Asta a fost înainte de întâlnirea mea cu delfinii, în 1977. Istorie veche. Sau nouă? Să fi fost 1977 sau 2857? Cert e că am dat nas în nas cu niște scriitori pe când treceam prin portalul temporal deschis în Antile. Da, am fost în Antile când hunta ofițerească l-a împușcat pe dictatorul Malaparte. Mare tevatură. Partidul Coloneilor a venit la putere dar a fost măturat de pe scena politică de Partidul Venusienilor. Acum, despre scriitori. E plină lumea de scriitori. Calci pe ei. Care cum n-are treabă, ajunge scriitor. Tre’ să fie boală grea cu toți, cu milioanele astea de scriitori. Care mai de care. Bravo lor, scriitorilor. Mă întâlnesc eu cu o tipesă, mare grangură la Uniunea Scriitorilor, îmi zice tipesa poetică, scriitoare și ea, tu ce faci, eu nimic, ea cu o plasă de un leu în care avea 17 volume de poezie, ale ei, personale, bună, rea poezia aia, cine știe. Nu mai încape lumea de scriitori. Unii talentați, alții doar oameni respectabili care scriu și scriu de nu se mai opresc. Acum, ce să zic, bravo lor oamenilor care sunt scriitori. Îi respect pe toți, indiferent de. Să fie iubiți, ei scriitorii. Acum, pe bune, ce treabă am eu? Am cunoscut la viața mea sute și sute de scriitori. Unul nu mi-a scăpat. I-am analizat cu drag, le-am citit, pe îndelete, scrierile. Unii s-au supărăcit că nu îi iau la șuturi și că nu agresez zicerile lor textuale. Dar eu le-am căutat profunzimile. Dă-mi o propoziție și îți zic cum stai, cum gândești, chestii din astea, mai așa și așa. Nu-mi pare rău. Am navigat mereu prin lumile imaginate de scriitorii de toate felurile. E o călătorie haioasă. Oricum, nu rămâne nici praful din scriitori, din milioanele de scriitori de pe planeta asta ridicolă. Gloria literară? Ce prostie. Că nu te publică Humanitas? Că nu iei premiul Nobel, că ai scris tone de romane, de poezii, de nuvele, că te-au premiat ăia din urbea ta, că te-au dat la televizie, că te-au făcut cetățean de onoare, că au scris la gazeta locală despre scrierile tale, ce zădărnicie. Într-o bună zi, Pământul va dispărea în neant și nu rămâne nimic din rasa asta umană și tembelă, arogantă și complet ridicolă. Asta e, n-am inventat eu lumea. Să fiți iubiți. Cum m-am întâlnit cu scriitorii? trecând prin portalul temporal deschis în Antile am crezut că o să ajung pe planeta Marte, acolo unde Partidul Cosmonauților Tembeli se războia în alegeri cu Partidul Primadonelor Ciborgice. Chestii robotice, nu vă bateți capul. Dar să vezi, n-am ajuns pe planeta Marte ci am ajuns în comuna Ciorogâla din Deal, exact așa, unde am dat peste o agapă scriitoricească locală. Acolo, mulțime de scriitori. Bineînțeles că ei nu aveau habar de Operațiunea Delfinul pe care am desfășurat-o trecând înapoi prin portalul temporal deschis în Antile. Scriitorii comunali m-au omenit, nu pot să zic că nu m-au omenit. Am mâncat mici și am băut bere și ne-am dat cu toții în stambă crezându-ne mari scriitori. Cam asta a fost, nimic important sau nelalocul lui. Cât despre operațiunea Delfinul pot să vă spun că ea se desfășoară chiar acum pentru universul e vălurit și eu mă tot ușchesc de colo, colo fără ca să prindă de veste vreunul de-ai noștri, dragii de ei. Acum ce să zic, nici rușii, nici americanii nu se pricep la ceea ce facem noi, ăștia care circulăm prin universul vălurit cum avem noi chef. Dar, pagubă-n ciuperci. Delfinii cunosc multe istorii politice ultrasecrete și noi stăm de vorbă cu ei că să ne dăm seama în ce fel vor influența evoluția universului deciziile prostești ale politicienilor de pe planeta Pământ.
