Noi apariţii editoriale: fericire şi tristeţe, muzică şi doctrine

Dublu eveniment dedicat Clarei Haskil la București: lansare de carte și conferință de presă

Sâmbătă, 21 octombrie, la ora 12, Editura Humanitas și organizatorii Festivalului Internațional Clara Haskil le dau întâlnire melomanilor și iubitorilor de carte din București în Librăria Humanitas de la Cișmigiu pentru un dublu eveniment. Este vorba despre lansarea celei mai cunoscute biografii a Clarei Haskil, cartea semnată de muzicologul francez Jérôme Spycket, apărută, după 30 de ani, într-o nouă traducere, și de conferința de presă dedicată ediției din acest an a Festivalului Internațional Clara Haskil (27–29 octombrie, Sala Thalia a Filarmonicii din Sibiu).

Vor fi prezenți: Alina Azario, pianistă și director artistic al Festivalului Clara Haskil, Cristina Comandașu, redactor-șef Radio România Muzical, Dan Dediu, compozitor, pianist și muzicolog, și Vlad Alexandrescu, specialist în filosofia și istoria ideilor.

De patru ani, Festivalul Internațional Clara Haskil încearcă să readucă în actualitate numele inegalabilei pianiste de origine română, prin concerte de înaltă ținută, susținute de nume de primă mărime ale muzicii clasice contemporane.

Anul acesta, Editura Humanitas, prin reeditarea volumului semnat de Jérôme Spycket, carte recompensată în 1976 cu Premiul „Claire Virenque“ al Academiei Franceze, contribuie major la acest exercițiu al reașezării în actualitate a numelui Clarei Haskil, un model pentru generații întregi de pianiști din întreaga lume. Publicată în condiții grafice excelente și într-o nouă traducere semnată de Lidia Dumitru, Elena Ciocoiu și Adina Cobuz, cartea lui Jérôme Spycket va fi lansată în toamna aceasta și în alte orașe din țară.

„Clara Haskil a fost un soi de magician: a știut să transforme talentul în geniu, fragilitatea în forță, dificultățile în perseverență și tenacitate. Toate aceste calități o fac să devină o sursă de inspirație și un exemplu pentru fiecare dintre noi – fie că suntem sau nu muzicieni. Și cred că, în epoca în care trăim, avem nevoie mai mult ca niciodată de exemple de autenticitate și de valori. România este țara în care s-a născut Clara Haskil și am convingerea că ține de datoria noastră să o cunoaștem mai bine și să îi aducem omagiul meritat la ea acasă“, a mărturisit pianista Alina Azario, inițiatoarea Festivalului Internațional Clara Haskil.

Jérôme Spycket, autor al mai multor biografii de muzicieni, și-a început seria de portrete cu cel al Clarei Haskil. Cartea, tradusă ulterior în mai multe limbi și recompensată de Academia Franceză, include o prefață semnată de prestigiosul dirijor Herbert von Karajan: „Sper ca această biografie adevărată şi plină de consideraţie, care ne îngăduie să urmărim parcursul lung şi adeseori dureros al Clarei Haskil către glorie, să fie totodată o mărturie a admiraţiei şi ataşamentului pe care lumea muzicală le nutreşte pentru o pianistă de neînlocuit“.

Volumul lui Spycket reface biografia Clarei Haskil, de la primii ani, ai familiarizării cu lumea muzicii clasice petrecuți la București, trecând prin anii formării și ai luptei pentru construirea unei cariere, până la perioada meritatei recunoașteri în plan internațional. Contemporană cu George Enescu și Dinu Lipatti, de care o lega o prietenie foarte strânsă, Clara Haskil a atins târziu celebritatea și recunoașterea internațională pe care le merita cu prisosință. Povestea vieții Clarei Haskil, astăzi unul dintre reperele muzicii clasice internaționale, se desfăşoară între o serie de repere precum cultivarea intensă a unui talent incredibil, tracul perpetuu, fragilitatea fizică, tristețea neajunsurilor de zi cu zi și tragismul unor vremuri complicate.

