Nimeni nu şi-ar fi imaginat o asemenea derivă pe atâtea planuri. Economic şi financiar, politic şi moral, etic şi intelectual. Criza economică era de aşteptat. Aşa cum aşteptăm amurgul soarelui şi răsăritul lumii.
E prea mică şi prea slabă România ca să nu ne fi aşteptat la efectul de val şi asupra României. Într-un fel, parcă eram pe Titanic. Americanii s-au lovit primii de numărătoarea de gheaţă a banilor, iar noi am continuat petrecerea cu logica imbecilă că suntem departe. Departe am şi ajuns! În dezastru! Şi asta vine din inconştienţă şi din iresponsabilitate! Cum s-a pregătit România pentru a atenua efectele crizei ce urma să vină? Cu Emil Boc, incapabil să numere cinci monede de 50 de bani, 3 dolari şi 7 euro şi să spună câţi bani are! Şi cu Videanu, care şi-a imaginat că lumea va fi pavată cu marmură, exact ca şi centrul Craiovei, pe unde o să cânte guristul Solomon! Şi cu un metalurg bun de topit plumb la aragazul din bucătărie. Ce strategie au pus la cale Finanţele, împreună cu BNR, cu Preşedinţia (nu cu preşedintele!) şi cu înţeleptul ministrel? S-au uitat cu toţii la Traian Băsescu şi au luat-o care încotro, după cum le indica privirea acestuia. Am lăsat ţara de izbelişte, prefăcându-ne că ştim ce facem, că are cine să o conducă.
Fals! Ne-am aruncat ca disperaţii într-o păruială tipic românească, un fel de decimare primitivă a adversarilor imediaţi, şi am produs cea mai mare daună de imagine pe care a suferit-o România în ultimele decenii. Întâi de toate, ne-am pierdut noi înşine încrederea în ea. Şi în acelaşi timp am demonstrat Europei că nu ne putem concentra pe nici un proiect major, generând în afara ţării o şi mai mare neîncredere. Atât de mare încât mai zilele trecute, la sărbătorirea a 20 de ani de la căderea Zidului Berlinului, şefii de stat au omis să menţioneze România printre ţările eliberate de comunism. Poate că nici nu ne-am descătuşat! Domină acelaşi mod de gândire, mişună aceeaşi poliţie cu apucături de poliţie politică. Şi avem o economie rezultată din demolarea celei comuniste. Adică o dărăpănătură naţională, pigmentată cu pete de iniţiativă străină. În locul ei n-am pus decât învârteala terenurilor! Vistieria României se umple de apă, ca şi Titanicul, iar noi continuăm să cerem bani de la vecinii de continent. Pentru ce progres? Împrumutăm doar pentru a-i juca la ruleta statului pantagruelic financiar şi anticetăţenesc. Pur şi simplu elitele româneşti nu înţeleg. Au un comportament de sfertodoct. Joacă la disperare pe aceleaşi structuri şi mecanisme ale statului comunist. Şi nu-şi dau seama că acesta toacă lent, iremediabil, calităţile noastre ca popor. Îneacă noaptea în canale tot ce strângem din împrumuturi, plus câştigul rezultat din truda zilnică.
Drama noastră de azi vine de la faptul că nu ne dăm seama de situaţia în care am ajuns şi că mizăm pe faptul că existenţa unui popor este un fapt obligatoriu. Măreţ, gratuit, neîndoielnic şi garantat de destin. Nimic mai fals! Chiar continentul european este un cimitir de comunităţi stinse sau intrate la timp ca rufele la apă!
Circul electoral e mai grăitor decât toate. Nu ne scuză. Dimpotrivă! Ne arată goliciunea în materie de preocupări pentru viitor. Şi cruzimea de animale nemiloase cu care ne continuăm procesul de autodistrugere.
În cel mai important moment al unui popor, atunci când se aleg cei chemaţi să-l conducă, noi ne învârtoşăm în terfelirea tuturor celor care şi-ar asuma o asemenea apăsătoare răspundere. Şi încercăm să-i convingem cu de-a sila pe compatrioţii noştri că nimic nu mai poate fi făcut. Că nimic nu mai merită un strop de sacrificiu! Că toate temeiurile se clatină!
Chiar devine de neînţeles. Din moment ce ne-o facem singuri, cu încăpăţânare, cu ură, cu un sinistru devotament, de ce ne mai plângem?
Nu suntem decât poamele pământului numit România!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.