Premiere de weekend

Cursa de şoareci

Longevivul și uimitorul thriller “Cursa de șoareci“, în premieră la TNB!

Cea mai longevivă piesă a tuturor timpurilor și genurilor, Cursa de șoareci de Agatha Christie, vă așteaptă la Sala Studio, începând din această lună, în regia lui Erwin Șimșensohn și cu o distribuție dublă, alcătuită din binecunoscuți actori ai TNB. O poveste plină de suspans, ce îmbină umorul negru, situațiile-limită, emoția și jocurile întortocheate ale minții. Un irezistibil thriller clasic, într-un decor elegant și atrăgător, realizat de talentata scenografă Liliana Cenean.

O … Cursă de șoareci în care nimic nu este ceea ce pare, toată lumea are ceva de ascuns, iar surprizele se dezvăluie la fiecare pas… greșit. Astfel, un idilic decor britanic devine peste noapte locul de desfășurare a unui formidabil policier, în care fiecare gest reprezintă o potențială probă judiciară.

Dacă în Anglia piesa se joacă de 65 de ani fără întrerupere, numărând nu mai puțin de 27.000 de spectacole și creații record (între care, David Raven a rămas în istorie ca cel mai longeviv actor, pentru că a jucat rolul maiorului Metcalf în 4575 de reprezentaţii), publicul anului 2018 are ocazia de a asista la prima montare a celebrei piese pe o scenă TNB.

Agatha Christie, numită de Guinness Book of World Records – cel mai vândut scriitor al tuturor timpurilor, s-a remarcat în genul polițist, fiind supranumită “Regina Crimei”. A publicat 80 de romane și nuvele de gen, 19 piese de teatru, fiind și autorul cel mai tradus, în peste 70 de limbi. Pentru Agatha Christie spectacolul trebuie să fie un fel de „cursă de cai”, adică întotdeauna „oarecum uimitor și puțin dezamăgitor”.

În fiecare dintre noi zace un mister…”

Într-un conac al Angliei rurale, în plină (și convenabilă) furtună de zăpadă, mai mulți călători excentrici rămân înzăpeziți, rupți de civilizație și de lumea din jur. Însă ce pare la început doar o situație neplăcută, la îndemâna protecției consumatorilor, se transformă rapid într-o cursă a suspiciunilor, temerilor și adevărurilor tăinuite. Și-asta pentru că la radio, printre știrile despre starea drumurilor și puțin jazz, se strecoară un anunț neliniștitor. O crimă s-a petrecut în Londra, iar suspectul, ale cărui semnalmente se potrivesc oricui (chiar și neobișnuiților vizitatori), este în libertate. Printr-un ultim apel înainte de căderea liniilor telefonice, poliția anunță că va trimite un agent la pensiunea izolată. Oare vinovatul se află chiar printre oaspeți?

Cursa de șoareci, al doilea spectacol regizat de Erwin Șimșensohn la TNB, după Memoria apei, este o montare captivantă, cu o distribuție de excepție, replici istețe, umor britanic rafinat și o intrigă palpitantă, al cărei deznodământ pare să se rescrie în mintea fiecăruia dintre noi, pe măsură ce apar noi indicii. Fiecare personaj devine suspect, iar fiecare răsturnare de situație – o lovitură de teatru, în această nouă punere în scenă a uneia dintre cele mai faimoase piese de teatru din lume.

Muzica: Vlaicu Golcea. Light design: Daniel Klinger

În distribuție : Ileana Olteanu, Dragoş Stemate / Florin Călbăjos, Lari Giorgescu / Petre Ancuța, Simona Bondoc, Tomi Cristin, Ada Galeș / Cosmina Olariu, Mihai Calotă / Silviu Biriş, Gavril Pătru / Răzvan Oprea.

Avanpremiera spectacolului : 2, 8 și 9 februarie, iar premiera oficială este programată pentru zilele de 15 și 16 februarie, de la ora 19.00.

Sunteţi așteptaţi la acest thriller uimitor, cu convingerea, contrară predicțiilor autoarei, că nu veți fi deloc dezamăgiți.

“Un roman cu contrabas” – la Teatrul Maghiar de Stat Cluj

Un roman cu contrabas

Teatrul Maghiar de Stat Cluj prezintă miercri, 14 februarie, la ora 20.00, în Sala Mare, format studio, premiera spectacolului: Un roman cu contrabas, creație liberă după Cehov, în regia lui Paco Alfonsín.