Deceniile în care succesul se lăsa așteptat au fost contrabalansate de o admirație neobișnuită pe care a stârnit-o întotdeauna printre dirijorii și interpreții cu care a colaborat sau printre cei care au auzit-o cântând.

Ce însemna stilul Clarei Haskil, așa cum a fost descris de criticii care asistau la concertele ei? O vigoare masculină și tandrețe feminină, o tehnică ieșită din comun, de o muzicalitate rară, interpretare perfectă, firescul și profunzimea înțelegerii muzicale. Criticul muzical Charles Koëlla spune după un recital la Lausanne: „Domnişoara Clara Haskil este foarte tânără; cu toate acestea, arta dumneaei este foarte matură, atât ca fond, cât şi ca formă. Pare plăpândă şi interpretarea sa atinge forţa supremă, forţa adevărată, precum şi o forță care rezultă în urma cunoaşterii sau simţului înnăscut al contrastelor. Aplecată peste claviatură, fără să fie atentă la public, trăind doar pentru ea însăşi, pare că se îngemănează cu instrumentul ei. Şi instrumentul prinde forma muzicii şi a frumuseţii.“

O cronică publicată după un concert la New York descrie aceleași extraordinare resorturi ale înțelegerii muzicale: „Să o asculţi pe domnişoara Haskil interpretându-i pe Schumann, pe Chopin, pe Ravel este ca şi cum ai atinge de aproape dezvăluirea firii acestor oameni, a motivelor care i-au determinat să le scrie astfel“.

„Clara cea perfectă!”, o caracteriza Rudolf Serkin

„Însumarea perfecțiunii pe pământ!”, aprecia Dinu Lipatti

„În viața mea am întâlnit trei genii: pe Clara Haskil, pe Einstein și pe Winston Churchill” afirma Charlie Chaplin

„Clara Haskil reunește toate însușirile unui mare muzician și încă una în plus, care este unică și tot atât de misterioasă pe cât este de rară: geniul”, considera Charles Koëlla.

„Margareta a României. O Principesă în serviciul ţării regăsite”

Curtea Veche Publishing vă invită joi, 19 octombrie 2017, începând cu ora 18:00, la evenimentul de lansare a volumului „Margareta a României. O Principesă în serviciul ţării regăsite”, de Adrian Cioroianu (coordonator al colecției „Regii și reginele noastre”), cu ilustrații de Yanna Zosmer. Noul volum regal pentru copii și tineri va fi lansat în prezența Alteţei Sale Regale Principesa Moştenitoare Margareta.

Lansarea va avea loc la Ceainăria Cărturești Verona și va fi urmată de o sesiune de autografe.

Citind „Margareta a României. O Principesă în serviciul ţării regăsite”, copiii și tinerii vor descoperi că nu toate familiile regale sunt la fel şi că destinul Alteței Sale Regale Principesa Margareta nu seamănă cu viaţa de basm a altor prinţi şi prinţese, deşi părinţii săi erau capete încoronate. În anul naşterii sale, Regele Mihai şi Regina Ana trăiau în exil, fiind nevoiţi să rămână departe de ţara lor.

Cititorii vor avea plăcuta surpriză de a descoperi o mică principesă căreia îi plăcea să hoinărească cu bicicleta sa roşie, să se joace cu surorile sale mai mici, Elena, Irina, Sofia şi Maria şi care credea că toate reginele dau de mâncare găinilor şi merg la piață să vândă produse din grădină. Principesa a crescut păstrându-şi firea pozitivă, principiile de viaţă şi încrederea neștirbită în valorile morale. Povestea destinului său este o adevărată lecţie de viaţă: şi-a iubit părinţii şi bunicii, a învăţat mai multe limbi şi a călătorit în întreaga lume, înainte de a-şi regăsi propria ţară, România, tărâmul fermecat despre care i se povestise întreaga viaţă.

