„Oameni de seamă ai Țării Beiușului” este cel de al VI-lea volum al impresionantei monografii „Beiușul și lumea lui“, elaborată sub coordonarea lui Ioan Degău, un împătimit scotocitor al surselor de informații încă nevalorificate despre fascinanta istorie a acestei părți de românitate cu tradițiile pure, păstrate și adăugate prin succesiunea generațiilor într-o conviețuire multiculturală milenară, nu de puține ori agresive, oprimante și cu tentative violente de anulare a identității naționale,
Volumul ”Beiușul și lumea lui vol. VI – Oameni de seamă ai Țării Beiușului” apărut sub egida Editurii Academiei Române – Centrul de Studii Transilvane este prefațat de prof. univ. dr. Ioan Bolovan, director al Institutul de Istorie „George Barițiu” din Cluj-Napoca, iar lansarea a fost onorată de prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române.
Istoricul prof. univ. dr. Ioan Bolovan a evidențiat valoarea encicopedică a lucrării, clasificând-o în „categoria instrumentelor care, vreo trei secole cel puțin, dau măsura nivelului unei civilizații (… ) traversează epocile istorice și reprezintă în același timp, dincolo de profesionalismul autorilor, un semn al generozității lor intelectuale, al dorinței de ale oferi contemporanilor și urmașilor cărți de referință (…)” și „(…) se situează în prelungirea numeroaselor proiecte de tip enciclopedic derulate de Academia Română” .
Volumul „Oameni de seamă ai Țării Beiușului” cuprinde, în cele 935 de pagini (format A4), informații esențiale despre 1091 de persoane care s-au născut, au studiat ori au locuit în Beiuș și s-au remarcat prin fapte de luat în seamă pentru comunitate, istoria locului ori a țării lor.
Marea carte se deschide cu lista primarilor Beiușului, începînd din 22 aprilie 1919, data instaurării administrației românești, după eliberarea, la 19 aprilie, a Bihorului de sub regimul bolşevic al lui Bela Kun.
În continuare, urmeaza lista cetățenilor de onoare ai municipiului, deschisă în anul 1993 cu profesorul Nicolae Papp (1907-1996), pictor, grafician, deținut politic (1948-1964), care s-a remarcat prin imortalizarea în pictură a oamenilor, caselor, ocupațiilor, peisajelor, portului popular și obiceiurilor din Țara Beiușului și Țara Moților, lucrările sale fiind expuse în expoziții din Franța, Italia, Germania, Spania ,Olanda, Belgia, Polonia și în mai multe țări ale continentului american.
Mândria cea mai de seamă a beiușenilor este reprezentată de absovenții Liceului „Samuil Vulcan” și de fiii Țării Beiușului care au devenit membri ai Academiei Române, în număr de 16, care deschid lista oamenilor de seamă (pag. 17-38 ), fiind în buna tradiție a Colegiului „Samuil Vulcan” de a-i oferi drept exemple fiecărei noi serii de elevi. Din generația de academicieni ai secolului al XIX-lea remarcăm pe profesorul Alexandru Roman (1826-1897), propovăduitor al limbii și culturii românești, membru fodator al Academiei Române, 22 de ani consecutivi deputat, din partea circumscripției Ceica-Bihor, în Parlamentul de la Budapesta, unde s-a afirmat ca luptător neînfricat pentru apărarea drepturilor românilor și ale tuturor naționalităților din imperiu.
O importantă secțiune a volumului (pag.39-126) este dedicată personalităților care au onorat Țara Beiușului, unde îi regăsim, prntre mulți alții pe Bela Bartok- cercetător etno-muzical și autor al mai multor studii dedicate cântecelor popuare din Bihor; generalul Henri Mathias Berthelot, șeful Misiunii Militare franceze în România (1916-1918) care a donat instrumentele pentru fanfara Liceului Samuil Vulcan, la centenarul căruia a participat în anul 1928; Mihai Eminescu; reputatul geograf francez Robert Ficheux, membru de onoare al Academiei Române, autor a 27 de cărți despre geografia României; compozitorul și dirijorul Michael Johab Haydn; Avram Iancu; istoricul Alexandru Lapedatu, fost președinte al Academiei Române, deputat liberal din partea circumscripției Ceica-Bihor; Vasile Lucaciu, Iuliu Maniu, Simion Mehedinți, Mihai I-Regele României; Mihai Viteazul, generalul Leonard Mociulschi ș.a.
În colecția enciclopedică a oamenilor de seamă ai Țării Beiușului se regăsesc oameni din toate straturile sociale. Oamenii de seamă din vatra satelor sunt marii meșteri lemnari, cojocari, olari, țesători ale căror creații s-au constitut în pașaportul românității Țării Beiușului și al căror crez patriotic nu era cu nimic mai prejos decât cel exprimat de marii intelectuali în tratate, discursuri politice, intervenții parlamentare în Dieta de la Sibiu, apoi în Dieta de la Cluj, ori în Parlamentul de la Budapesta sau în memorandumurile adresate Curții de la Viena.
