Realitate și complexitate, cu Andrei Marga

Ducând mai departe sistematizarea sa filosofică, profesorul Andrei Marga abordează, în volumul Stăpânirea compexității (Editura Creator, Brașov, 2023, 332 p.), tema stringentă a complexității. Este o premieră tematică în țara noastră. Volumul dezvoltă partea consacrată teoriei societății actuale a sistematizării pragmatismului reflexiv, după volumele Cotitura culturală (2005), Metanarativii actuali (2014), Societatea nesigură (2016). Prezentăm mai jos coperta și un extras din introducerea la volum. Reporter

Azi avem, în noi ideologii ale mesianismului politic – ce pretind cunoașterea fără resturi a realității și că rezolvă orice, proiecte de a trece peste complexitatea realității. Dogmatismul revine astfel sub chipuri noi.

Paradoxele logico-matematice ne avertizează, însă, că nu putem cunoaște riguros în orice condiții: este contradictoriu să vorbească despre toți sau toate cel care este implicat de acestea. Principiul lui Heisenberg ne spune că nu putem stabili în același timp poziția și viteza unei particule la nivel subatomic. Teorema lui Gödel ne avertizează că axiomele unui sistem nu se pot demonstra în acel sistem.

Mai mult, avem astăzi și încercări de a stabili „ceea ce nu vom cunoaște niciodată” (Marcus du Sautoy, Ce que nous ne saurons jamais. Voyage aux frontieres de la science, Flammarion, Paris, 2020). Nu vom cunoaște, de pildă, niciodată cum mulțimea nesfârșită a variațiilor mici afectează evenimentele lumii. Ca urmare, previziunile noastre sunt lovite fatal de o limită lăuntrică, oricare ar fi ecuațiile diferențiale pe care, urmându-l pe Newton, le-am folosi. Concret, nu vom putea stabili dacă Pământul rămâne în poziție stabilă față de restul universului, matematica haosului opunându-se clar (p.92 și urm). Nu vom cunoaște nici altele – precum natura timpului, obiectul infinit mic, tot ceea ce se petrece în conștiința altuia – căci suntem într-un sistem al realității care ne permite să formulăm doar probabilități. „Ecuațiile teoriei haosului ne spun că viitorul depinde enorm de reglajul extrem de fin al zecimalelor ce controlează tot ceea ce intră în ecuații. Deci eu nu voi cunoaște niciodată suficient prezentul pentru a a avea o șansă de a cunoaște viitorul sau trecutul” (p.565). Nu mai luăm în discuție limitele fizice ale creierului uman, care pun, de asemenea, limite cunoașterii. Ca să nu mai vorbim de limitele limbajului cu care operăm.

Nici cunoașterea completă și nici ceea ce nu vom cunoaște niciodată ca oameni nu afectează prezența complexității. Ea este în realitate și în viața oamenilor o caracteristică imanentă și, ca urmare, inevitabilă a lumii în care suntem plasați. Lumea actuală este una a sporirii radicale a complexității.

Complexitatea o înfruntăm deja în viața cotidiană. Bunăoară, avem de ales cariera personală între pasiunea pentru anumită profesie, calculul șanselor de a fi admiși la pregătire sau al viitorului. Întreprinderea în care lucrăm are de luptat simultan cu păstrarea personalului, procurarea de materii prime și comenzi, asigurarea competitivității pe piață, exploatarea oportunităților,rentabilitatea și desfacerea produselor. Participăm la alegeri și suntem în fața situației date, care trebuie corelată cu ceea ce poate fi pe durata mandatului, cu ceea ce candidații promit, cu calificarea lor, cu devoțiunea lor, cu surprize și necunoscute ale situației. Medicul trebuie adesea trateze simultan diabetul, boli de inimă și insuficiențe respiratorii.

Complexitatea este uneori atât de mare încât pare dezarmantă. Unul dintre profesorii anilor mei de pregătire a doctoratului, cunoscutul Niklas Luhmann, ne spunea că s-a ajuns în lume la o complexitate atât de ridicată, încât tot ce se poate face este inventarea de tehnici de reducere a ei pentru a putea trăi funcțional, dar fără mari idealuri. Teologul Joseph Ratzinger vorbea de „o lume deja pierdută” pentru valori. Actualul secretar general al ONU declara deunăzi că lumea este doar la o apăsare de buton de coborârea în infernul războiului nuclear.