Colecția „Regii și Reginele noastre”, proiect inițiat de Curtea Veche Publishing, prezintă pe înțelesul copiilor și tinerilor destinele regilor și reginelor României într-o colecție frumos ilustrată. În cadrul colecției au mai apărut volumele „Carol I. Primul și cel mai mare Rege al românilor“, de Adrian Cioroianu şi Andrei Radu, cu ilustrații de Alexandra Măzgăreanu, „Maria a României. Regina care a iubit viața și patria“, de Adrian Cioroianu şi Mihaela Simina, cu ilustraţii de Mihai Alexandru Mihail şi „Mihai I al României. Un rege cu onoare, loialitate și credință“, de Adrian Cioroianu şi Mihaela Simina, cu ilustraţii de Răzvan Dumitru.

„La fel ca primii noștri Suverani, Carol I și Elisabeta, care erau absolut convinși de nevoia de carte pentru prosperitatea națiunii, Familia Regală a României de astăzi crede că ignorarea cuvântului tipărit între copertele cărții reprezintă o vulnerabilitate a națiunii și a patriei. Părinți, aduceți cartea aproape de copiii voștri! Așa cum au nevoie de iubire, de soare și de familie, cei mai mici români au nevoie de cărți, pentru a se întregi ca oameni.“ – Principele Radu al României.

„Amintirile lui George Enescu”, povestea vieţii marelui compozitor român, relatată de el însuşi

Curtea Veche Publishing şi Muzeul Naţional George Enescu a lansat marţi volumul “Amintirile lui George Enescu/Les Souvenirs de Georges Enesco”, semnat de marele critic muzical Bernard Gavoty şi apărut într-o ediţie bilingvă româno-franceză, bogat ilustrată.

Despre volum au vorbit muzicologul şi compozitorul Dan Dediu, Elena Bulai, traducătoarea cărţii şi Grigore Arsene, director Curtea Veche Publishing. Lansarea se va încheia cu un moment muzical. În program: George Enescu, Vasile Filip, Béla Bartók şi Ludwig van Beethoven.

„Amintirile lui George Enescu/Les Souvenirs de Georges Enesco” redă o viață care s-a confundat, de cele mai multe ori, cu muzica ce a izvorât din ea. Un geniu al muzicii universale a întâlnit unul dintre cei mai remarcabili critici muzicali: din această întâlnire, care a avut loc într-un ciclu de memorabile discuții la Radiodifuziunea Franceză, s-a născut o operă biografică unică: „Amintirile lui George Enescu”. Unică și prin faptul că poate fi considerată o autobiografie. Însăși vocea marelui compozitor român, vorbind la persoana întâi, dezvăluie, capitol după capitol, o poveste care își încântă cititorul întocmai unei creații muzicale. De la evocarea plină de nostalgie a locurilor copilăriei dintr-un sat moldovenesc, sursă de inspirație mai târziu, prin obstacolele inerente ale afirmării preco­ce, studiile marcate de luminoase figuri de maeștri, până la maturitatea artistică, această carte este una dintre ace­le lecturi care te marchează pentru totdeauna.

Cu o empatie rar întâlnită în scrierile biografice, Bernard Gavoty își asumă și își joacă strălucit rolul de interpret al vieţii unui creator autentic. „Când, în iunie trecut, i–am arătat lui George Enescu proiectul ce avea să ducă la publicarea acestui volum, a fost foarte încântat şi şi–a manifestat satisfacţia fără nicio reţinere.“ – Bernard Gavoty

“Inocenții”, o carte frumoasă ca un basm adevărat

Lăudat de critica literară si extrem de bine primit de public, romanul Inocenții de Ioana Pârvulescu, bestseller al Editurii Humanitas, a fost distins zilele trecute la FILIT cu „Premiul liceenilor pentru cea mai îndrăgită carte apăruta în 2016“. La ediția de anul acesta, alături de romanul câștigător au fost nominalizate cărțile Efectele secundare ale vieţii de Vlad Zografi, apărut tot la Editura Humanitas, Spre văi de jad şi sălbăţie de Veronica D. Niculescu, Sărbătoarea Corturilor de Ioan T. Morar și Disco Titanic de Radu Pavel Gheo.

„De cinci ani încoace, şcoala ieşeană realizează o manifestare de mare anvergură culturală, aducând deopotrivă la Iaşi oameni de litere de pretutindeni – liceeni, doritori de cunoaştere, traducători de marcă, precum şi profesori de vocaţie. Cinci ediţii derulate au implicat anual peste 1500 de profesori şi de elevi. Selecţia nu a fost un lucru facil pentru liceeni, având în vedere calitatea romanelor intrate în competiţie“, a declarat Genoveva Farcaş, inspector şcolar general al ISJ Iaşi.

