Generalul american Philip Breedlove a fost până în mai anul acesta comandantul forțelor SUA din Europa și comandantul trupelor NATO. În viața sa privată, generalul de patru stele este un împătimit al motocicletelor Harley-Davidson și al gecilor de piele. Generalul cu un zambet foarte larg iubea să colinde prin Europa călare pe motocicleta sa, alături de prieteni. Astfel apare în foarte multe fotografii publicate pe platforma online DC Leaks, care a publicat o serie de e-mailuri ale lui Breedlove furate de hackeri. Este partea benignă a dezvăluirilor, care altfel merg până în perioada celor 12 luni ce au urmat anexării Crimeii de către Rusia și arată cum comandantul trupelor SUA din Europa a încercat să treacă peste reticența președintelui Obama de a livra arme Ucrainei, obținând în acest demers si sprijinul unui personaj cu o greutate din ce in ce mai mare la Washington – Victoria Nuland.
Rusia a sprijinit tabăra separatistă din estul Ucrainei cu arme și muniții, precum și cu trupe. În anul ce a urmat izbucnirii conflictului, Ucraina a cerut sprijin militar din partea Vestului – în special arme letale. Livrarea acestor arme ar fi putut duce la escaladarea periculoasă a conflictului.
Plecând de la cele peste o mie de e-mailuri publicate de DC Leaks, Der Spiegel vorbește, nici mai mult nici mai puțin, de o ”retea de agitatori din jurul comandatului NATO, care a alimentat conflictul din Ucraina”. Generalul Breedlove a făcut mai multe afirmații alarmiste cât timp a deținut comanda NATO, scrie Der Spiegel, generalul spunând că armata SUA ”descurajează acum Rusia și se pregatește să lupte și să câștige”.
Se pare, scrie Der Spiegel, că Breedlove avea informații care exagerau activitățile ruse din estul Ucrainei, cu scopul ultim de a convinge conducerea politica de la Washington să livreze arme Ucrainei. Germania s-a opus acestei inițiative și la Berlin se vorbea atunci despre ”propaganda periculoasă” a comandatului NATO. Mailurile publicate recent arată, scrie Der Spiegel, că guvernul federal a avut dreptate atunci, în 2014-2015, să nu acționeze impulsiv prin trimiterea de arme letale în Ucraina. Plecarea generalului Breedlove din fruntea trupelor SUA in Europa nu mulțumește Germania. Viitorul președinte al SUA, cel mai probabil Hillary Clinton, este adepta unei linii dure în raport cu Rusia, iar despre linia celui mai probabil nou secretar de Stat, Victoria Nuland, se poate spune cel puțin același lucru.
Publicarea acestui articol de către Der Spiegel pare să țină de faptul că generalul Breedlove vedea în cancelarul Angela Merkel un obstacol în calea planurilor sale și ale cercului său apropiat. Pentru unul dintre colaboratorii generalului, Merkel și Obama deopotriva erau ”naivi din punct de vedere politic și contraproductivi”. Colaboratorul cu pricina este Phillip Karber, un personaj central în e-mailurile publicate.
”Cred ca POTUS ne vede ca pe o amenințare care trebuie redusă, adică să nu îl atragem într-un război???”, scrie Breedlove, folosind acronimul președintelui SUA. Pentru Breedlove, dilema era cum poate sa fie convins președintele să livreze arme Ucrainei. În acest scop, generalul a apelat la ajutorul mai multor personaje importante – fostul comandant NATO Wesley Clark, ambasadorul american la Kiev Geoffrey Pyatt și asistenta secretarului de Stat pentru afaceri Europene, Victoria Nuland. Numale care apare cel mai des n mailuri este cel al lui Karber, cadru univeesitar la Georgetown University și presedinte al Fundației Potomac, un think tank conservator creat de compania de armament BDM, un fost contractor al Pentagonului. Fundația Potomac afirmă că a ajutat statele est-europene să adere la NATO. După schimbarea de regim de la Kiev, se pare că și Ucraina a cerut sprijinul acestei fundații americane. Fundatia Potomac și Karber au ajuns informatorii de bază ai Ambasadei SIUA la Kiev cu privire la situația din Ucraina, deoarece ambasada nu avea surse suficient de viabile de informare, scrie Der Spiegel.
Karber a ajuns să-i seducă pe generalii Breedlove și Clark cu o serie de analize dintre care unele erau extrem de romanțate. Cu ocazia Crăciunului 2014, Karber scrie cum a petrecut alături de Batalionul de voluntari Dnipro-1: ”Toasturile și votca curgeau, femeile cântau imnul național, toți aveau lacrimi în ochi”.
