Legenda gimnasticii mondiale, Nadia Comăneci, a făcut mărturisiri emoționante în presa italiană. Fosta gimnastă a vorbit despre durerea resimțită în fiecare zi, „de la degetul de la picioare până la spate, încheieturi”, dar și despre o boală a sportivilor, când corpul și mintea nu comunică.
Nadia Comăneci, câştigătoarea primului 10 perfect la Jocurile Olimpice, acum 45 de ani, a acordat, marți, un interviu în publicaţia „La Gazzetta dello Sport”, referitor la performanţa obţinută de campioana Italiei, Vanessa Ferrari, care a obținut argint istoric la sol, luni, la o vârstă înaintată. Sportiva va împlini 31 de ani în luna noiembrie. Medalia este o premieră pentru Italia.
„Aşa se explică totul: este o scorpioancă, precum sunt eu! Încăpăţânată şi luptătoare, o adevărată luptătoare”, a spus Nadia.
Italianca a suferit mai multe accidentări, cea mai recentă şi cea mai gravă în 2017, când şi-a rupt tendonul lui Ahile.
Nadia a vorbit, în acest context, despre durerile fizice îndurate de sportivii de la gimnastică, mărturiile fiind emoționante.
„Există durere şi pentru că nu există alternative. Nu există nicio zi în care să nu simţi o durere. Îmi amintesc că, atunci când concuram şi mă antrenam, aveam durere în fiecare zi. De la degetul de la picioare până la spate, încheieturi”, a spus Nadia.
Românca stabilită în SUA a vorbit şi despre cazul Simone Biles, care suferă de twisties, similar cu o pierdere a reperelor în aer. Soțul Nadiei, Bart, a suferit de această afecțiune.
„Eu nu am suferit niciodată de twisties, uneori mi s-a întâmplat să nu fiu conectată în timp ce făceam exerciţiile, dar nimic serios. Soţul meu (Bart Conner, de două ori campion olimpic pentru SUA – n.r.) le-a avut şi a spus că este înfricoşător şi de obicei se întâmplă atunci când eşti sub o presiune mare. Corpul şi mintea ta nu <comunică>. Gimnastelor nu le place de obicei să vorbească despre asta, Simone a avut dreptate să scoată problema la suprafaţă”, a mărturisit fosta sportivă.
Italienii au întrebat-o pe Nadia despre România, care a lipsit de la concursul pe echipe la Tokyo. „Nu vă faceţi griji, la Paris vom fi acolo cu gimnaste mai tinere. Muncim la asta. Eu, din America, le dau o mână de ajutor. Nu vă vom dezamăgi”, a încheiat Nadia.
Te lovesti de un lemn si ai dureri insuportabile, dar cand de mic copil te antrenezi, diar tampitii pot gandi ca esti rezustent, ai corpul de fier incat te vad ca fiind robot! Mi-e scarba de acesti ganditori limitati la o planta.
Nadia ca om dezamăgește de fiecare dată. Părerea noastră despre gimnasta Nadia nu ne va fi niciodată schimbată.
Dacă ar fi liberă ar vorbi de Noul Cod De Punctare începînd cu 2006, cod ce a nenorocit gimnastica feminină de nu te mai poți uita. Italo-bulgăroaica Ferrari a apărut de nicăieri, mică, puternică, cu tumbele, chiar după aceea devenind, peste noapte, 2006, noua campioană mondială . A netezit drumul spre idealul de frumusețe al trupului de femeie Biles. Amîndouă sub 1m45.
La Tokyo, cerintelw anti doping si medicamente au fost mai mari. Prin urmare niciLarisa I.si nici Simone B.nu aveau ce cauta. Cu probleme de sanatate active nu te duci la olimpiada ci poate doar sa vezi capitala Japoniei. Nimeni nue contesta munca si efortul dar trebuiau trimise tinere gimnaste fara probleme, asa ca au fost cheltuiti niste bani degeaba.