Lucrurile stau la fel de prost la ambii poli ai spectrului politic. Și în vârful piramidei politice, și la poalele ei. Nimic nu merge nici în guvern, nici în opoziție, scrie Petru Bogatu pe www.deschide.md, preluat de Romanian Global News.
Opoziția nu se regăsește
PAS și PPDA se pare că nu se regăsesc după pierderea puterii. S-au apucat să împartă pielea ursului din pădure, chit că sezonul de vânătoare electorală nu a început deocamdată. Mai e mult până departe.
PAS lasă să se întrevadă că va sprijini în viitoarele alegeri prezidențiale candidatul dreptei cel mai bine cotat în intențiile de vot. Poziția sa poate fi înțeleasă. Potrivit tuturor sondajelor de opinie din ultimul timp, Maia Sandu are cei mai mulți susținători în mijlocul electoratului pro-european.
De cealaltă parte, PPDA dorește un candidat neutru. Și punctul său de vedere este explicabil. Partidul este ieșit din formă, pierzându-și pe zi ce trece alegătorii. Dacă merge în scrutinul prezidențial pe mâna Maiei Sandu, riscă să se aleagă praful din el.
Campania pentru alegerile din circumscripția Hâncești întărește senzația generală de confuzie, dezbinare și derută, amestecată cu faze comice, din sânul opoziției parlamentare. PPDA și câteva partide unioniste îl sprijină pe un membrul PAS, exclus din partid pentru că a insistat să candideze împotriva reprezentantului oficial impus de centrala formațiunii sale politice.
Și de parcă asta nu era destul, acum câteva zile PAS a propus PPDA un pact de neagresiune în viitoarele alegeri. Poate că Maia Sandu și oamenii săi au fost bine intenționați, nu știu. Numai că Andrei Năstase și colegii săi de partid s-au supărat.
Alexandru Slusari, vicepreședintele Partidului Platforma DA, nu și-a putut ascunde stupefacția, dând de înțeles că el și camarazii săi așteptau vreo inițiativă menită să permită celor două partide să meargă totuși cu un candidat comun în prezidențiale. Or, pactul de neagresiune seamănă mai curând cu un divorț civilizat decât cu o recăsătorie politică.
Au dispărut din joc
Despre cel de-al treilea partid al opoziției parlamentare nu este mult de spus. PDM e ca și inexistent. A dispărut din jocul politic. S-a retras și își linge rănile în deplină tăcere. Ce-i drept în ultimele zile, democrații par să se fi trezit. Pavel Filip a declarat că votarea guvernului Chicu e un capitol încheiat, sugerând că partidul său este pregătit să revină la guvernare într-o formulă nouă.
În opoziția extraparlamentară s-a înregistrat un firav progres. Câteva formațiuni politice mici au creat blocul Unirea. Deși pare salutar, pasul făcut nu-i suficient. Slab cotate în sondaje, aceste partide nu au cum să se constituie într-o forță electorală redutabilă, capabilă să atragă majoritatea alegătorilor unioniști.
E nevoie de o resetare. De oameni și idei noi.
Partidul Unității Naționale învață să stea în picioare singur, fără proptelele lui Traian Băsescu. Se mișcă bine până una-alta, are un nou lider plin de vervă care a lăsat să se înțeleagă deunăzi că ceilalți actori de pe segmentul unionist al eșichierului politic nu îi sunt adversari. Totuși, PUN pare pentru moment solitar pe scena politică și rămâne de văzut dacă va reuși să iasă din turnul său de fildeș.
Au pus carul înaintea boilor
Problema întregii opoziții de dreapta, de la un capăt la altul, e că nu face ceea ce trebuie. Deși e mare forfota în mijlocul ei, se creează impresia că stă pe loc. Și nici nu-i e mirare în condițiile în care a pus carul înaintea boilor.
Și partidele parlamentare, și cele extraparlamentare parcă să află într-un cantonament fără sfârșit. Se antrenează, elaborează strategii de joc, fac declarații răsunătoare pentru a-și copleși adversarii politici. Și atât.
Lipsesc acțiunile și evenimentele politice. Orice s-ar spune, politicienii sunt niște jucători. Trebuie să intre în teren ca să dribleze, să se apare, să atace și să marcheze goluri.