„Aş vrea să vă spun că este un noroc, fiindcă am concurat cu oameni extraordinari, care îmi sunt şi prieteni. Mă simt reprezentantul tuturor cu acest premiu şi le mulţumesc liceenilor pentru splendida cronică literară pe care mi-au făcut-o.“ (Ioana Pârvulescu)

Inocenții, una dintre cele mai bine vândute cărți Humanitas ale anului, este cel de-al treilea roman al Ioanei Pârvulescu după Viața începe vineri și Viitorul începe luni și este în curs de traducere in limba germană la cunoscuta Editura Zsolnay din Viena.

„Scris cu eleganţă, plin de nostalgie, poezie şi umor (blecheriană pe alocuri), cu nenumărate referinţe literare şi cinematografice (fiind vorba de copii, în special din cultura populară: seriale SF, de capă şi spadă, westernuri), mustind de detalii şi populat cu nenumărate personaje memorabile (bunicii sînt extraordinari, dar şi tatăl, unchii, mătuşile…), romanul Ioanei Pârvulescu este foarte viu. Căci «trecutul trebuie să rămână, în vieţile noastre, la fel de plin de posibilităţi ca viitorul», cum spune scriitoarea Ana spre final. E crezul acestei cărţi care citeşte şi reciteşte mereu altfel «un trecut scris cu cerneală simpatică»”. (Marius Chivu)

Bestsellerul Departe de trunchi de Andrew Solomon, ecranizat în Statele Unite

Bestsellerul Departe de trunchi. Douăsprezece feluri de dragoste. Părinți, copii și căutarea identității de Andrew Solomon, aparut în peste zece limbi si distins cu numeroase premii, a fost adaptat pentru ecran în Statele Unite de Rachel Dretzin și produs de Participant Media, celebră pentru documentarele ieșite din tipare ca Waiting for Superman și Food, Inc, nominalizat la Oscar în 2010. Premiera mondială la care va participa și Andrew Solomon va avea loc la New York, pe 10 noiembrie, în cadrul DOC NYC, cel mai mare festival de filme documentare din Statele Unite.

„Timp de mulţi ani, identitatea mea principală a fost cea de istoric al tristeţii. Imaginile disperării sunt admirate de cei mai mulţi, iar pustiirea sufletească completă este în general considerată o răsfrângere a integrităţii autorului. Dar când am încercat să scriu despre fericire, am avut revelaţia inversă, respectiv că nu poţi scrie despre ea fără să pari superficial. Scriitorul realist William Dean Howells i-a scris la un moment dat lui Edith Wharton că «publicul american îşi doreşte tot timpul o tragedie cu final fericit». Implicaţia acestei observaţii era că nu putem digera imaginea regelui Lear, umblând nebun pe dealuri, fără posibilitatea izbăvirii la orizont. Eu aş vrea să ofer o interpretare diferită. Aş zice că ne stă din ce în ce mai mult în fire să căutăm transformarea. Oamenii afectează adesea o fericire pe care n-o simt; oamenii a căror nevroză s-a transformat în nefericire nu sunt doar nefericiţi, ci şi convinşi că au eşuat. Partea vitală a acestei înclinaţii spre lumină este însă convingerea de nezdruncinat că dezastrele îşi găsesc până la urmă rezolvarea, că tragediile sunt adesea doar o fază, nu şi sfârşitul jocului.
Cartea de faţă caută să scoată la lumină nobleţea ascunsă sub ponegrirea lui Howells. Se bazează pe o idee şi mai optimistă chiar, respectiv că finalurile fericite ale tragediilor au o demnitate mai presus de cea a finalurilor fericite ale comediilor, că nu numai transcend sentimentalismul la care face Howells aluzie, ci chiar oferă o satisfacţie mai preţioasă decât una necălită prin suferinţă. Aşa cum crestele zimţate ale Alpilor sunt sublime pentru romantic, la fel este şi bucuria aceasta neobişnuită pentru caracterul acestor familii: aproape imposibilă, teribilă şi teribil de frumoasă.“