Nuvela lui Cehov care stă la baza spectacolului prezintă întâmplarea nefericită a întâlnirii dintre prințesa Bibulova și contrabasistul Pitsikatoff. Spectacolul vorbește prin intermediul muzicii și al dansului despre imposibilitatea întâlnirii persoanei potrivite, despre eterna căutare a unui sens în viață. Actorii joacă într-o scenografie atipică formată dintr-o „pădure” de scaune și spectatori.

Regizorul Paco Alfonsín preciza că îl preocupă de multă vreme punerea în scenă a acestei povești. „În povestirea lui Cehov – la fel ca în spectacolul nostru – există mai multe interpretări posibile ale sfârșitului. Toate acestea devin într-un fel sau altul noi începuturi pentru personaje. Calderón spunea că viața este un vis. La Cehov, în schimb, realitatea este atât de puternică încât pare un vis. Acest punct de întâlnire dintre vis și realitate mă interesează și în teatru – aici se naște poezia.”

Scenografia: Carmencita Brojboiu. Dramaturgia: Kata Demeter.

Muzica spectacolului a fost compusă de Alex Catona, colaboratori muzicali: Kinga Ötvös, Ábel Barabás. Muzicieni: Loránd Farkas, Szabolcs Balla, Attila Antal, Gábor Bajusz.

Versuri: Edó Gergely, Balázs Bodolai, Paco Alfonsín.

Din distribuție fac parte actorii: Kinga Ötvös, Gábor Viola și János Platz, Balázs Bodolai, Zsolt Bogdán și Loránd Farkas.

Actorul Marian Râlea, în rolul bătrânului Jack din spectacolul “Barajul”

Barajul. Foto Andrei Gîndac

Distins cu ”Premiul pentru creație originală” pentru spectacolul de teatru Barajul de Conor McPherson, în regia Andreei Vulpe, la cea de-a XXVII-a ediție a Festivalului de Dramaturgie Contemporană, producătorul spectacolului Centrul Cultural al Municipiului București îi invită pe iubitorii de teatru să vizioneze o nouă reprezentație, sâmbătă, 3 februarie, de la ora 19:00, la Sala Mare ARCUB.

Autorul irlandez Conor McPherson este considerat unul dintre cei mai importanți dramaturgi contemporani europeni. Apărută în 1997, piesa a fost montată în același an de Royal Court în Londra, iar doi ani mai târziu a avut premiera pe Broadway. A câștigat Premiul Laurence Olivier pentru ”Cea mai bună piesă a anului”, în 1998, și i-a adus lui McPherson, în același an, Premiul Criticii pentru ”Cel mai promițător dramaturg”. Barajul a fost votată printre cele mai importante piese ale secolului XX, într-un sondaj realizat de Royal National Theatre din Londra și face parte dintre cele mai bune 101 de piese ale tuturor timpurilor după părerea lui Michael Billington, criticul de teatru al ziarului The Guardian.

Acțiunea de desfășoară într-un spațiu neconvențional, conceput special ca un bar întunecat, straniu și enigmatic. Trecând de la plictis la curiozitate, la sentimente de solidaritate, împăcare și prietenie, personajele jucate de actorii, Marian Râlea (Jack), Alexandru Voicu (Brendan), Gabi Costin (Jim), Romeo Pop (Finbar) și Simona Pop (Valerie), expun adevăruri de viaţă punctate cu momente de un comic nebun combinate cu o stare permanentă de suspans.

(…) Nu doar piesa în sine este interesantă, ci și jocul actorilor este unul exceptional, fiecare aplecându-se cu mare atenție asupra rolului. Marian Râlea este, fără îndoială, starul spectacolului, construind interacțiuni și monologuri absolut savuroase și făcând din Jack un personaj extrem de real, care, în ciuda defectelor, place spectatorilor pentru că este amuzant, bonom și deschis”.

Montarea spectacolului la București aparține regizoarei Andreea Vulpe, care a semnat regia pentru Regele şi cadavrul (de Vlad Zografi), Părinţii teribili (de Jean Cocteau) şi Filoctet (de Sofocle) la Teatrul Naţional din Bucureşti, Cabaret (de Joe Masteroff) la Teatrul Evreiesc de Stat şi Oleanna (de David Mamet) la Teatrul Act.

Omul să trăiască acolo unde-s prietenii şi lumina!”, spune Jack, bătrânul holtei a cărui singurătate părea iremediabilă până când a înţeles că responsabilitatea faţă de comunitatea căreia îi aparţii poate fi colacul de salvare, atunci când te simţi însingurat, izolat şi trist. Şi, odată cu el, simţim şi noi, realizatorii acestui spectacol, că e de datoria noastră să vorbim despre flagelul singurătăţii în lumea de azi: să-l asumăm, să-l cercetăm şi să-i căutăm soluţii, dorim ca, prin intermediul acestui spectacol, să redăm societăţii noastre încrederea interpersonală, lipsa de tensiuni şi coeziunea socială”, declară regizoarea spectacolului, Andreeea Vulpe.