Da, sefu. Sa trăiți, sefu. De arătata sefu, Zerodoctul cel Mare începu ca să se plictisească. Își aduse, lucru ieșit din tipare pentru el, ca-n Școală Generala profesorul de istorie le vorbi de unul Delfinul, asa ca îl chema, în biroul patrat cu vedere spre sferdodoti rarati și retardati, pe consilierul pe probleme de istorie. Acesta sosi și dupa ce bătu cu capul în ușa, protocol impus de ratatul natiunii, aștepta ca să fie poftit. Și aștepta, iar așteptarea se transforma într-un buchet de cuvinte obscene pe care le repeta încontinuu intr-o tăcere de cavou din epoca de piatra. La un moment dat auzi:întra, asa ca întra cu capul înainte, plecat pe alte meleaguri și cu coloana mult înclinată, ceva de genul turnului din Pisa. Lua poziția mutului lovit de copita calului în moalele capului și aștepta ca să fie întrebat. Zerodocul cu minte de păduche needucat se așeza pe scaunul sau de președinte eșuat printre stâncile vieții normale și dupa ce lua poziția taurului când dorește ca să agreseze sexual vaca primarului USR-ist de la Sectorul 1 cu primar cu tot, îl intreba: cine a fost Delfinul? Ludovic. Atât reuși consilierul ca să rostească, ca se trezi cu una bucata scatoalca peste gura. Cum îndrăznești sa-mi vorbești despre Ludovic Orban? Știi ca acum e dușmanul meu, neispravitule? Având în vedere violenta Pumnului și palmei oferite cu generozitate, consilierul reuși ca să mai adauge al paisprezecelea.
La auzul cuvântului ” al paisprazecelea”, Zerodoctul facu imediat legătură cu Congresul PCR, Congres in care tovarasul Ceaușescu fusese reales în funcția suprema, ocazie cu care el, ca reprezentant de frunte a organizației de pionieri pe școală, i-a trimis o telegrama de felicitare și o scrisoare de mulțumire pentru faptul ca i s-a oferit ocazia ca să între la facultate pe locul oferit germanilor, fără examen, dar cu bursa integrala și cu cămin asigurat de unul care învață studenții ca să ciripeasca dimineața, când se trezesc, precum vrabiutele și noaptea precum cucuvele. Sefu, zice consilierul. Sa știți ca mie mi-a trecut prin cap ca să va propun rege, asa precum a fost Ludovic al XIV, zis și Delfinul. La auzul cuvântului REGE, Zerodoctul se ridica in picioare, se îndrepta pas cu pas spre România Educata, îl lua în brate și începu să danseze cu el: dame tango și GO de bucurie. Eu, regele Românie. Eu, rege și Delfin. Superb. Un rege domnește pe viata, e unsul lui Dumnezeu, iar eu, deși acum sunt unsul serviciilor, voi fi numai a Lui Dumnezeu. Vezi ce demersuri trebuie ca să facem ca să devin rege. Pana atunci anunță tot personalul să mi se adreseze cu formula: Alteta Voastră Regala. Consilierul părăsi biroul patrat, cu inima tresărindu-i de bucurie. Zerodoctul se gândi ca pentru noua sa calitate va avea nevoie de un Delfinariu, așa că chema la el arhitectul administrației si-l insarcina cu construirea unui delfinariu în dormitor, delfinariu unde avea ca sa doarmă și sa se joace. In cazuri cu totul excepționale, își zise Zerodoctul, voi primi și oaspeți intimi. Vai, ce ma bucur!, exclama , după care puse cu mana pe telefon si-i trimise soției următorul mesaj: începând de azi sunt Delfinul României. ONG-urile care se ocupa de protecția animalelor vor fi toate de partea mea, regina Angliei ma va recunoaște ca egalul ei, iar regele Spaniei ma va invita la o partida de golf și una de vânătoare.
Bucura-te femeie. Soțul tău a ajuns rege. Momentan stau pe scaun, dar mi-am comandat un tron și 4 coroane. Câte una pentru fiecare anotimp. Sa știi ca chestia aia cu împăratul e gol, e tare. Da, draga mea. Sunt gol și te aștept în Delfinariu ca să petrecem clipe de uitat și momente celebre de umor negru și catastrofe sentimentale propuse la ultima reuniune a neomarxismului cultural. Sunt în al paisptezecelea CER de mâncare, căci gândul ca voi fi rege ma face ahtiat dupa pofte nebune și cu protocoale de etica și echitate socialista bine stabilite. Pe pupa, regele României. Al tău, pe viata, Delfinul. PS. Înstrăinează casele. Vom avea Palatul de la Sinaia numai al nostru, iar ție îți voi oferi cadou de ziua ta de nunta, Pelisorul.