„O istorie culturală a nebuniei. De la Biblie la Freud, de la casa de nebuni la medicina modernă”

• „Nebunia rămîne o enigmă fundamentală, un reproş la adresa raţiunii, parte ineluctabil integrantă a civilizaţiei.” (Andrew Scull)

Una dintre cele mai aşteptate cărţii ale toamnei, O istorie culturală a nebuniei. De la Biblie la Freud, de la casa de nebuni la medicina modernă, semnată de Andrew Scull, sociolog şi istoric al medicinei, a apărut săptămîna aceasta la Editura Polirom, în colecţia „Plural M”, în traducerea Anacaonei Mîndrilă-Sonetto, disponibilă în curînd în ediţie digitală.

• „O carte minunată, fascinantă şi bine scrisă, cu obişnuita vervă şi erudiţie a lui Scull, ce explorează modurile în care au abordat psihoza societăţile antice şi medievale şi arată că, în ciuda tehnicilor de imagistică a creierului şi a medicamentelor psihotrope, psihiatria modernă are încă multe de învăţat de la ele.” (Sylvia Nasar, autoarea cărţii A Beautiful Mind)
• „Adoptînd o vastă perspectivă de studiu, Scull arată ce a însemnat nebunia pentru societate de-a lungul istoriei şi pe tot cuprinsul lumii. Scrie cu pasiune şi totodată cu umor, are un ochi extraordinar pentru citate pătrunzătoare şi pentru întîmplări grăitoare, ţinîndu-l pe cititor sub vraja lui. O carte fascinantă a unui maestru în domeniu.” (William Bynum, University College London)

Pierderea raţiunii, sentimentul de înstrăinare de realitatea în care cu toţii ne imaginăm că trăim sau permanenta agitaţie emoţională sînt doar cîteva dintre trăsăturile pe care le asociem cu nebunia. Astăzi, tulburarea psihică este percepută cel mai frecvent prin prisma medicinei, însă de-a lungul istoriei oamenii au căutat să-i dea un sens prin religie sau elemente supranaturale, prin construirea unor explicaţii psihologice ori sociale, în dorinţa de a îmblînzi demonii iraţionalului.

Cu 128 de ilustraţii, din care 44 de planşe color, Istoria culturală a nebuniei îl poartă pe cititor din Antichitate pînă în prezent, de la Bedlam la azilurile victoriene, de la teoria umorilor la farmacologia modernă, explorînd manifestările şi semnificaţiile nebuniei, provocările şi consecinţele ei.

O istorie panoramică a întîlnirii omului cu iraţionalul, remarcabilă prin varietatea domeniilor abordate şi episoadele inedite din viaţa unor personalităţi ca Avicenna, Charcot, Freud, van Gogh sau Dalí.

Din cuprins: Faţă în faţă cu nebunia • Nebunia în lumea antică • Melancolie şi nebunie • Case de nebuni şi doctori de nebuni • Nervi şi nevropaţi • Apariţia imperiului azilurilor • Izolarea nebunilor: proteste picturale şi literare • Remedii disperate • O revoluţie psihiatrică?

Andrew Scull a predat la University of Pennsylvania şi la Princeton, iar în prezent este profesor la University of California, San Diego. De acelaşi autor: Decarceration: Community Treatment and the Deviant (1977), Museums of Madness: The Social Organization of Insanity in 19th Century England (1979), Madhouse: A Tragic Tale of Megalomania and Modern Medicine (2005), Hysteria: The Biography (2009), Madness: A Very Short Introduction (2011).