Figurile dăscălilor, ale preoților și ierarhilor bisericii, ale marilor notari și avocați profund implicați în cauza românismului, care ocupă spații ample în economia volumului, ne apar în aura eroică a apărătorilor neamului.
Cercetarea obiectivă a izvoarelor istorice, lucrare coordonată de rigoarea finanțistului Ioan Degău, eliberează volumul de criterii ideologice, în rândul oamenilor de seamă avându-și locul cuvenit, fără vreo discriminare, foști demnitari ai tuturor regimurilor politice, deminitari care prin faptele lor s-au bucurat de respectul ori simpatia comunităților din Țara Beiușului.
În ansamblul ei, lucrarea surprinde prin reliefarea contribuțiilor de mare însemăntate pentru ridicarea neamului aduse de numeroase personalități de incontestabilă valoare, dar care, până la apariția cărții au fost acoperite de anonimat. Aducerea acestor personalități în spațiul informării publice, printr-un instrument de cercetare științifică girat academic, dă adevărata măsură a valențelor multiple ale efortului lui Ioan Degău.
Vastitatea și complexitatea travaliului impus de elaborarea acestei lucrări, care va dăinui timpurilor, a necesitat angajarea eforturilor unui colectiv de reputați specialiști, dar și angajarea colaborărilor voluntare a sute de furnizori de date și informații, pe parcursul mai multor ani.
Primele patru volume din „Beiușul și lumea lui” sunt studii monografice, iar volumul al V-lea are subtitlul „Lupta pentru Unire 1918-1919. Oameni, fapte, întâmplări din Bihor”, fiind elaborat în coautorat cu istoricul bihorean Aurel Faur.
Ioan Degău a mai coordonat elaborarea a 11 volume din seria Crișana tradițională și a publicat peste zece cărţi de istorie bancară, monografii şi culegeri de folclor, a sponsorizat şi susţinut apariţia şi debutul unor scriitori orădeni, precum şi a unora din diaspora românească, a unor biserici şi aşezăminte culturale, dovedindu-se, prin devoţiune şi generozitate, un adevărat Mecena bihorean.
Ioan Degău
Ioan Degău s-a născut la 7 octombrie 1937 în Buntești, Țara Beiușului. Absovent al Academiei de Studii Economice bin Bucrești. Director al sucursalelor din Beiuș, apoi din Oradea ale Băncii Naționale a României, de unde s-a pensionat în anul 2002. Din 2002 până în prezent funcționează ca director la Creditcoop Casa Centrală București, Agenția Oradea.
A devenit un prosper om de afaceri.
A sponsorizat importante proiecte editoriale, pentru care a primit, la 11 octombrie 2020, premiul Institutului de Istorie al Academiei Române.
Niciun comentariu !!?? Nimic . nimic ????
Fiecare se laudă cu ce poate.
Nu, Constantine, nici un comentariu.
Și ăsta e doar un forum de azi-mâine.
Dar, asta e măsura oamenilor care ne înconjoară și în real. Istorie, cultură, alea care sunt…ce vorbești…
Nimeni nu ascultă pe nimeni pentru că..
Dacă nu e subiect de scandal, azi, acum, nimic nu contează. Fiecare cu pi..dreptatea mă-sii, ăsta.. lui.
Ce-ai observat dumneata aici, am ‘sesizat’ și eu, mai ieri, la articolul despre Mihail Jora.
Poate pe ‘reacția’ la articole de acest fel, trebuia să-și bazeze dl. Nistorescu demersul d-lui despre unitatea românilor și să tragă niște concluzii.
Ficar s laudă cu c poat.
Scúzați postare anterior, dar nu mers tastatură bine la el, că ai vènit mare urs și kèkát fix pe qwe de la taste.
Acu’ io spélat bine la tastature și merge bun, da’ de mirosit la mesaje pute rău.
Rogojene, ai „uitat” (ce să faci… politica de rrromînizare forțată dusă dă Bucale, șî promovată p’în inștituțiili dă șforță stalinizde, moarte n-are…) că Liceul a fost IEZUIT, și parte a sistemului de învățămînt al Bisericii Greco-Catolice ce a existat SINGURĂ în Țara Beiușului 250 de ani… Pînă a venitără regățenii să pună șaua PĂ TOT șî PĂ TOATE… Directoru’ dă bancă ne-ar putea spune cum se sifonează fondurile din Ardeal, Banat și Partium către Bucale, nu-i așa?!