Ovidiu Bufnilă zdrobește, de unul singur, o armată de 5000 de spioni marțieni

Toată vara au umblat printre agenţii noştri nişte vorbe aiuritoare. Marile noastre întinderi informaţionale trepidară nebunele. Se zvonea că ne apropiem de o stranie bifurcaţie. Trompeţii din Galeea au anunţat-o spre seară cu sunete viguroase, prelungi, asurzitoare. Toboşarii din Cretona şi-au rupt mâinile de sticlă. Husarii din Goblena au tunelat domeniile virtuale în goana cailor vrând să găsească bifurcaţia. Ne îndreptam spre ea de o mie de ani fără ca măcar s-o bănuim şi fără ca astrofizicienii fericiţi din Ehren, din Adamville şi Takla Makan să-i descopere prezenţa periculoasă în spuza stelelor pe care le cercetau cu atâta vioiciune. Era ca şi cum ne-am fi aruncat orbeşte într-un vârtej virtual fără să luăm seama la pericolele care ne pândeau. Eremiţii reformaţi din Ehren puseră la cale dărâmarea zidului din Takla Makan în timp ce Obin Oba se întâlni cu vicepreşedintele Weinberger, în mare secret, la bordul submarinului galben pe care Abu Kadâr îl ancorase nu departe de Puerto Pico, în apropiere de Insulele Diavolului. Generalul Başkaev se certă cu augusta oficială din Burbansk iar cavaleriştii din Guaribo îi adresară o scrisoare plutonierului Slatt anunţându-l că se vor petrece evenimente tragice. Pneumaticii din Ghile Ga aflară că Petra Petronius ar fi descoperit o celulă bizară ce avea o uriaşă pereche virtuală. Bobolina le promise electricilor din Susa Mabusa că o să afle întreg adevărul dar locotenenţii împăratului Ogawa îi puseră întruna beţe în roate. Pricoliciul de la arsenalul din Galeea povesti tuturor că avusese un coşmar şi că era posibil ca întreg universul plin de universuri să fie înfăşurat într-o mantie înstelată de magicienii secretului. Pricoliciul se visă pe muntele Haman şi se jură că văzuse pentru prima oară în viaţa lui un diamant de lumină veche.

Groparii din Kauna Kunaó îl căutară pe pricolici vrând să-l răpească pentru că aveau de gând să atace Tulule şi să devină nemuritori. Generalul Monteores se întâlni cu begonul de Bagoda încercând să se pună de acord asupra împărţirii lumii iar colonelul Sharun se gândi pentru prima oară că Pitoşkin, unul dintre oamenii lui, i-ar putea fi de folos ca să afle cât mai multe lucruri despre Mandhala. Totalitarienii din Cretona puseră la cale o ambuscadă în care ar fi vrut să-i atragă pe totalitariştii din Galeea iar forţele de ordine din Betola încercară să împrăştie cei zece mii de gunoieri care aveau de gând să dea o lovitură mortală guvernantei naţionale şi să aresteze ofiţerii împăratului Ogawa. Marele scut din Qiatotocoatl deveni obiect de dispută între ambasadorii orientalelor şi occidentalelor iar noi ne cuibărirăm într-un albatros imperial pregătindu-ne să reinterpretăm imperfecţiunea. Zburând pe deasupra muntelui Haman, am zărit-o pe domnişoara Margareta din micul Beauburg giugiulindu-se cu Pitoşkin. Se hârjoneau într-o căpiţă de fân. Nici nu le trecea prin gând că în curând vom secretiza întregul univers plin de universuri. În zare, dincolo de Azego Bazego, se desfăşura dansul norilor din Marsila Molé iar forţele maritime ale vicepreşedintelui Weinberger produceau primele vârtejuri virtuale. Cerul se înroşise şi se auzea bubuitul tunurilor din Kumbra Kumbrali. Nici vorbă de pacea de o mie de ani! Muşcând-o de urechiuşă pe domnişoara Margareta, Pitoşkin îi povesti despre buclele Davi, despre orgasmul universal şi despre diamantele de lumină veche în care ar fi stat ascuns teribilul adevăr al tuturor lumilor. Astfel că, ținând cont de toate aceste întâmplări, Stăpânirea României m-a chemat la ordine, printr-un general urâcios și arogant. Bă, Bufnilă, uite care e treaba, ai scos capu’ prin galaxie și ai alertat forțele cosmice. Noi, Țara, noi, România, pricepi, bă, nu avem nici o treabă cu tâmpeala asta a ta ficționalistă și tupeistă din punct de vedere galactic. Noi ne-am spălat pe mâini, ești sigur, singurel în tot rahatul ăsta stelar. Așa că ești pe cont propriu. Asta îți transmite România, chiar acum, prin viu grai de general. Pricepi? Și generalul s-a cărat și am rămas singur, față-n față cu o armată de 5000 de spioni marțieni. Nu știu dacă înțelegeți cât de nasol e. E foarte nasol ca țara ta, draga ta țară, să te lase de izbeliște în astfel de momente dramatice. Așa că mi-am luat inima-n dinți și, așa, de unul singur, i-am zdrobit dintr-o singură mișcare pe toți cei 5000 de spioni marțieni, cum te văd și cum mă vezi.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 2

1 Comentariu

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.