“Ortodoxie Masonică. Istorie – Rituri – Doctrine”

Masoneria susţine că există o cale de viaţă superioară şi mai tainică decât aceea pe care călcăm de obicei şi că atunci când lumea exterioară îşi pierde atracţia pentru noi şi se dovedeşte insuficientă pentru împlinirea nevoilor noastre mai adânci, vom fi siliţi să ne întoarcem în noi înşine, să batem la uşa lumii noastre interioare. Pentru această lume interioară şi pentru calea care duce la ea, Masoneria ne promite lumina, ne trasează jaloanele şi arată condiţiile care să ne permită progresul. Acesta este singurul scop al Masoneriei. În spatele simbolismului elementar, în spatele îndemnurilor pentru cultivarea virtuţii şi a unei moralităţi convenţionale, în spatele frazeologiei grandilocvente cu care, potrivit modei acestor zile, redactorii ceremoniilor din secolul al XVIII-lea au îmbrăcat învăţătura ei, se găseşte cadrul unei scheme de iniţiere în acea cale superioară de viaţă unde secretele şi misterele fiinţei noastre urmează să fie dezvăluite: o schemă care, în plus, reproduce pentru lumea modernă principalele caracteristici ale Misteriilor antice. Aceasta este noutatea pe care o aducea, la vremea ei, cartea lui Jean-Marie Ragon, Ortodoxie masonică. Istorie, rituri, doctrine.

Selectăm câteva capitole din cuprinsul cărţii: Ordinul Masonic, Instaurarea francmasoneriei în Franţa, Suspendarea lucrărilor Marii Loje, Marele Orient al Franţei, Francmasoneria în Anglia, Francmasoneria în Scoţia, Francmasoneria şi imitaţiile modern, Instituţiile supramasonice sau gradele înalte, în ordine cronologică, Consiliul împăraţilor din Orient şi Occident, Masoneria filosofică, Ordine şi rituri introduse în Franţa după anul 1800, Masoneria engleză, Diversele regimuri create în Germania, Mărturii despre sistemele masonice din Germania, Ordinul arhitecţilor din Africa sau Fraţii africani, Ritul scoţian, Înfiinţarea unui Suprem consiliu de grad 33 la Paris, Despre fratele Pyron, Universalitatea şi unitatea Francmasoneriei, Despre reformarea simbolismului masonic, Ordinul judecătorilor filosofi necunoscuţi…

Jean-Marie Ragon de Bettignies (1781-1862), născut la Bray-sur-Seine dintr-un tată notar, a fost iniţiat în francmasonerie în 1804, la Bruges, unde îndeplinea funcţia de casier al administraţiei imperiale. Ulterior a devenit membru al Marelui Orient al Franţei, al Ritului Misraim şi al Ordinului Templului. A înfiinţat şi condus celebra lojă pariziană Les Vrais Amis („Adevăraţii prieteni”), devenită apoi Loja Trinosofilor.

Considerat de contemporanii săi cel mai instruit francmason al secolului al XIX-lea, Ragon a fost autorul unor lucrări ce au exercitat o influenţă considerabilă în epocă: La Messe et ses Mysteres (Messa si misterele ei – 1842); Le Cours philosophique et interpretatif des initiations anciennes et modernes (Cursul filosofic si interpretativ al initierilor antice si moderne – 1841); Orthodoxie Maconnique: suivie de la Maconnerie occulte et de L’initiation hermetique (Ortodoxie masonica. Masonerie oculta si initiere  hermetica – 1853), Maconnerie occulte et Initiation hermetique (Masoneria oculta, ed. Herald, 2011), dar şi o Colectie de Ritualuri masonice, dintre care menţionăm: Rituel de l’apprenti macon; Rituel d’une pompe funebre maconnique; Rituel de la maconnerie de Royale-Arche improprement appelee Rite d’York; Rituel du souverain grand inspecteur general.

Ragon a fost editorul primei reviste masonice: Hermes.

“În căutarea consonanţelor”

S-a lansat recent volumul În căutarea consonanţelor de Valentina Sandu-Dediu, aparut în colecţia Contrapunct a editurii Humanitas.

