Prima decizie CCR privind legile justiției

Curtea Constituțională s-a pronunțat marți pe modificările la una dintre legile justiției pentru care a fost sesizată, în vreme ce în cazul celorlalte două proiecte adoptate de Parlament a amânat decizia.

CCR a decis că doar 4 puncte ale articolului 1 din proiectul care modifică Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară sunt neconstituţionale, invocând lipsa de claritate și previzibilitate sau crearea paralelismelor normative. Cea mai importantă prevedere, cea privind înființarea secției speciale pentru anchetarea magistraților, aspru criticată de unii procurori și judecători, a fost declarată constituțională.

„Decizia constă în respingerea obiecţiilor de neconstituţionalitate extrinseci, care vizau constituirea Comisiei parlamentare şi modul de luare în dezbatere a acelor amendamente care proveneau de la Consiliul Legislativ, de la organizaţii profesionale, spunând că acele amendamente au fost de fapt însuşite de către Comisie şi de către Parlament. (…) Am admis 4 puncte din textele pe care le-au criticat autorii sesizărilor, iar pentru celelalte texte care sunt menţionate în cele două sesizări am respins”, a anunțat președintele acestui for, Valer Dorneanu, într-o primă explicație.

Comunicatul CCR:

În urma deliberărilor, Curtea Constituțională:

Cu unanimitate de voturi,

1. A admis obiecția de neconstituționalitate formulată de un număr de 29 de senatori aparținând grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite și a constatat că dispozițiile art.I pct.2, 4, 29 și 61 din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară sunt neconstituționale.

Cu majoritate de voturi,

2. A respins obiecția de neconstituționalitate formulată de aceiași autori și a constatat că celelalte dispoziții ale Legii pentru modificarea și completarea Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară sunt constituționale în raport de criticile formulate.

În motivarea soluției pronunțate, Curtea a reținut că:

– dispozițiile art.I pct.2, cu referire la art.2 alin.(2) din Legea nr.304/2004,  creează paralelisme normative, preluând soluții legislative deja existente în actul normativ, ceea ce este de natură a-i afecta structura, concizia și unitatea conceptelor pe care acesta le utilizează, și abrogă soluția legislativă aflată în vigoare care enumeră expres, în cuprinsul Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară, instanțele judecătorești care înfăptuiesc justiția. Prin urmare, Curtea a constatat că aceste dispoziții sunt neconstituționale prin raportare la prevederile art.1 alin.(5) și art.126 din Constituție;

– dispozițiile art.I pct.4, cu referire la art.9 din Legea nr.304/2004, creează incertitudine cu privire la emitentul hotărârilor ce pot fi atacate potrivit dispozițiilor acestui articol, nefiind clar dacă este vorba despre secții ale Consiliului Superior al Magistraturii, secții ale unor instanțe de judecată sau secții ale altor organisme sau autorități. Reglementarea ar avea înțeles numai din analiza evoluției conținutului normativ al art.9, deci exclusiv din interpretarea istorică a normei, însă o atare posibilitate este de neconceput din perspectiva exigențelor de calitate pe care Constituția le stabilește cu privire la o lege în vigoare, astfel că norma, în noua redactare, aduce atingere art.1 alin.(5) din Constituție, din perspectiva lipsei de claritate și previzibilitate;

– dispozițiile art.I pct.29 introduc un nou alineat – alin.(1³) – în cadrul art.54 din Legea nr.304/2004, care stabilește compunerea din 2 judecători a unor complete de judecată. Dispozițiile în vigoare prevăd, la alin.(1¹) și (1²), compunerea acestor complete dintr-un singur judecător. Însă, ca urmare a modificării operate, legiuitorul nu abrogă decât dispozițiile alin.(1¹) al art.54 [art.I pct.28 din legea supusă controlului de constituționalitate] cu privire completele de judecată care soluționează contestațiile formulate împotriva hotărârilor pronunțate de către judecătorii de drepturi și libertăți și cei de cameră preliminară de la judecătorii și tribunale, dispozițiile alin.(1²) rămânând nemodificate. Prin urmare, compunerea completului de judecată care soluționează contestațiile formulate împotriva hotărârilor pronunțate în materie penală în cursul judecății în primă instanță de către judecătorii și tribunale este reglementată de dispozițiile art.54 prin două norme diferite: 1 singur judecător – alin.(1²), respectiv 2 judecători – alin.(1³). Or, într-o atare situație, Curtea a reținut că, întrucât dispozițiile art.I pct.29 creează incertitudine în procesul de aplicare a legii, ele încalcă art.1 alin.(5) din Constituție, din perspectiva lipsei de claritate și previzibilitate a normei legale;

– dispozițiile art.I pct.61 vizează posibilitatea președintelui curții de apel de a dispune ca, la instanțele cu volum mare de activitate din circumscripția curții de apel, să fie încadrate persoane, foști judecători care și-au încetat activitatea din motive neimputabile, pentru redactarea proiectelor de hotărâri judecătorești. Curtea a reținut că redactarea hotărârii judecătorești, actul final şi de dispoziţie al instanţei prin care se soluţionează cu autoritate de lucru judecat litigiul dintre părţi, este rezultatul activității de deliberare, desfășurată în secret, la care participă doar judecătorii care au calitatea de membri ai completului în faţa căruia a avut loc dezbaterea. Motivarea hotărârii judecătorești este un act inerent funcției judecătorului cauzei, constituie expresia independenței sale și nu poate fi transferată către o terță persoană. Motivarea nu constituie doar premisa unei bune înțelegeri a hotărârii, dar și garanția acceptării sale de către justițiabil, care se va supune actului de justiție având încrederea că nu este un act arbitrar. Ea reprezintă un element esenţial al hotărârii judecătoreşti, o puternică garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanţa superioară a atribuţiilor de control judiciar de legalitate şi temeinicie. Or, în condițiile în care hotărârea judecătorească ar fi redactată/motivată de o altă persoană decât judecătorul cauzei, justițiabilul este lipsit tocmai de aceste garanții. În consecință, Curtea a constatat că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, contravenind dispozițiilor art.21 alin.(3), art.124 și art.126 alin.(1) din Constituție.

De asemenea, împrejurarea că dispozițiile art.I pct.61 fac trimitere la un act adoptat de Consiliul Superior al Magistraturii prin care se va stabili procedura pe baza căreia vor fi încadrate aceste persoane, precum și criteriile pentru identificarea situațiilor în care este necesară ”colaborarea” cu foștii judecători determină imprevizibilitatea textului și îl viciază suplimentar prin raportare la dispozițiile art.1 alin.(4) și (5) și în art.73 alin.(3) lit.l) din Constituție.

Criticile referitoare la neconstituționalitatea extrinsecă a Legii pentru modificarea și completarea Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară, în ansamblul ei, precum și obiecțiile de neconstituționalitate intrinsecă referitoare la celelalte dispoziții criticate (art.I pct.5, 14, 26, 30, 45 și 62 din lege) au fost respinse de instanța constituțională, ca neîntemeiate”.

CCR a amânat totodată, pentru 30 ianuarie, pronunţarea unei soluţii asupra obiecţiilor de neconstituţionalitate formulate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) şi PNL cu privire la modificările aduse legilor 303 şi 317 care privesc statutul magistraților și organizarea CSM.

Obiecţiile de neconstituţionalitate formulate de ÎCCJ şi liberali referitoare la modificările aduse legilor Justiţiei, adoptate de Parlament la finalul anului trecut, au figurat pe ordinea de zi a Curții Constituționale de marţi.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.