Pe marile ecrane puteţi viziona…

Nicole Kidman este „Grace de Monaco“

O Grace Kelly perfectă, fantastică! O principesă frumoasă, credibilă şi elegantă! Într-adevăr, Grace!

La fel de fascinantă şi diva spaniolă Paz Vega, în rolul Maria Callas, parteneră a magnatului Aristotel Onassis (Robert Lindsay) şi bună prietenă a lui Grace. Principesa se sfătuieşte cu Callas şi îşi deschide sufletul.

Pelicula, aflată în afara concursului, a deschis Festivalul de la Cannes. Familia regală din Monaco a criticat regizorul pentru inadvertenţele istorice. Nicole Kidman a dat replica: ”Acesta nu e un documentar, e mai ales căutarea fragilităţii şi a figurii umane a lui Grace”. Paz Vega declara: ”Olivier Dahan a reuşit să pună în scenă adevărul. A făcut-o să reînvie pe Grace. Un personaj ca acesta e un motiv de orgoliu, o adevărată provocare pentru orice actriţă”.

Tema principală a filmului este dilema lui Grace: a alege între viaţa personală şi un film. Ea trebuie să decidă între pasiune şi profesie.

Nicole Kidman, o Grace Kelly perfectă, fantastică

Dacă melanjăm câteva ingrediente magice, Nicole Kidman, reputată pentru glamour-ul său, regizorul Olivier Dahan, care a câştigat lumea cu a sa ”Môme”, cu siguranţă se obţine o peliculă care cucereşte.

În plin succes, Grace Kelly renunţă la cariera sa pe marele ecran pentru a se căsători cu Prinţul Rainier de Monaco. Dar ecranul îi lipseşte şi protocolul apăsător de la Palat o sufocă. După o criză existenţială ilustrată prin câteva lacrimi filmate în prim plan, Grace învaţă să se comporte ca o Aleteţă: cursuri de franceză, cursuri de expresie facială etc. Lumea începe să descopere o altă Grace.

Nicole Kidman îşi joacă impecabil partitura, cu o pasiune sinceră. În acest rol, fără niciun fel de asperitate, totul pare că pluteşte. Poate că realitatea istorică nu a fost respectată, dar este vorba despre a şaptea artă. Potrivit criticului francez Phalène de La Valette, ”Adevărata greşeală a acestui lungmetraj nu este faptul că l-a adus pe Charles De Gaulle la o gală de caritate, deşi el n-a pus niciodată piciorul în Principatul Monaco, ci faptul că n-a ştiut să justifice necesitatea acestei invenţii. Prea timidă pentru a îmbrăţişa total caracterul romanesc, prea pompoasă pentru a putea fi luată în serios, «Grace de Monaco» sfârşeşte, pentru că nu găseşte tonul just prin a părea o glumă asemănătoare cu cea spusă de Grace soţului ei când familia era în pragul falimentului: «Vom cumpăra o fermă la Montpellier»”.

Laureată cu Premiul “Oscar”, fermecătoarea Nicole Kidman uimeşte publicul cu o interpretare fără cusur, în filmul biografic “Grace de Monaco”, povestea fascinantă a celebrei actriţe devenite prinţesă, care a avut premiera în cinematografe pe 13 iunie.

Nicole Kidman şi Tim Roth, care-l interpretează pe Principele Rainier

„M-am regăsit în dorinţa lui Grace Kelly de a avea o familie şi în sacrificiul făcut atunci când a renunţat la cariera extraordinară din dragoste. În film, deşi este deja căsătorită şi are doi copii, se simte închisă într-o colivie de aur. Îşi doreşte enorm să joace din nou în filme. M-am gândit că voi şti să surprind acest sentiment, pentru că asta mi-a plăcut cel mai mult la ea. Grace este una dintre acele persoane care au o răspundere mult mai mare decât a celorlaţi. De aici porneşte şi dilema ei”, a mărturisit Nicole Kidman, fascinată de personajul interpretat.

Rememorând unul dintre momentele cruciale din viaţa prinţesei, filmul prezintă felul în care Grace luptă pentru a se adapta cerinţelor regalităţii, dar şi pentru a-şi continua cariera de actriţă.

O viaţă la Palat

Aflată în plină ascensiune şi cu un viitor strălucit la Hollywood, Grace se îndrăgosteşte de Prinţul Rainier, cu care se şi căsătoreşte în 1956. Şase ani mai târziu, captivă într-o căsătorie nereuşită, potrivit scenariului, frumoasa prinţesă primeşte o nouă şansă de a se întoarce la actorie după ce reputatul regizor Alfred Hitchcock îi oferă rolul principal într-unul din filmele sale.