„Întreaga istorie a muzicii se află în prezent pe YouTube. Valentina Sandu-Dediu este o călăuză avizată şi discretă pe căile, uneori nevăzute, ale acestei istorii. E un ghid erudit, însufleţit de pasiune, acea pasiune fără de care Valery Larbaud nu s-ar fi obosit, poate, să-i facă pe James Joyce şi pe atâţia alţii accesibili publicului francez. Cuprinzând o sumă imensă de informaţii, autoarea scrie o carte în tradiţia cea mai nobilă a muzicologiei şi criticii literare. Menirea noastră, spune autoarea, este de a mijloci contactul dintre lumile muzicale. Vorbeşte desigur de lumile muzicale, dar şi de oamenii, muzicieni sau melomani, care aspiră să trăiască în ele. Căci muzica nu se întâlneşte totdeauna cu publicul ei chiar din prima clipă. Atins cu prisosinţă, scopul cărţii pe care o tineţi în mână este de a trezi setea de cunoaştere a neofitului şi de a o redeştepta pe cea a cunoscătorului blazat. Cine o citeşte nu se va rătăci inutil şi indiferent prin jungla YouTube-ului. Va rătăci încântat, stăpân pe curiozitatea sa strunită”, scrie Andrei Vieru

„De-a lungul istoriei muzicii, contopirea potrivită, agreabilă a sunetelor produse simultan este diferit interpretată, în funcţie de legi acustice, dar şi de sisteme de acordaj diferite, de teorii psihologice şi de teorii ale receptării. Este o căutare obsesivă pentru unii a consonanţei, evident raportată la ingredientul care le oferă justificarea: disonanţa”, afirmă autoarea.

Valentina Sandu-Dediu a absolvit în 1990 Secţia de muzicologie la actuala Universitate Naţională de Muzică din Bucureşti. A fost bursier al Wissenschaftskolleg zu Berlin, iar în prezent este profesor la Universitatea Naţională de Muzică (unde predă din 1993 istoria muzicii, muzicologie şi stilistică) şi rector al Colegiului Noua Europa, Bucureşti. În 2008 a primit Premiul Academiei de ştiinţe Berlin-Brandenburg, acordat de Peregrinus Stiftung. Este autoarea a peste 40 de studii şi 300 de articole, precum şi a zece cărţi publicate în România şi Germania, printre care se numără: Wozzeck, profeţie şi împlinire, Bucureşti, 1991; Ipostaze stilistice şi simbolice ale manierismului în muzică, Bucureşti, 1997; Ludwig van Beethoven, Bucureşti, 2000; Muzica nouă între modern şi postmodern, Bucureşti, 2004; Rumänische Musik nach 1944, Saarbrücken, 2006; Alegeri, atitudini, afecte, Bucureşti, 2010; Robert Schumann, Bucureşti, 2011; Octave paralele, Humanitas, 2014. A realizat, de asemenea, câteva serii de emisiuni radiofonice. Îşi descoperă temele predilecte în stilistica şi retorica muzicală, în discuţia despre manierism şi postmodernism în muzică sau în diferite zone ale muzicii noi, îndeosebi ale muzicii româneşti. Activitatea sa este completată de apariţiile concertistice şi de înregistrări, în calitate de pianistă în ansambluri camerale.

“Fericirea e un ac de siguranță”

Curtea Veche Publishing vă invită vineri, 20 octombrie, la o întâlnire cu autorul, povestitorul, ironicul, curiosul, carismaticul Răzvan Exarhu, cu ocazia lansării primei sale cărți, Fericirea e un ac de siguranță, cu ilustrații de Andreea Chirică. Un volum care vă va face să râdeți cu lacrimi, dar și să plângeți la câteva rânduri distanță. Lansarea va avea loc la Librăria Habitus din Sibiu, începând cu ora 18:00.

La eveniment vor lua cuvântul Răzvan Exarhu şi Minodora Sălcudean, profesor la Facultatea de Științe Socio-Umane din cadrul Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu. Oficiile de gazdă vor fi făcute de Marius Motoca (PR Specialist, Curtea Veche Publishing).

Citind cartea lui Răzvan Exarhu, veți putea afla că sănătatea e sănătoasă, că „laicul pe Facebook a devenit o formă a credinței”, că șlapul și șaorma cu de toate ar trebui să figureze pe stema României… Cartea cuprinde multe informații utile: când ar trebui să te culci la loc ca să nu dai foc la casă, ce poate fi mai cool decât să fii hipster, de ce iubesc sportul oamenii care fumează mult etc. Veți putea citi și despre o fericire tristă, despre o altfel de Românie, care nu mai există, dar şi despre cum ne pierdem viața încercând să trăim.

