Trei săptămâni de proteste pe străzile Franței, susținerea exprimată de 80% dintre francezi pentru această mișcare și prăbușirea la 23% a popularității președintelui care a promis o ”revoluție” politică și socială în Franța au fost suficiente argumente pentru ca guvernul de la Paris să amâne măsura adăugării unei taxe pentru mediu la prețul comustibilului.
Purtătorul de cuvânt al guvernului, Benjamin Griveaux, a declarat, miercuri, că, dacă executivul ”nu va găsi o soluție” până pe 1 martie, ”va renunța” la taxele contestate în stradă. ”Am auzit, am suspendat, vom căuta împreună soluții. Și, dacă la finalul acestei faze nu vom avea soluții bune, vom suporta consecințele”, a spus Griveaux la postul RTL. ”Nu facem politică pentru a avea dreptate. Facem politică pentru ca lucrurile să meargă. Dacă nu găsim o soluție, vom renunța”.
Benzină, gaze, curent – aceleași probleme ca și în țările sărace
Cu o zi înainte, premierul Edouard Philippe a anunțat amânarea pentru zece luni a aplicării taxei pentru emisii de dioxid de carbon. Speriat de valul de proteste, premierul a mai anuntat înghețarea prețurilor la gazele naturale și electricitate pe durata iernii – un motiv serios pentru a reevalua nivelul de trai in cea de a a doua economie a zonei euro, cata vreme asaemenea masuri au fost luate pana acum la presiunea strazii nu in tari dezvoltate, ci in Bulgaria (cea mai saraca tara UE), in 2013, ca aurmare a scumbirii energiei de catre E.On și CEZ, si in Armania, in 2015. În plus, premierul Franței a mai anunțat că în perioada 15 decembrie-1 martie vor avea loc ample consultări la nivel local pentru a se ajunge la măsuri ”juste și eficace”.
Noii ”deputați” ai Franței
Este un pas înapoi mare și cât se poate de evident al guvernului în fața protestatarilor, susținuți de o vastă majoritate a francezilor, potrivit sondajelor. ”Nu am o problemă să afirm că ne putem înșela, că am ascultat și că am schimbat. Este rolul politicienilor să nu fie surzi, să nu fie orbi”, a spus purtătorul de cuvânt al guvernului.
Se prea poate însă ca auzul și vederea să le fi revenit prea târziu guvernantilor francezi din mișcarea de strânsură numita La Republique en Marche, încropită de Emmnuel Macron cu nici un an înaintea alegerilor, cu dezertori din partidele tradiționale din Franța, adunați în jurul unei platforme socotită pragmatică, însă extrem de eterogenă. Cel puțin aceasta este opinia publicației de stânga germane Die Tageszeitung, care socotește că președintele Macron, și nu premierul de paie Philippe, este la la originea acetei crize, după cum tot el este și cel care a luat deciziile proaste în speranța calmării străzii. În primul rând, pasul înapoi al guvernului vine prea târziu. ”Ceea ce ar fi fost suficient la începutul protestelor este acum departe de a calma situația”, apreciază jurnaliștii germani. În al doilea rând, președintele își arată vulneralbilitatea, nefăcând altceva decât să dea protestatarilor rolul de legislatori în Franța. ”Noii deputați ai Franței”, titreaza Die Tageszeitung, cu referire la ”vestele galbene”.
În cele câteva săptămâni de proteste, mișcarea ”vestelor galbene” a avut timp să treacă de la revendicarea punctuală a eliminării taxei de mediu, la solicitări mult mai ample și grave. În plus, mișcarea lor, nerevendicată de niciun partid politic și asupra căreia presa puterii nu a aruncat încă umbra vreunei manipulări sau finanțări externe, a ajuns să se închege. Unul dintre protestatarii din Grenoble a lansat în spațiul virtual ideea unor ”alegeri pe Facebook”, pentru alegerea a doi reprezentanți ai mișcării de contestare în fiecare regiune a țării, reprezentanți care să negocieze apoi cu guvernul.
”Armistițiul” lui Macron
”Păcatul originar” al președintelui Macron, scrie The Guardian, nu a fost scumpirea benzinei cu câțiva cenți (care oricum ar fi fos compensați de neașteptata scădere a prețului petrolului), ci reducerea substanțială (cu peste 3 miliarde de euro anual) a taxelor impuse celor mai bogați francezi. Această măsură, aplicată din ianuarie 2018, a catalizat în cursul anului întreaga revoltă a populației. Regimul anterior impusese o taxă de solidaritate pentru cei bogați (care obțineau peste 1,3 milioane de euro anual), taxă aplicată proprietăților imobiliare și acțiunilor, asigurărilor de viață și altor active. Promisiunea electorală a președintelui Macron a fost anularea acestor taxe, cu excepția celei imobiliare. ”Vestele galbene” au cerut reintroducerea vechii taxe de solidaritate pentru bogați. Mișcarea mai cere și majorarea salariului minim și taxarea mai agresivă a giganților americani de pe piața IT – Amazon si Google.
