Uită-te la mine! Mulți răcnesc, cine e ăsta, bă!? Auzi la ei! Dacă nu sunt pe prima pagină e ca și cum n-aș fi! Așa cred politicienii români, așa cred băieții în pantaloni scxruți din serviciile secxrete! Așa cred toți înjurătorii și împotrivitorii mei! Mironov s-a dedulcit cu prostia asta! Adică eu n-aș exista! Ce prostie! Eu sunt vălurit în milioane de ipostaze în întreaga lume într-un fel de neînchipuit!
Codul ICAN, pe care-l construiesc plin de migală spune asta! Poţi fi fixat pe prima pagină a unui jurnal sau poţi fi în mişcare într-un film documentar, într-un film artistic sau pe videocaseta unui turist sau a unui prieten. Te poţi filma tu pe tine. Dar poţi fi numit în Imagini dinamice care nu au legătură cu Istoria, cu Biografia ta. Părţi din tine se regăsesc în ceilalţi, nasul tău poate fi al lui Cezar sau invers. Cât eşti de vălurit e important pentru că în acest fel te deschizi către univers ca o mare meduză.
Eşti mai cunoscut în mediile bancare? Eşti faimos în cartierul tău? Opinia publică e obişnuită cu imaginea ta? Cine sunt toţi acei care şi-au format o imagine despre tine? Nu-i poţi ghici. Nu-i poţi număra. În fiecare clipă, ceilalţi sunt sau nu conectaţi unii cu alţii. În fiecare clipă eşti vălurit tu însuţi. Problema ta e să-ţi creşti numărul de conexiuni vălurite. Poţi fi introvertit. Poţi fi extrovertit. Vei fi numit ca Imagine într-un fel sau altul. Ai însă o mulţime de contacte cu cei din jurul tău. Unele sunt directe, altele indirecte. Faţă-n faţă, în convorbiri telefonice, în e-mailuri, pe messenger, în chat, la o bere cu prietenii, în faţa şefului, peste drum, de la fereastra casei tale la fereastra celuilalt.
Se deschid tot felul de ferestre din campul tău de imagine către câmpurile de imagine ale celorlalţi, câmpul tău de imagine interferând cu alte câmpuri de imagine, fie ele acestea şi câmpuri de imagine ale unor evenimente mari sau mici. Aici fiind miracolul văluririi şi numirii acestui noian de imagini. Contactele pot fi şi virtuale, absenţa ta fiind chiar numită ca Imagine. Fie că eşti manager, fie că eşti student, fie că aspiri la gloria literară, fie că vrei pur şi simplu să câştigi foarte mulţi bani. Problema pe care trebuie să o rezolvi e să intri în relaţie cu cât mai mulţi oameni. A te face cunoscut e uneori foarte simplu. Încalci nişte reguli. Înoţi împotriva curentului.
Te vălureşti când toată lumea se comportă liniar, rigid, obtuz. Faci un lucru de-a dreptul surprinzător. Nu trebuie să uiţi, oamenii sunt în general orbi, muţi sau surzi, nu aud, nu sunt interesaţi de orizontul de dincolo de propriul lor orizont. Fiecare se pune pe el în centrul atenţiei sale. Adaugă valuri despre el însuşi, aduce valuri de amintiri în prezent, se lasă vălurit de ceilalţi fără însă a recunoaşte asta. Se numeşte pe sine construind egoist propriul câmp de imagine vălurit. S-ar putea însă să descoperim că nu e egoism ci doar o chestiuni de economie informaţională în sensul că întreaga fiinţă, pentru a se putea orienta în înaintarea ei prin Univers, acceptă şi caută simplificări matriceală.
Pare că nu mai încap şi alţii în câmpul ei vizual. Aici trebuie să dai bătălia decisivă. În câmpul vizual. Nu ai cum să-ţi construieşti imaginea fără un CALENDAR. Numit, Calendarul, în acest caz, e asemenea unei ENCICLOPEDII. El nu conţine informaţii doar despre date importante. CALENDARUL DE IMAGINE e o structură complexă, vălurită în toate direcţiile, care conţine cvasitotalitatea conexiunilor temporale şi relaţionale. Nu uita că evenimentele leagă între ele personalităţi, grupuri sociale, tendinţe, mari evenimente. Dacă vrei să organizezi un miting caută în propriul calendar de imagine conexiuni pentru acest eveniment.