Cu toate acestea, contextul politic extrem de instabil dintre Franţa şi Monaco o împiedică pe Grace să îşi urmeze pasiunea şi o obligă să îşi facă datoria ca Prinţesă de Monaco.

“Grace de Monaco” este distribuit de “MediaPro Distribution”.

“A fost odată o pădure”, o poveste de Luc Jacquet

O lume de o naturaleţe fascinantă în A fost odată o pădure

„Il était une forêt” (“A fost odată o pădure”), cel mai recent film documentar al lui Luc Jacquet, cunoscut pentru “Marşul pinguinilor” (“La Marche de l’empereur”), a intrat în cinematografe începând din 14 iunie, distribuit de “Independenţa Film”.

Pentru prima oară, o pădure tropicală se va naşte chiar sub ochii noştri. Filmul va introduce spectatorul într-o lume care nu a mai fost văzută niciodată. O lume de o frumuseţe şi o naturaleţe fascinante, aflată într-un echilibru perfect, în care fiecare element – de la cel mai mic la cel mai mare – joacă un rol esenţial.

“Il était une forêt” este o călătorie în adâncurile junglei tropicale, chiar în inima Vieţii de pe Pământ, cel mai mare plămân natural al Terrei. Luc Jacquet ne invită acum să descoperim acest univers incredibil de luxuriant al pădurilor tropicale care, de milenii, evoluează chiar sub ochii noştri, într-o discreţie totală, protejându-şi secretele în spatele aparentei lor imobilităţi.

“Il était une forêt” a fost filmat în două păduri de pe două continente diferite: în Gabon (Africa) şi în Peru (America).

O călătorie în adâncul junglei tropicale

Botanistul Francis Hallé explică: “Aceste două păduri prezintă caracteristici complet diferite. La prima vedere, ele par identice: lumina, sunetele, copacii, umiditatea etc. În ciuda acestui fapt, paradoxul este că nu există un singur copac, un singur animal care să fie la fel în ambele păduri. Totul este diferit. Dacă legi la ochi pe cineva şi-l iei cu tine într-una din aceste două păduri, dacă persoana respectivă nu este un specialist, el va fi incapabil să precizeze în care din cele două locuri se află, pe un continent sau pe celălalt. Şi acest lucru este valabil nu numai în America şi Africa, dar şi în Asia”.

Regizorul Luc Jacquet, autorul filmelor “Marşul pinguinilor” şi “Le renard et l’enfant” (“Fetiţa şi vulpea”), povesteşte despre proiectul “Il était une forêt”: “În călătoriile mele prin întreaga lume am putut fi martor la degradarea planetei. Unele din cele mai frumoase şi bogate locuri sunt pe cale de dispariţie, fără ca noi să putem opri acest fenomen. Am creat Asociaţia «Wild Touch» tocmai având convingerea că nu putem filma natura ca şi cum nimic nu s-ar înâmpla, pentru a pune în valoare experienţa mea şi notorietatea venite în urma filmului precedent, «Marşul pinguinilor», în slujba marilor cauze ale salvării mediului înconjurător.

Lumină, copaci şi cercetări în A fost odată o pădure

Însoţind «Marşul pinguinilor» pe toate continentele am realizat că, prin intermediul filmului, oamenii au devenit conştienţi de încălzirea globală şi de problema viitorului Antarcticii. Mulţi oameni de ştiinţă mi-au cerut să fac un film care să le susţină cauza. Eu am simţit nevoia să vorbesc într-un mod diferit despre păstrarea naturii, prin implicarea emoţiei cinema-ului şi a unei medieri ştiinţifice de calitate”.

Realizat de Luc Jacquet în colaborare cu “The Walt Disney Company France”, cu asociaţia franceză “Wild-Touch” şi împreună cu botanistul Francis Hallé, “Il était une forêt” este întruchiparea unui proiect mai vechi, acela de a face un film de mare amploare pe tema pădurilor virgine.

Tom Cruise revine în “Edge of Tomorrow: Prizonier în Timp”

Tom Cruise în Edge of Power

Carismaticul actor nominalizat la “Oscar”, Tom Cruise, şi frumoasa Emily Blunt joacă în “Edge of Tomorrow: Prizonier în Timp”, noul thriller science-fiction în 3D, produs de “Warner Bros. Pictures” şi “Village Roadshow Pictures”, în regia lui Doug Liman, prezent pe ecranele româneşti.