De aceea protestatarii susțin acum că moratoriul guvernului în privința taxelor pe combustibil este ”prea puțin”. ”Este mai mult un armistitiu pe timpul iernii, un mod de a ne petrece Crăciunul în liniște. Cine poate ști dacă guvernul nu va reveni în forță cu aceste taxe la anul?”, spune un purtător de cuvânt, deocamdată informal, al Vestelor Galbene, citat de The Guardian.
Când vine vorba despre miliardele celor mai bogați francezi, poziția guvernului este diferită față de cei câțiva cenți pe litrul de benzină. Purtătorul de cuvânt al guvernului a declarat că ”acest subiect nu a fost dezbătut” și că guvernul dorește să aștepte între 18 și 24 de luni pentru a vedea dacă măsura are un efect pozitiv sau nu. Legea nu va fi evaluată decât începând cu ”toamna anului 2019”.
Sfârșitul social democrației
Revolta din Franța este pusă nu numai pe seama antipatiei francezilor față de Emmanuel Macron și a influeței viziunilor anti-globalizare, ci și pe prăbușirea stângii tradiționale franceze. Partidul Socialist a înregistrat cele mai slabe rezultate postbelice la ultimele alegeri parlamentare și prezidențiale, iar electoratul de stânga nu se mai simte reprezentat și caută o modalitate de a se face auzit.
O analiză a sitelului Alt-Market arată: ”Acțiunea ”vestelor galbene” merită urmărită. Când vor începe acțiunile de PR, ei vor prezenta noi termeni și condiții și, probabil, viziunea lor despre viitorul Franței. Vor exista politicieni care vor încerca să se agațe de această mișcare, dacă ea va avea succes. Apoi, va fi greu de decelat cine este implicat în mișcare, dacă ea este controlată de opoziție sau este un adevărat front împotriva centralizării. Să ținem cont că globaliștii pot să le ofere spațiu acestor mișcări ”populiste”, petru că planul lor este să distrugă sistemul în orice chip și apoi să dea vina pentru toata mizeria creată pe activiștii anti-globaliști (..) Ceea ce vedem la Paris astăzi ar putea fi sfârșitul social democrației așa cum o știm. Iar adevărata bătălie se va da pentru ceea ce va veni în locul social democrației”.
In Franta,strada a dat peste bot unui poolitruc inchipuit,care crede ca lumea se invarte in jurul cozii lui!Pana la urma si Jandarmeria franceza a pactizat cu vestele galbene!Avem si noi unul pe care tot strada il va pune cu botul pe labe,oricat il apara DanJarmeria!
Vestele Galbene deja au programe social-politice, si-nca de mare bun simt, practice si imediat aplicabile. Si-n privinta „armistitiului”, ma-ndoiesc din partea Vestelor Galbene sa-si paraseasca baricadele, chiar si-n perioada sarbatorilor de iarna. Mai ales c-au anuntat imediat ca sunt nemultumite de raspunsul primului ministru. Fiindca Macron l-a lasat pe Edouard Philippe, juppé-ist (adica o calamitate, Alain Juppé fiind definitiv nepopular pentru asa-zisele lui „reforme” ca prim-ministru, care, si ele, au adus tara pe strazi în 1995. Griveaux, asa-zisul „purtator de cuvânt al guvernului”, e de-o insolenta insuportabila. Un mitocan, dupa imaginea tuturor din echipele de la Elysée-Matignon). Si „Vestele” nu cedeaza si nu se politizeaza fiindca au si experienta lui mai ’68, care-a nascut monstri politici. Neo-con-ii actuali, Puterea actuala din Franta si-n Europa e, fie-n mod direct „mai ’68, Cohn Bendit, adica, figura sinistra, fie indirect. Ori, Vestele Galbene nu vor repetarea, acuma, a aceleiasi tragedii pentru tara si ei însisi. Reformele pe care le vor sunt, si repet, de structura si de foarte mare bun simt. 42 în total, deocamdata.
Sa ne ajute si Dumnezeu! ca nu se mai poate!