A trecut o săptămână şi mai bine de când la Chişinău a avut loc poate singurul eveniment ce putea face obiectul unor ştiri şi dezbateri în presa din România. Însă pentru că acesta nu a fost pe placul lui Plahotniuc, nimeni din presa de la Bucureşti nu s-a obosit să-l trateze.
Lunea trecută Maia Sandu şi Andrei Năstase au anunţat într-o conferinţă de presă că vor participa împreună la alegerile parlamentare de la sfârşitul anului viitor. Acest eveniment este comparabil în Republica Moldova cu anunţul constituirii alianţei Dreptate şi Adevăr din România anului 2003, pentru că acesta presupune unirea electoratelor, a celor mai puternice partide de opoziţie din Moldova. Constituirea acestei alianţe schimbă radical calculele viitoarelor alegeri, care până săptămâna trecută erau o ecuaţie în care PSRM-ul lui Igor Dodon nu avea niciun concurent pentru cele 48 de colegii uninominale în care deputaţii vor fi aleşi prin vot uninominal într-un singur tur (cum se aleg primarii în România), o ecuaţie în care acum intră această construcţie formată din PAS-ul Maiei Sandu şi PPDA-ul lui Andrei Năstase. Această alianţă are mari şanse să-şi adjudece majoritatea colegiilor din Chişinău şi din centrul ţării.
Plecând de la actualele sondaje, mai mult sau mai puţin corecte, dar şi de la rezultatele turului întâi al alegerilor prezidenţiale de anul trecut, când Maia Sandu, susţinută de Platformă, a obţinut 36 la sută din opţiunile moldovenilor, se observă uşor că în viitorul parlament de la Chişinău vor intra această alianţă (PAS şi PPDA) socialiştii lui Dodon, câţiva independenţi (la Bălţi şi la Orhei, Ilan Şor şi Renato Usatîi vor domina absolut aceste colegii) şi, dacă prezenţa la vot va fi mică, PDM-ul lui Plahotniuc, cu ajutorul unui „vot controlat“ foarte bine pus la punct, reuşind să devină al treilea partid parlamentar.
La începutul lunii septembrie duduiau televizoarele din România şi site-urile de ştiri cu un breaking news ce vorbea despre o solicitare a guvernului Republicii Moldova adresată ONU, prin care moldovenii cereau Rusiei să-şi retragă trupele militare care staţionează în Transnistria de la destrămarea Uniunii Sovietice.
Această solicitare, am spus şi atunci, nu era nimic altceva decât un joc al lui Plahotniuc menit să arate Occidentului că el nu are relaţii de prietenie cu Federaţia Rusă şi un agreement ce l-ar fi făcut pe Dodon preşedinte, creând condiţiile ca PSRM-ul să câştige o majoritate largă în viitorul parlament al Moldovei.
Săptămâna trecută Victor Moraru, reprezentantul permanent al Republicii Moldova la ONU, a solicitat scoaterea de pe ordinea de zi din 23 noiembrie a cererii cu privire la trupele militare ale Federaţiei Ruse din Transnistria, motivând demersul ca fiind o amânare a solicitării, nicidecum o renunţare la aceasta.
Însă toată lumea din Moldova a înţeles cum stă treaba în realitate, şi anume că guvernul lui Plahotniuc ne-a mai servit o cacealma, la care, din păcate, toată presa din România a luat parte.
Desi se spune ca nu e bine sa faci pronosticuri in materie de politica, ma incumet sa sustin ca cel putin pt o buna bucata de timp „visul” reunificarii Basarabiei cu Romania va ramane doar un vis; cam cum e si cu revenirea monarhiei… Nu uitati ca Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 s-a realizat in conditiile politico-istorice generate de sfarsitul unui razboi mondial, cand am avut o serie de oameni politici adevarati si cu dragoste de tara, nu ca acum…cat despre realizarea efectiva a marii uniri, ma tem ca nici azi dupa aproape 100 de ani ea nu s-a infaptuit deplin…