”Edge of Tomorrow” plonjează într-o zonă de gradul al doilea, rară pentru acest gen de pelicule, întărită de altfel de natura eroului, soldat în prima linie care nu doreşte deloc să fie acolo. Laş, stângaci, de-a dreptul idiot, în prima parte a filmului, încântă spectatorul prin jocul lui Tom Cruise, care aminteşte cât de amuzant poate fi acest actor. Spre deosebire de el, Emily Blunt este categoric un fel de Rambo feminin ce pare să iasă direct dintr-un ”Expendables” futurist. Când cei doi sunt obligaţi să colaboreze, ies scântei. Trama şi realizarea sunt un fel de cocktail energizant care trage cu ochiul la toate stilurile. Film cu extratereştri la bază, povestea unui ”ales”, singurul în stare să operească totul graţie puterii sale este, desigur, principiul buclei care evocă totodată ”Un jour sans fin” şi ”Source Code” pigmentat cu un un dram din ”Salvaţi-l pe soldatul Ryan”.

Acţiunea spectaculoasă a filmului se desfăşoară într-un viitor apropiat, în care o rasă extraterestră a invadat planeta şi, printr-un atac nemilos, ameninţă cu distrugerea sa completă. În ciuda eforturilor, nicio unitate militară din lume nu a reuşit să oprească asaltul.

Tom Cruise şi Emiliy Blunt într-o peliculă în 3D

Maiorul William Cage (Tom Cruise), un ofiţer care n-a petrecut nicio zi pe câmpul de luptă, este aruncat în mijlocul haosului într-o misiune din care n-are nicio şansă să scape cu viaţă. După ce este ucis încă din primele minute de luptă, Cage e prins într-o buclă a timpului şi este supus să retrăiască brutala bătălie şi de a se lupta şi a muri… la nesfârşit.

Dar cu fiecare bătălie, Cage dobândeşte aptitudini care îl ajută să-şi doboare adversarii, alături de luptătoarea Forţelor Speciale, Rita Vrataski (Emily Blunt). Cage şi Rita se luptă cu extratereştrii şi fiecare confruntare îi aduce cu un pas mai aproape de a-şi înfrânge duşmanul.

Din distribuţia internaţională mai fac parte Bill Paxton (“Aliens – Misiune de pedeapsă”, “Dragoste mare”), Brendan Gleeson (“Harry Potter şi Talismanele Morţii”: Partea I), Noah Taylor (“Lawless”), Dragomir Mrsic (“Snabba Cash II”), Jonas Armstrong (“Robin Hood”, serialul BBC TV), Tony Way (“Fata cu un dragon tatuat”), Kick Gurry (serialul australian “Tangle”), Franz Drameh (“Atacul”), Masayoshi Haneda (“Emperor”) şi Charlotte Riley (“World Without End”).

Tom Cruise, Prizonier în timp

Liman a regizat “Edge of Tomorrow: Prizonier în Timp” după scenariul scris de Christopher McQuarrie şi Jez Butterworth & John-Henry Butterworth, bazat pe romanul „All You Need Is Kill” al autorului Hiroshi Sakurazaka. Erwin Stoff a produs filmul, împreună cu Tom Lasally, Jeffrey Silver, Gregory Jacobs şi Jason Hoffs. Producătorii executivi ai filmului sunt Doug Liman, David Bartis, Joby Harold, Hidemi Fukuhara şi Bruce Berman, iar Tim Lewis şi Kim Winther sunt co-producători.

Din echipa din spatele camerelor fac parte directorul de imagine laureat al premiului “Oscar”, Dion Beebe (“Memoriile unei Gheişe”), scenograful Oliver Scholl (“Jumper: Oriunde, oricând”, “Ziua independenţei”), monteurul James Herbert (“Sherlock Holmes”, “Sherlock Holmes: Jocul umbrelor”), designerul de costume Kate Hawley (“Cercul de Foc”), şi supervizorul de efecte vizuale nominalizat la “Oscar”, Nick Davis (“Cavalerul Negru”). Muzica a fost compusă de Christophe Beck (“Regatul de gheaţă”).

“Edge of Tomorrow: Prizonier în Timp” este primul lungmetraj filmat la studiourile “Warner Bros” din Leavesden.

”Blood Ties”, un vis american mai puţin idilic

Afişul filmului Blood Ties

Pelicula este uneori violentă, adesea senzuală, dar fără clişee. Un bun film poliţist pe care nu trebuie să-l rataţi. Un scenariu nu foarte tensionat şi previzibil în propunerile sale, dar ar fi fost de dorit un foc de artificii, însă a rămas o simplă petardă.

Cu titlul românesc “Legături de sânge”, thriller-ul franco-american în regia actorului devenit recent şi regizor, Guillaume Canet (“Tell No One”), va avea premiera în România pe 27 iunie. Filmul spune povestea a doi fraţi din Brooklyn-ul anilor ‘70, unul ajuns gangster, celălalt poliţist.