„În limbă e plăcerea!” – una dintre vorbele favorite ale lui Răzvan Exarhu, om de radio, de televiziune, bucătar şi acum autorul unei cărţi cu fericirea în titlu. De la primul rând scris se simte că îi place să vorbească, în aceeaşi măsură în care îi place să observe şi să asculte. E acel tip de povestitor pentru care tăcerea şi cuvintele sunt la fel de importante. Iar curiozitatea lui tandră şi crudă, în acelaşi timp, compune un tablou viu în care se amestecă emoţiile primei zile de şcoală, şlapii târşâiţi ai românilor, relaţia dintre eschimoşi şi raw-veganism, revolta anti sistem, alcoolul, cărţile, crucile făcute în autobuze, prietenia, urzicile, clişeele, narcisismul din social media, ecologia, salata boeuf, hipsterii, postul, bunicul lui Bob Marley, tradiţiile pierdute, bicicliştii aroganţi, discuţiile cu părinţii, nostalgia, cretinii, obsesia pentru viaţă sănătoasă şi multe alte subiecte care ne umplu vieţile şi conversaţiile, ne indignează şi totodată ne emoţionează.

O frescă devastatoare a unei ţări din Lumea a Treia: Petale de sânge

În perioada de după cucerirea independenţei Kenyei, uciderea învăluită în mister a trei dintre proprietarii unei fabrici de bere declanşează o investigaţie plină de suspans. Dincolo însă de această anchetă, poveştile celor patru suspecţi recompun o frescă devastatoare a unei ţări din Lumea a Treia şi a unui popor care vede cum conducătorii săi l-au dezamăgit iarăşi şi iarăşi.

Publicat în 1977, Petale de sânge a avut un impact exploziv, guvernul kenyan dispunînd arestarea scriitorului fără să fie formulate acuzaţii clare. Incidentul a fost relatat de ziare din întreaga lume, încarcerarea lui Ngũgĩ wa Thiong’o stîrnind vii proteste din partea organizaţiilor pentru apărarea drepturilor omului, dar şi a unor scriitori faimoşi precum James Baldwin, Toni Morrison, Donald Barthelme, Harold Pinter şi Margaret Drabble.

Petale de sânge, de Ngũgĩ wa Thiong’o, a apărut în colecția „Biblioteca Polirom”, în traducerea Mihaelei Negrilă. Volumul este disponibil şi în ediţie digitală.

„O declaraţie politică năucitoare, un strigăt de disperare plin de durere, un roman senzaţional.” (The Weekly Review)

„Un roman ambiţios, acid, pasionant…” (The New Yorker)

„Decizia să‑ţi sacrifici sau nu viaţa pentru popor e în inima ta. Jurămîntul e ca apa cu care stropeşti capul omului la botez.” (Ngũgĩ wa Thiong’o)

Ngũgĩ wa Thiong’o s-a născut în Kamirithu, Kenya, în 1938. Studiile superioare şi le-a definitivat la Universitatea Makerere şi la Universitatea din Leeds. Primul său roman, Nu plînge, copile, a fost publicat în 1964, urmat în 1965 de Rîul care ne desparte (Polirom, 2014), Un bob de grîu în 1967 (Polirom, 2016) şi Petale de sînge în 1977. Diavol pe cruce, publicat în 1980, a fost gîndit şi scris în timp ce autorul său era în închisoare, în Kenya, unde fusese trimis fără să fie judecat, după punerea în scenă de către ţărani şi muncitori a piesei Mă însor cînd vreau eu, scrisă împreună cu Ngũgĩ wa Mĩriĩ. În 1986 apărea, în Kenya, romanul Matigari.

Ngũgĩ wa Thiong’o a publicat, de asemenea, antologii de proză scurtă şi numeroase eseuri critice. În prezent este profesor la Universitatea din California, Irvine.

Colecţia „Biblioteca Polirom” are în pregătire: Elias Khoury, Copiii ghetoului, Serge Joncour, Contează pe mine, Stefan Zweig, Nerăbdarea inimii

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.