Fir-ar sa fie, domnule Bufnila,ma luarati prin surprindere cu ,,Operatiunea Delfinul”! Imi zic: hooopa, domnul Bufnila a trecut la ecologisti!Va inchipuiam pe vapoarele ecologistilor crticand, cu megafonul de gat, pe toti pescarii venusieno-danezi din Insulele Feroe care ucisera- traditional- vreo suta de delfini nevinovati!Insa ma dumirii repede despre ce e vorba in SF-ul asta!O poetesa ecologista,o delfina blandiana , manifesta cu vreo 17 volume de poezii(despre ecologisti care mananca precum paganii,carne ?)asa, de florile marului. n rest ce sa zic? Dumneavoastra umblati nestingherit prin universul valurit ,eu,nevaccinat rapciugos,fac lungi plimbari imaginare prin spatii mioritice si valurite,vorbesc in dodii despre ratarea premiului Nobel de catre Zaharia Stancu,Dinu Sararu etc. care ii cantara in struna lui Ceausescu precum ratatul nostru premiant Cartarescu,ce trecu-si el saracu- cu viteza luminii pe langa acelasi premiu Nobel. Dom’le ce sa zic? Nu mai e vremea jurnalistilor, poetilor si scriitorilor romani (de ambe sexe sau neutri) pentru Nobel! Vin rusii, vin zanzibarezii, neptunienii, jupiterienii, saturnienii si alti talentati universali la premii suedeze!Daca Iohannis a facut pe ea de Romanie educata si a zis cu gura lui personala ,alora din Feroe, ca e presedintele unui stat ratat si ca premiul pe care l-a primit el(tot personal!)de la urmasa lui Carol cel Mare ,e mai brava decat premiul suedez, nu mai zic decat atat: sa fiti iubit!
Operatiunea Delfinul a ramas ca un plan secret gen planul Barrbaroasa, care este paroasa rau de tot decind compania de marineri (nu mineri )ramasa uitata la 100 de metrii adincime in oceanul Artic, s-a hotarit sa treaca la actiune, nechemati de nimeni, ca sa vada cine ce si cum mai este prin imprejurimi.
Evident, in costume adecvate cu cagule de scafandrieri dar nu cu bite si topoare, au inceput cerecetarile de rigoare, batind pas de defilare cu tigara aprinsa pe fundul oceanului. Au luat cu ei si planul sau testamentul lui Petre cel maret, ca sa vada daca mai au iesire la toate marile si oceanele.
Totul este bine, cind se termina cu marele pitic atomic KGB (nu cu mine a lui Malaele), si surpriza lor cea mare a fost cind au descoperit acolo si delfinii, cei mai buni prieteni ai oamenilor, avind in dotare al doilea creieras dupa om pe aceasta planeta. Mai mult au realizat ca ei stiu si o limba internationala, adica rusa, pe care din cerecetarile lor a rezultat ca este un reflex Pavlov, practicat mai ales la locuitorii alogeni trimisi la reciclare in gulagurile siberiene. Fiind inteligenti, delfinii au cautat si ei sa ajute la salvarea acestor condamnati pe vecie, si in stradania lor, nevoiti sa comunice cu ei au invatat si ei limba ocupantului rus. Nu au reusit pina la urma in stradania lor, ca Dumnezeu a facut sa se destrame inchisoarea URSS, iar oamenii au parasit locul. Norocul lor a fost ca aceasta companie de marineri, cu rusa lor, le-a transmis ca jobul lor de acum incolo va fi sa apere oceanul Inghetat, care in curind va fi desghetat, de dusmanul de dincolo, si care au Ursii Polari, mai tari ca URSSul lor, si care le va vina curind si lor blana ursului din padure. Se pare ca vor trece si la contraatac, avind atasati la git cite o bombita atomista, sau torpile contra NATO si UE. Pentru asta vor primi Pobeda, nu ceas, ci tot o atirnitoare la gitul lor, in amintirea marelui macel WW2, care nu s-a terminat pentru ei.
O zi buna.
Con