Conexiunile pot fi legate de tradiţiile locului, de compoziţia participanţilor la miting, de starea vremii, de marile evenimente din istoria momentului. Discursul tău trebuie să fie convingător şi a prelua o imagine puternică din proximitatea imaginarului colectiv de dată recentă ar putea fi cheia succesului. Primul pas e uşor în măsura în care eşti hotărât să-ţi guvernezi imaginea. iţi vei stabili o strategie-cadru şi o ţintă virtuală. Adevărata ţintă, în cele mai multe cazuri, poate rămâne secretă. După o perioadă oarecare, o vei face publică. Întâi stabileşti o structură de imagine de încercare. Urmăreşti valabilitatea tacticilor. Urmăreşti impactul pe care îl au noile tale acţiuni. Nu e suficient să declari că te-ai hotărât fie să salvezi lumea fie să ajungi un mare om politic fie un mare om de afaceri.
Plasează mesajul în imaginarul colectiv prin intermediul unor acţiuni uşor de decodificat de o mare parte din oameni. Unii oameni politici sau oameni de afaceri îşi confuzionează publicul prin tactici de imagine sofisticate. Simplitatea e o construcţie mirifică. În ICAN, simplitatea e definitorie. Fiecare poate reduce Imaginea sa numind-o ca şi cuvânt. Strategiile sunt coloana vertebrală a imaginii. Imaginea nu este o construcţie statică. Strategiile organizează imaginea. Din punct de vedere al protecţiei informaţionale a unei campanii de imagine, strategiile sunt secrete. Dacă vrei să-ţi construieşti imaginea, foloseşte o strategie falsă pe care o vei mediatiza.
Interviurile, conferinţele de presă, comunicatele constituie tot atâtea surse de informaţii despre strategia de imagine. Acţiunile, evenimentele şi secvenţele de haos-hazard neprotejate strategic vor conduce la desconspirarea strategiei de imagine. Imaginea ta nu poate prinde contur fără o structură. Ştii care sunt liniile de forţă ale imaginii tale? Poate că eşti tipul insurgent şi atunci am putea construi o structură bazată pe insurgenţă.
Poate că , dimpotrivă, imaginea ta are o structură complexă. Şi atunci Imaginarul tău va trebui să stabilească multiplele tale dimensiuni.
fiind parti din Inginer, cred ca toti avem infinitul de dimensiuni din EL … stiti ce se spune, in timp ce noi ne tavalim in mocirla popularitatii, populismului, manipularii sau minciunii? doar 10 mii (nu am spus OAMENI) sunt „elite”…restul se chinuiesc sa razbata acolo sau spera macar. daca am cunoaste despre noi mai mult, am avea nevoie doar de LIBERTATE nu de „elitism”. libertate si fericire. observ ca se pune o mare valoare pe „bogatie”, indiferent cum ar fi facuta, in timp ce amaratii si nevoiasii sunt deja luati in deradere si chiar ucisi cu bestialitate in unele parti „civilizate” ale lumii. „vanatoare de oameni saraci…cineva??” pe timpuri se numeau noveau riche. adica oameni bogati fara titlu si/sau educatie. noi, avem miliardari de carton, care se vad „elite”. nu vor accede niciodata in randurile acestor demoni. pentru ca demoni sunt. sau ceea ce fac chiar este demonic. ei nu vor decat copiii.
Imaginea cauzata de prea multa imaginatie „dauneaza grav sanatatii” am putea spune daca face referire la o reclama oarecare .Imaginea politica este greu construibila, de unul singur, indiferent care este perceptia societatii sau a individului atunci cind isi verifica forta politica motivata si de imagine .Politica nu se face decit cu cei pe care ii ai la indemina si cu cei care isi asuma .Politica nu are nimic de a face cu savantlicul .Pentru a ajunge in fata publicului este nevoie de sume uriase de bani ce se suprapun peste stiinta manipularii pozitive a cetateanului si totul imbracat intr-o haina ce poate fi acceptata usor de catre votanti .Abia cind ai ajuns sa obtii spirijinul unei parti din Media si pe cel a unor structuri ce au oamenii potriviti si stiinta maximizarii imaginii poti intra in lupta .Pina atunci parerile oricit de exceptionaliste par a fi nu conteaza .