O măsură la care s-ar putea apela: Munca de acasă

În contextul creșterii numărului de cazuri de infectare cu noul virus Covid-19 pe teritoriul României, se impune ca firmele să aibă în vedere o serie de măsuri pentru protejarea salariaților lor. Atât Codul Muncii, cât și Legea 319/2016 a securității și sănătății în muncă (“Legea 319/2006”) asigură un cadru legislativ care să permită angajatorilor, în contextul epidemiei Covid-19, să ia măsuri pentru a proteja sănătatea salariaților lor, se arată într-o analiză a Radu și Asociații SPRL. Astfel, Codul Muncii permite angajatorilor să modifice temporar atât locul, cât și felul muncii, fără consimțământul salariatului, în cazul unor situații de forță majoră sau ca măsură de protecție a salariatului. De asemenea, conform prevederilor Legii 319/2016, angajatorii au obligația de a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă și de a respecta principiile generale de prevenire, de evitare și de combatere a riscurilor precum și de adoptare, în mod prioritar, a măsurilor de protecție colectivă.

Astfel, o măsură importantă pe care mulți dintre angajatori au decis sau intenționează să o aplice o reprezintă efectuarea muncii de la domiciliul salariatului.

Având în vedere gradul ridicat de utilizare a tehnologiilor în derularea relațiilor de muncă, angajatorii pot decide, ca măsură temporară de prevenire și combatere a răspândirii virusului Covid-19, schimbarea temporară a locului muncii din cel menționat în contractul individual de muncă, în muncă la domiciliu. Companiile care au implementat deja o politică de efectuare a muncii la distanță, cunoscută și sub denumirea de Remote Work Policy, pot deține un avantaj semnificativ în astfel de situații deoarece acestea le pot utiliza și ca măsură de protecție a salariaților împotriva Covid-19, având deja un cadru de reglementare implementat pe această zonă.

Angajatorii vor trebui să stabilească: durata de timp pe parcursul căreia măsura muncii la domiciliu își va produce efectele (o astfel de măsură are un caracter strict temporar, angajatorii nefiind îndreptățiți să modifice unilateral locul muncii pe o perioadă nedeterminată); categoriile de salariați față de care aceste măsuri pot fi impuse. Pentru categoriile de salariați care nu își pot desfășura activitatea la domiciliu (de exemplu, în cazul activităților de producție, distribuție, transport, vânzări, etc.) angajatorii pot lua în considerare introducerea unor măsuri adecvate de protecție, precum reducerea programului de lucru sau obligativitatea purtării unor echipamente de protecție puse la dispoziție de către angajator, pe cheltuiala acestuia. Totodată, salariații au obligația de a informa angajatorul cu privire la starea de sănătate. În acest context, este esențială comunicarea și colaborarea cu medicul de medicina muncii, cu furnizorii externi de securitate și sănătate în muncă sau cu reprezentanții interni ai acestor servicii, în vederea stabilirii măsurilor de protecție adecvate. Aspectele de mai sus vor trebui comunicate salariaților prin email sau rețeaua internă de comunicare, prin afișare la sediu și la punctele de lucru ale angajatorului, prin comunicarea cu reprezentanții salariaților desemnați sau cu cei ai sindicatelor etc.

Cu toate acestea, în lipsa unui cadru anterior de reglementare a muncii la distanță, angajatorii ar putea întâmpina dificultăți în stabilirea măsurilor tehnice și organizatorice adecvate pentru monitorizarea activităților salariaților, a efectuării muncii pe durata programului de lucru precum și în aplicarea de sancțiuni în cazul nerespectării măsurilor de protecție stabilite de angajator.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.