Din distribuţie fac parte Clive Owen (“Children of Men”, “Inside Man”, “The Bourne Identity”, “King Arthur”, “Sin City”, “Closer”, “Derailed”, “Shadow Dancer”, “The International”), Marion Clotillard (“The Dark Knight Rises”, “Inception”, “Contagion”, “Midnight in Paris”, “Big Fish”, “La Vie en Rose”), Mila Kunis (“Black Swan”, “Ted”, “Oz the Great and Powerfull”) şi Billy Crudup (“Almost Famous”, “Watchmen”, “Big Fish”).

De asemenea, veţi mai putea recunoaşte actori precum: Zoe Saldana (“Avatar”, “Star Trek”, “Piraţii din Caraibe”), James Caan (“The Godfather”, “Misery”, “Middle Man”, “Dogville”, “The Way of the Gun”), Noah Emmerich (“The Truman Show”, “Super 8”, “Little Children”).

Secvenţă din Blood Ties

“Blood Ties” a participat – în afara competiţiei – la Festivalul Internaţional de Film de la Cannes 2013 şi a fost proiectat anul acesta în închiderea Festivalului Internaţional de Film Bucureşti (BIFF).

Ne aflăm în New York-ul anilor ‘70. După câţiva ani de închisoare executaţi în urma unei omucideri, Chris (jucat de Clive Owen), în vârstă de 50 de ani, este eliberat pentru bună purtare. La poarta penitenciarului, Chris este aşteptat de fratele său Frank (interpretat de Billy Crudup), un poliţist cu o carieră care se anunţă strălucitoare. Chris şi Frank au fost mereu diferiţi. Însă tatăl lor, cel care i-a crescut, a părut să-l prefere tot timpul pe Chris, asta în ciuda necazurilor pe care le provoca.

De data asta, Frank este gata să-i mai dea o şansă fratelui său nelegiuit. Îl primeşte în casă, îi găseşte o slujbă, ba chiar îl ajută să reia legătura cu copiii şi cu fosta soţie, Monica (Marion Clotillard). Dar fratelui-infractor îi este greu să se ţină departe de vechile obiceiuri. Aşa că fratele-poliţist decide să-i întoarcă definitiv spatele. Doar că decizia aceasta vine puţin cam târziu…

Marion Cotillard şi Guillaume Canet

Pentru proaspătul regizor francez Guillaume Canet, succesul pe plan internaţional a apărut în urma celui de-al doilea lungmetraj al său, “Tell No One” (2006), distins cu patru premii “César” în 2007, printre care cele pentru Cel mai bun regizor, Cel mai bun actor în rol principal – François Cluzet şi Cel mai bun montaj. După lansarea cu mare succes a lui “Tell No One” în SUA, pentru Guillaume Canet au început să curgă ofertele din partea studiourilor americane.

“Am primit o mulţime de propuneri de a regiza filme direct în State. Şi vorbesc aici de nume grele, maşinile de făcut bani”, spune Canet. “Dar nu mă simţeam pregătit să apuc calea asta: un film în limba engleză, în SUA, cu un producător care să-mi sufle în ceafă la fiecare pas. Până la urmă mi-a venit ideea de a merge totuşi în America, dar cu un proiect de-al meu”.

Echipa filmului Blood Ties la Cannes

Aşa a apărut ideea remake-ului la filmul franţuzesc “Les liens du sang” (“Rivals”), regizat de acelaşi Guillaume Canet, în 2008. Între timp, regizorul a aflat că şi Ridley Scott este interesat de drepturile pentru un remake al filmului său. Aşa că n-a mai stat pe gânduri. Scenariul a fost adaptat cu ajutorul lui James Gray (regizorul “Little Odessa”, “The Yards”, “We Own the Night” şi foarte recentul “The Immigrant”). James Gray văzuse şi el “Tell No One” şi era interesat de proiectele la care lucrează regizorul francez. Când a aflat că nu are scenarist pentru “Blood Ties”, James Gray, care nu mai scrisese nimic până atunci, s-a oferit imediat ca şi co-scenarist.

Rolul lui Clive Owen a fost dorit iniţial de Mark Wahlberg. Acesta văzuse şi el “Tell No One” şi dorea să-l cunoască pe regizorul său. Guillaume Canet avea însă alte gânduri pentru distribuţie. Aşa că l-a sunat pe amicul său Alfonso Cuarón şi l-a rugat să-i prezinte proiectul “Blood Ties” lui Clive Owen.

Coproducţia Franţa-SUA “Blood Ties” este distribuit în România de “Independenţa Film”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.