. Acesta zicea: Nu… nu prea, adică Nu. Legea naturii spune clar: învinge cel cu cioara din mână, ăl mai puternic; şi, mai puternic, o spune familia de maimuţe, este cel cu minte puţină. Totul i se cuvine acestuia.
P.S.: Rog pe oricine din cohortele care s-au plâns de Legea defăimării să numească un singur fapt, o singură vorbă care ar suferi sancţiunile numitei. Dacă nu… să ne fie ruşine!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.