Opera în Argentina şi Brazilia

Mai puţin cunoscută de publicul european, viaţa muzicală sud-americană se dovedeşte extrem de vie. Câteva spectacole au reţinut atenţia în această stagiune în Argentina şi în Brazilia.

La „Teatrul Colon” din Buenos Aires a stârnit critici negative o punere în scenă pretenţioasă şi ultrasofisticată, datorată lui Stefano Poda, pentru „Triptic” puccinian, care „a lăsat impresia că artiştii înoată în apa care a inundat scena”. Că este vorba despre apă în „Tabarro” s-ar putea accepta, dar prezenţa ei este arbitrară în „Gianni Schicchi”, iar pentru „Suor Angelica” este complet neverosimilă, apreciază critica muzicală argentiniană.

Dar acesta este doar punctul de plecare al regizorului, care încearcă să dea impresia că cele trei opere ale lui Puccini se aseamănă ca picăturile de apă. Ca şi cum s-ar putea concepe o scenă unică pentru „La Bohème”, „Tosca” şi „Fanciula”. În acest decor, personajele au fost statice şi întunecate ca nişte fantome în spaţiul teatral lipsit de creativitate. În „Gianni Schicchi”, susţin criticii, inefabila caracterizare psihologică a fost aneantizată de egalizarea personajelor. În „Suor Angelica” apare la sfârşit un copil purtând în braţe alt copil… Pentru a răspunde concepţiei punerii în scenă, dirijorul Richard Buckley a impus o interpretare monotonă, cu timpi foarte lungi. De remarcat interpretarea, şi scenică, şi vocală, a veteranului Juan Pons. Soprana Amarilli Nizza, în rolurile Giorgetta şi Angelica, a avut o prestaţie remarcabilă mai ales în Angelica. A dezamăgit tenorul Carl Tanner, în Luigi, în pofida antecedentelor sale artistice. Singura solistă apreciată fără rezerve a fost soprana spaniolă Beatriz Diaz, atât pentru partea vocală, cât şi pentru jocul scenic, în Lauretta.

Festival în jungla amazoniană

Eliane Coelho şi John Charles Pierce în Tristan şi Isolda

În schimb, în Brazilia, Festivalul de Operă de la Teatrul „Amazonas” din Manaus a reţinut atenţia criticii. Clădirea este o bijuterie Belle Epoque, inaugurată în 1896, în inima celei mai mari păduri de pe planetă, construită după toate cerinţele opulenţei şi luxului, cu materiale de construcţie şi decoraţie venite din Europa. Festivalul, ajuns la a 15-a ediţie, este cel mai mare şi mai important din America de Sud, reuşind să propună în tot acest timp spectacole de calitate şi accentuată modernitate, fiind considerat un pol cultural al nordului Braziliei. Meritele se datorează, în primul rând, maestrului Luiz Fernando Malheiro, responsabilul proiectelor din ultimii ani. Festivalul şi-a creat propria infrastructură, dispunând astăzi de două orchestre, solişti, ansambluri corale de adulţi şi de copii şi un corp de balet foarte apreciat, dar şi de un Conservator şi o şcoală de tehnicile scenei, costume şi lumini. Ca un corolar, s-a format acolo un public fidel, iubitor de operă şi cultivat în domeniu. Festivalul din 2011 a fost deschis cu „Suor Angelica” de Puccini, avându-le în distribuţie pe contralta Eliane Martorano, superbă în rolul Zia Principessa, şi mezzosoprana Lucia Costa.

Punerea în scenă, semnată de Maria Lucia Gurgel, şi conducerea muzicală a lui Federico Victor Sadella au asigurat succesul spectacolului, potrivit părerii cronicarilor.

Tristan şi Isolda, la Manaus, cu Kevin Maynor, Andreia de Souza, Eliana Coelho, John Charles Pierce şi Leonardo Neiva

Punctele culminante ale festivalului au fost însă „Tristan şi Isolda” de Richard Wagner şi „Les dialogues des Carmelites” de Francis Poulenc. Compusă în anii ’50 ai secolului al XX-lea, cea de a doua operă este o perlă rară pe scena muzicală braziliană, pentru că a mai fost reprezentată o singură dată, în stagiunea 1965, la Rio de Janeiro. Libretul, bazat pe drama omonimă a lui Georges Bernanos, se apleacă asupra Revoluţiei Franceze, decadenţa burgheziei şi martiriul unui grup de călugăriţe carmelite. „Partitura nu are arii lungi, ci pasaje de rafinată frumuseţe sonoră, care combină într-o formă fluidă şi teatrală muzica şi dialogurile dramei”, scrie Di Norberto Modena în cronica spectacolului.

Orchestra Festivalului a fost dirijată de Marcelo Jesus. 27 de voci au dat viaţă operei. S-au remarcat soprana Michele Canniccioni în rolul Blanche de La Force, Ruth Staerke, în bătrâna stareţă, Madame de Croissy, Gabriella Pace pentru Sora Constance şi Isabelle Sabrie în Madame Lidoine. Mezzosoprana Denise de Freitas a fost o strălucitoare Mère Marie. Aceeaşi siguranţă vocală şi scenică au demonstrat Eliane Martorano şi Luciana Costa. Rolurile masculine au fost susţinute de Leonardo Neiva, care a realizat un convingător Marchiz de La Force, Flavio Leite în Chevalier de La Force. O menţiune specială a meritat ansamblul coral pentru Corul Carmelitelor. Structura spectacolului i-a aparţinut lui William Pereira, care a imprimat un ritm tragic şi solemn, cu o mişcare scenică echilibrată, valorificând, cu ajutorul regiei luministice, fiecare scenă.