Karber de la Fundatia Potomac trece la treabă repede și în februarie 2015, când criza din Ucraina se apropia de apogeu, le trimite o scrisoare lui Breedlove, Clark, Pyatt și lui Rose Gottemoeller, seubsecretar de Stat însărcinat cu dezarmarea, care acum urmează să devina secretar general adjunct al NATO. Karber fusese la Varșovia și spunea că a găsit modalități pentru livrarea de arme către Ucraina fără ca SUA să fie implicate direct.
Karber scrie că Pakistanul s-a oferit, ”pe sub masă”, să trimită în Ucraina 500 de lansatoare de rachete portabile TOW și 8.000 de rachete TOW-II. Livrarea putea începe în doar două săptămâni. Chiar și polonezii ar fi dorit să trimită în Ucraina ”tancuri T-72 bine întreținute și câteva sute tunuri SP-122 și muniție”. Noile arme ar fi trecut aproape neobservate, spunea Karber, pentru că sunt din aceeași perioadă sovietică ca și cele folosite de ucraineni. Karber spunea că Pakistanul și Polonia nu ar face aceste livrări fără acordulSUA. Mai mult, polonezii, doreau arme nou-nouțe din SUA în locul celor uzate moral pe care le trimiteau în Ucraina. ”Timpul trece. Fără sprijin imediat, armata ucraineană s-ar putea prăbuși în 30 de zile”, urgenta lucrurile Karber.
Comandantul NATO îi răspunde că împărtășește o parte din îngrijorările sale, însă că urmele unor potențiale livrări de arme trebuie șterse repede. În martie 2015, Karber se deplasează la Varșovia pentru a discuta cu conducerea partidului la putere (Platforma Civică, condusă de actualul președinte al Consiliului European, Donald Tusk) despre cum să se livreze ”în mod discret” piese de artilerie și muniție antitanc pentru Ucraina.
Însă, spre dezamăgirea lui Breedlove, Clark, Nuland și Karber, Consiliul Național de Securitate al președintelui Obama nu a fost de acord și a început să tergiverseze lucrurile. Generalul în retragere Clark a spus că ”problema noastră este mai mare decât Departamentul de Stat”.
Același Wesley Clark, generalul cu afaceri în Kosovo, este nemulțumit într-o scrisoare adresată lui Nuland și Breedlove în aprilie 2014, de poziția Germaniei. Potrivit lui Clark, președintele Bulgariei, Rosen Plevneliev, ar fi spus că este o problemă cu ”atitudinea Germaniei” privind ”sfera sa de influență”. Der Spiegel notează în acest context că încercările ministrului german de Externe de a rezolva pe cale pașnică situația dinUcraina au fost interpretate ca o dorință a Germaniei de a ceda în fața Rusiei. Și generalul Breedlove scria în această perioadă de după anexarea Ucrainei că are o problemă cu ”unul dintre aliați”, Germania. Generalul era nemulțumit de poziția mult mai rezervată a spionajului german în ce privește situația din Ucraina.
Din acest moment încep presiunile, concretizate prin exagerarea situației din Ucraina, scrie Der Spiegel. Clark susținea că, dacă Vestul abandonează Ucraina, atunci China ar fi încurajată să-și extindă sfera de influență în Pacific și că NATO s-ar putea prăbuși. Totul reclamă ajutor militar, suțineau Clark, Breedlove și ceilalți. Tuturor le era teamă că președintele Obama va reduce numărul militarilor americani din Europa, o teamă infirmată însă de evoluțiile ulterioare.
Der Spiegel scrie despre Karber, personajul central al e-mailurilor lui Breedlove, că este un individ controversat. În anii 1980 a lucrat pentru compania de armament BDM și în 1985 a avertizat cu privire la un atac al URSS împotriva NATO, pe baza unor documente traduse greșit. A recidivat cu o serie de fotografii de pe frontul ucrainean trimise unui senator american – când acesta din urmă le-a publicat s-a dovedit că una este din timpul războiului ruso-georgian din 2008. În noiembrie 2014, Karber i-a transmis generalului Breedlove că rebelii pro-ruși dețin un focos nuclear tactic pentru mortiere – a fost momentul în care generalul american a început să se îndoiască de informațiile lui Karber.
Der Spiegel a vorbit cu șeful Fundației Potomac, iar acesta a confirmat că mailurile sunt autentice si ca evenimentele au demonstrat ca ”a avut mai multă dreptate”. Tot el a spus că în 170 de zile pe frontul din Ucraina nu a văzut picior de observator militar german, un atac la adresa Berlinului.
”Este de-a dreptul obscen că cea mai eficientă sancțiune a acestui razboi nu este cea economică împotriva Rusiei, ci embargoul pentru arme letale impus victimei. Cred ca este culmea sofismului – dacă o femeie este atacată de un grup de huligani și țipă către trecători ”dați-mi un spray paralizant” este mai bine să nu-i dai, pentru că huliganii ar putea avea un cuțit. Și atunci te uiți cum este violată?”, a spus Karber pentru Der Spiegel.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.