Scenografia spectacolului aparține unuia dintre cei mai talentați scenografi ai tinerei generații, Daniel Titza, care și-a pus amprenta și pe alte producții precum Fool for Love (de Sam Shepard), în regia lui Carmen Vidu și American Buffalo de David Manet, în regia lui Cristi Juncu, ambele jucate la Teatrul Act, Platonov (de A.P. Cehov), în regia lui Vlad Massaci, la Teatrul Nottara și o serie de spectacole împreună cu regizoarea Andreea Vulpe.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 7
Magdalena Popa Buluc 7431 Articole
Author

4 Comentarii

  1. 3. În ce priveşte „flagelul singurătăţii”, la care s-a referit regizoarea Andreea Vulpe, se impun cîteva lămuriri. Singurătatea, chiar dacă este o „parteneră” invizibilă, excelează prin fidelitate absolută. Îi eşti fidel? Îţi rămîne fidelă – pe viaţă! În nenumărate situaţii, singurătatea este binevenită. Exemple: În cazul celor care au vocaţie de mari anahoreţi. În cazul celor care vor să se detaşeze de monotonia cenuşie, sau de vulgaritatea stridentă a unui anumit grup de persoane. În cazul celor care s-au pricopsit cu o boală foarte contagioasă. În cazul celor care nu doresc să le fie perturbată activitatea creatoare (scriitorii, de pildă). În cazul exploratorilor. În cazul celor „nobili din naştere” – care nu suportă apropierea plebeilor. Păstrarea unei distanţe cosmice faţă de Josnicie şi Inferioritate, este obligatorie. În cazul geniilor neînţelese. În cazul marilor mutilaţi / desfiguraţi. În cazul diverselor categorii de infractori aflaţi în detenţiune pe termen lung. (Singurătatea, izolarea le-a priit spiritual foştilor deţinuţi politic. Binecuvîntată fii închisoare!) De asemenea, în cazul damelor care, în (pre)adolescenţă, erau pedepsite să stea închise, ore în şir, zile în şir, săptămîni în şir, în pivniţe pline cu MANGAL, printre chiţcani (sau guzgani fioroşi). Crezîndu-se Cenuşărese…

  2. 4. Trebuie făcută distincţia între singurătatea asumată (ori sacrificială), şi aceea impusă. Singurătatea alergătorului de cursă lungă nu are nimic în comun cu singurătatea unei fete din categoria „pocitanie”. Se poate vorbi despre „singurătate în doi”; sau în trei, sau în patru, ş.a.m.d. Chiar dacă omul este „sociabil”, deci nu se izolează, în multe situaţii descoperă că, de fapt, este singur. Deşi „prietenii” se află la un pas de el. (Eu însumi am uneori senzaţia că vorbesc la pereţi.) Deseori, contactul fizic cu partenera se reduce la o masturbare în doi. „Eşti singur(ă)? Nu, nici vorbă. Sînt cu cineva.” Dar oare? Pentru a fi „cu cineva”, trebuie mai întîi să fii. Să fii om (femeie). Să fii conştient(ă) de sine. Să te cunoşti pe tine însuţi/însăţi. Omul se află pe cont propriu în Creaţie. Sinele său este indivizibil. Este întreg şi autonom. Nu se poate contopi cu sinele partenerului, nici în cea mai intimă relaţie imaginabilă. Între Sine, şi Celălalt, întotdeauna va exista „ceva intermediar” – carnea, de pildă. Întotdeauna va exista un obstacol.

  3. 6. De vreme ce creştinii au celebrat ieri „Întâmpinarea Domnului”, am rostit, la repezeală, cele de mai sus, în speranţa că vă va fi de un oarecare folos duhovnicesc.-

  4. Bag seama, îmi cenzuraţi masiv comentariile. Ori le publicaţi integral, ori nu le publicaţi deloc.

    În semn de protest, o perioadă – neprecizată -, nu voi mai posta nici un comentariu la rubrica de Cultură.

    „Le Clan des Siciliens” (1969) – la musique originale du film (la thème principale), composée par Ennio Morricone (orchestre sous la direction de Bruno Nicolai):

    https://www.youtube.com/watch?v=fbmKX5r-ZjQ.

    Au revoir.-

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.