Nimic din toate acestea. Deocamdată jocul opoziției îl fac alții.
Valul de critici la adresa Guvernului și președintelui Dodon în legătură cu declarațiile scandaloase ale ministrului de Externe este produs în aceste zile nu de opoziție, ci de părinții fondatori ai statului Republica Moldova, de veteranii războiului de la Nistru, de elita intelectuală și de mass-media. Nu e zi de la Dumnezeu ca oamenii să nu se arate revoltați de elucubrațiile lui Aureliu Ciocoi.
Liderii opoziției ori nu au avut nicio reacție, ori au intervenit târdiv. Cu toate că situația economică se înrăutățește, iar Dodon a demarat un proces grabnic de re-sovietizare a Republicii Moldova, PAS și PPDA dau senzația că urmăresc jocul puterii de pe tușă, mai aruncând din joi în paști niște replici acide.
Unde a dispărut elanul anti-oligarhic de odinioară? Dar patosul pentru eliberarea statului capturat?
Or, de la refugiul lui Plahotniuc încoace nimic nu s-a schimbat în bine. Dimpotrivă. În locul „oligarhului cel rău” a venit Dodon care a întărit corupția, a extins frauda la nivel înalt și vinde pe rupte și pe bucăți rușilor patrimoniul național.
Guvernul se clatină, dar n-are cine să-l dea jos
Și asta în condițiile în care Guvernul Chicu se clatină. Atâta doar că nu are cine să-l dea jos.
Are dreptate fostul președinte al Curții Constituționale Alexandru Tănase când spune că acest guvern n-a mers bine din start. Nu a izbutit să se afirme și s-a pomenit izolat pe plan extern și lipsit de credibilitate pe plan intern.
Tentația de a juca la două capete, și cu Estul și cu Vestul, după cum era de așteptat, s-a dovedit a fi falimentară. Până la urmă, poți să fructifici niște oportunități în relația cu Moscova, dar fără să uiți de prioritățile europene și interesul național. Însă Chicu și compania au încercat să facă pe vițelul blând care suge de la două vaci în formatul, limbajul și pe gustul rusesc. Nu e de mirare că occidentalii și-au dat seama repede de prefăcătoria lor vicleană și le-au dat papucii.
Ca un bolnav suspectat de coronavirus
Ca rezultat, Republicii Moldova i s-au închis porțile UE în condițiile în care drumul spre Moscova nu mai duce nicăieri. Statul parcă e băgat în carantină ca un bolnav suspectat de coronavirus. Mulți îl compătimesc, dar toți evită să se atingă de el.
Regimul Dodon e cel mai stupid ratangiu al ultimului deceniu politic. Guvernarea lui agonizantă devine insuportabilă.
Lumea așteaptă o schimbare. O revenire la cursul firesc pro-european. Dacă nu intră în joc pentru a îndepărta puterea putredă, opoziția pur și simplu nu-și va face datoria, alegătorii acuzând-o de non-combat cu toate consecințele de rigoare în viitoarele alegeri prezidențiale.
Decat stat polițist securist in UE ca in Romania, mai bine asa cum merge Chisinaul – ci rușii si totodata departe de ei. Deocamdată.
Maia Sandu a picat fiindcă a vrut procurorul ei si justitia ei, dar nu ia mers combinatia. Voia sa inceapa guvernarea cu cătușe ca in Ro. Asta nu zice D-nul Petru Bogatu. Atunci vedeau si moldovenii avantajele „modelului de succes” românesc…
Parca la vest de Prut merge altceva mai bine decat talharia, hotia si demagogia?…..[Markus Roman]
Nimic nu se va schimba in bine peste Prut , cat peste tot , in politica ,in mass-media , etc., pluteste stafia imperialismului rus ! Desnationalizarea romanilor continua si in ziua de azi cu succes . Autentica cultura romaneasca este cenusareasa acolo , este puternic influientata de cultura slava ! Aceste influiente se vad perfect , in dansurile populare (!) moldovenesti , cat si in linia costumelor populare ! Ce fac guvernantii romani ? Nani !