„Monstrul” de la Bruxelles ne promite viaţa pe credit şi negarea democraţiei

Liderii europeni au reuşit, după zece ore de negocieri, să obţină acordul băncilor pentru reducerea a 50% din datoriile Greciei, şi au decis să sporescă atribuţiile Fondului European pentru Stabilitate Financiară, precum şi începerea recapitalizării băncilor.

Liderii europeni reuniţi la Bruxelles au vorbit despre o victorie pentru Europa şi moneda sa comună, presa vorbeşte însă despre o victorie a unor lideri, în special a Angelei Merkel. Der Spiegel o prezintă ca pe o „demolition lady”, care a reuşit să transforme dezastrul elen într-o explozie controlată.

Recapitalizarea este necesară în 13 state din zona euro, astfel încât băncile să deţina cel puţin 9% din rezervele lor în bani gheaţă. Sunt necesare circa 100 de miliarde de euro pentru acest proces de recpitalizare, iar banii vor proveni în special de la investitori privaţi. Dacă băncile nu vor putea face rost de aceşti bani, atunci va interveni în ajutorul lor Fondul European pentru Stabilitate Financiară, adică banii contribuabililor europeni. Potrivit Belfast Telegraph, experţii consideră că 100 de miliarde sunt insuficiente pentru recapitalizare. Cel puţin inca 50 de miliarde sunt necesare pentru a pune la adăpost băncile europene.

Daca recapitalizarea băncilor nu a fost o decizie greu de negociat, ştergerea a 50% din datoria Greciei faţă de bănci a fost o temă deosebit de dificilă. Băncile au convenit, în iulie, să suporte ştergerea a 21% din aceste datorii. Joi, liderii europeni au cerut o majorare până la 60%, în timp ce FMI a insistat pe 75%.

Oficial, negocierile fost purtate de premierii sau preşedinţii europeni. În fapt, reprezentantul marilor bănci, Charles Dallara (preşedintele Institutului pentru Finanţe Internaţionale de la Washington) s-a închis într-o încăpere a clădirii Consiliului European de la Bruxelles împreună cu Nicolas Sarkozy, Angela Merkel, preşedintele Consiliului European (olandezul Herman van Rompuy) şi directorul FMI (Christine Lagarde). Acolo, în noaptea de miercuri spre joi, s-a ajuns la acordul prezentat cu optimism de liderii europeni.

Rămân alte dileme. Der Spiegel se întreabă dacă băncile vor putea rezista pierderilor provocate de reducerea cu 50% a datoriilor Greciei, dacă Europa nu va deveni dependentă de China, în cazul în care Beijingul va decide să cumpere datoriile Italiei, cele mai mari din UE, sau cât de departe trebuie să mearga integrarea europeană.

Acesta este contextul în care filozoful german Hans Magnus Enzensberger scrie în volumul „Monstrul blând de la Bruxelles sau Europa sub tutelă” că actualele instituţii europene reprezintă o „negare a democraţiei”.

„Uitaţi-vă la Tratatul de la Lisabona, această pseudo-Constituţie care oferă fundamentele Uniunii: el îl pune şi pe cel mai indulgent cetăţean în faţa unor dificultăţi insurmontabile de lectură”, scrie Enzensberger, adăugând că moneda euro a fost proiectată astfel ca o „abstracţiune”, fără o consultare adevărată. Filozoful arată ca UE a abolit principiul separaţiei puterilor: Parlamentul European este ales, dar Comisia, adică o instituţie nealeasă, este cea care are, în principal, iniţiativa legislativă. Triada Parlament-Consiliu-Comisie face să dispara ceea ce înţelegeam prin democraţie.

Acelaşi semnal de alarmă îl trage şi sociologul german Jurgen Habermas. „Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy au încheiat un compromis între liberalismul economic german şi intervenţionismul statal francez care are un conţinut diferit. S-ar zice că ei caută să consolideze federalismul executiv implicat în Tratatul de la Lisabona spre o dominaţie interguvernamentală a Consiliului European, foarte contrară tratatului. Un astfel de regim ar permite transferul cerinţelor pieţelor asupra bugetelor naţionale fără nicio legitimitate democratică proprie”, se arată într-un text publicat de Le Monde. „Şefii de guvern ar transforma astfel proiectul european în opusul său : prima comunitate supranaţională legalizată democratic ar deveni practic un aranjament voalat de exersare a unei dominaţii post-democratice”, atrage atenţia Habermas.

Sociologul britanic de origine poloneză Zygmunt Bauman vorbeşte, de „generaţia bulei financiare”, care acum iese în stradă la Atena, Lisabona, Londra sau Bruxelles. Bauman arată că vizul european s-a transformat într-un coşmar, cel al vieţii pe credit.

Filozoful german Peter Sloterdijk arată că „am intrat într-o epocă în care capacitatea creditelor de a oferi un viitor sustenabil este tot mai redusă, pentru că astăzi contractăm credite pentru a putea rambursa alte credite. Altfel spus, „creditismul” a intrat într-o criză finală. Am acumulat atâtea datorii, încât promisiunea de rambursare, pe care se construieşte lumea noastră, nu mai poate fi ţinută.”

O viziunea diferită vine din partea fostului preşedinte francez Valery Giscard d-Estaing, cel care a condus Convenţia pentru Viitorul Europei, care a redactat Constitutia Europeană respinsă chiar în Franţa, în 2005, şi înlocuită ulterior de mult mai diluatul Tratat de la Lisabona.. El consideră că „exagerăm” cu temerile legate de viitorul UE şi al euro. „Politicienii spun mereu că situaţia este gravă pentru că, dacă va fi rău, atunci vor spune că au avertizat, iar dacă va fi bine, atunci vor spune că este meritul lor că s-au rezolvat problemele. „Toată lumea este panicată, dar PIB-ul Europei este de trei ori cât cel al Chinei. Şi cu toate acestea ne comportăm ca şi cum nu am însemna nimic, insignifianţi, dezordonaţi, incapabili să creăm şi să producem”, spune fostul preşedinte francez.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.