Soprana italiană Giovanna Casolla

Wagneriana „Tristan şi Isolda” a închis Festivalul de la Manaus, surprinzând prin calitatea spectacolului. Libretul, bazat pe legenda medievală, pune în evidenţă fatalitatea cosmică, conflictul între voinţa de a trăi şi negarea dragostei, tragica moarte a celor două personaje principale. Sub bagheta aceluiaşi Luiz Fernando Malheiro, care a făcut din Orchestra Filarmonică Amazonas cel mai bun ansamblu din Brazilia, a obţinut sonorităţi excelente în interpretarea dificilei partituri wagneriene. Punerea în scenă semnată de André Heller-Lopez a limitat mişcarea scenică accentuând atmosfera nocturnă a spectacolului, în care, printr-o cornişă aurită desfăşurată pe întreaga lăţime a scenei, se reflectă momentele centrale, deşi, în unele părţi, scenografia a fost uşor confuză.
Excelenţa a fost asigurată de solişti, în frunte cu soprana braziliană Eliane Coelho, ale cărei voce puternică şi frazare impecabilă au creat o Isolda pasională, copleşitoare. I-a dat replica tenorul american John Charles Pierce, în Tristan, care a făcut faţă cu brio dificilei partituri a rolului. Mezzosoprana Andreia Souza, în rolul Brangane, şi baritonul Leonardo Neiva, în Kurwenal, s-au remarcat de asemenea. În rolul Regelui Marke a răsunat vocea puternică a basului Kevin Maynor.

Pe scenele din Sao Paolo au cântat mari solişti ai lumii

Beatriz Diaz şi Juan Pons la Teatrul Colon

Pentru a încheia periplul sud-american, să ne oprim la Sao Paolo, amintind succesele notabile repurtate de două dive ale operei, soprana italiană Giovanna Casolla şi spaniola Maria Bayo, în două recitaluri la Teatrul „Sao Pedro” din Sao Paolo.
Soprana napolitană, după debutul în „Napoli Milionaria” de Nino Rota, în extraordinara regie a lui Eduardo de Filippo, a cântat pe cele mai cunoscute scene lirice şi de concert din lume. În Brazilia a fost, cu mult timp în urmă, protagonista spectacolului de la Teatrul Municipal din Rio de Janeiro cu opera „Turandot”, cântând şi la Teatrul „Amazonas” din Manaus. Concertul a inclus ariile „Voi lo sapete o mamma” din „Cavalleria rusticana” de Mascagni, „O don fatale”, din verdianul „Don Carlo”, „Suicido” din opera lui Ponchielli „La Gioconda”, „Vissi d’arte” din „Tosca” de Puccini, „Pace, pace, mio Dio” din „Forţa destinului” de Verdi. La concert a participat tenorul brazilian Richard Bauer, cu „Un di all’azzurro spazio” din „Andrea Chenier” şi „Recondite armonie” din „Tosca”. Cei doi au primit aclamaţiile publicului pentru duetul „Vicino a te” din „Andrea Chenier”. La final, după standing ovations şi neîncetate cereri de bis, Giovanna Casolla a cântat „Non ti scordar di me”. Publicul emoţionat până la lacrimi a cântat împreună cu ea.

Cântăreaţa spaniolă Maria Bayo a triumfat la Sao Paolo

Concertulsopranei Maria Bayo a fost dedicat creaţiei a doi compozitori, Georg Friederich Haendel şi Wofgang Amadeus Mozart. Vocea amplă, timbrul clar şi eleganta prezenţă scenică a solistei au cucerit publicul şi critica. A fost acompaniată de o formaţie de muzică de cameră, pentru compoziţiile lui Haendel, şi de orchestra în formaţie completă pentru paginile mozartiene, ambele dirijate de Roberto Duarte. Ambele concerte s-au înscris într-un proiect intitulat „Mari voci”, care a adus în Brazilia, de-a lungul timpului, artişti de renume internaţional, ca Virginia Zeani, Mara Zampieri, Juan Pons, Teresa Berganza, Elena Obraztsova…
Elegantul „Teatru Municipal” din Sao Paolo a fost redeschis după o restaurare de trei ani, cu spectacolul „Rigoletto” de Verdi. Această operă a fost una dintre cele mai reprezentate pe această scenă în ultimii 100 de ani. De-a lungul unui secol au cântat aici Caruso, Maria Callas, Renata Tebaldi, Beniamino Gigli, Niza de Castro, Virginia Zeani, Mario Del Monaco… Actuala montare cu „Rigoletto”, realizată de regizorul Felipe Hirsch, are două echipe de solişti. Una internaţională şi una naţională.
Programări de capodopere ale artei lirice, voci de anvergură internaţională şi un public cultivat caracterizează viaţa muzicală sud-americană.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.