Nu doar în decizii de acțiune avem de înfruntat azi complexitatea, ci și în cunoaștere. Vrem, de pildă, să stabilim legătura între democrație și cultura oamenilor, dar știm cel puțin câteva lucruri: aleșii inculți au dezamăgit, fiind nepricepuți, aleșii precar pregătiți au decepționat, fiind egoiști, combinația dintre pregătire și devoțiune trebuie atinsă, dar candidații sunt cei care sunt, cu însușirile și vulnerabilitățile lor.

Un matematician ne dă ca „frumos exemplu de complexitate” (Marcus du Sautoy, Ce que nous ne saurons jamais. Voyage aux frontieres de la science,p. 84-85) următorul. Să presupunem o populație de girafe cu gâtul mic ajunse într-o zonă în care hrana lor se găsește doar în copaci. În această situație este clar că au șanse mai bune de supraviețuire girafele cu gâtul lung. Să punem întrebarea: care este șansa de mutație la generația ce urmează schimbării zonei în care trăiesc girafele cu gâtul scurt? Dacă se dă cu zarul atunci este clar că la 1,2,3,4,5 girafa din noua generație va avea un gât de aceeași talie, poate chiar mai scurtă, iar 6 ar corespunde situației în care girafa obține un gât mai lung. Dar abia girafa cu gâtul lung va supraviețui în virtutea mutației aleatorii pe care a suferit-o în raport cu girafele de start. Restul nu vor supraviețui și nu se vor putea reproduce. Numai ea va putea să o facă. Același lucru se repetă pentru generația următoare. Dacă se dă din nou cu zarul este clar că 1,2,3,4,5 corespund situației în care girafa are gâtul la fel ca părinții, iar 6 un gât mai lung. Fiecare generație este cu ceva mai numeroasă decât precedenta, dar esențială nu este mărimea populației, ci împrejurarea că mediul a favorizat girafa cu gâtul mai lung. Este vorba aici de o combinație de hazard și selecție naturală ce explică lungimea gâtului girafelor. După cum poate explica diversitatea speciilor din natură. O poate explica fără a recurge nici la vreun „proiect” prealabil și nici la simpla „întâmplare”. Ne putem întreba, desigur, care este proporția hazardului și selecției naturale și multe alte lucruri, dar rămâne fapt această complexitate a emergenței de specii cu noi caracteristici și de specii în general.

Percepțiile cele mai larg răspândite astăzi ne spun că nimic nu este liniar și simplu. Ele impun conștiințelor de acum trei constatări: lumea în care trăim este complexă; această lume este nesigură; ea nu este ceea ce am vrea să fie. Dacă în lumea actuală s-ar ocoli aceste percepții, atunci reflecțiile ar deveni nerealiste.

Complexitatea” redă o realitate.Ce înseamnă ea? Ce orizont deschide? Să observăm deocamdată exemplele deja date.

În fiecare exemplu este un subiect care constată complexitatea. Nu există complexitate fără „subiect” care să o ia în seamă. Complexitatea este ceva ce se constată, fiind determinare a realității date.

Ceea ce este complex este unitar. Complexitatea nu este nici ceva aidoma „haosului”, dar nici „ceva uniform”, ce prezintă neapărat numitor comun. În mod curent, ea este o unitate plină de diferențe, discordanțe și tensiuni.

Complexitatea se poate reda cu ajutorul distincțiilor pe care le posedăm în virtutea tradiției culturale – de pildă, părți-întreg, individualitate–asociere, atomi-molecule, părți componente-ansamblu. După elaborarea teoriei sistemelor, descrierea cea mai răspândită este în termeni de „elemente”, „relații”, „sistem”. Altfel spus, descriem complexitatea ca fiind a unui sistem și căutăm să observăm elementele acestuia și relațiile lui plecând de la scopul pe care noi, ca subiecți, îl avem în fața acelei realității.

Nu toate sistemele complexe sunt formate ca urmare a acțiunilor oamenilor. Sunt sisteme complexe, precum cele ale planetelor, ale funcționării naturale a organismelor, ale emergenței naturale a speciilor etc., care nu sunt dependente de subiectul care vine în fața lor pentru a-și implementa unul din scopuri. Ele funcționează, să spunem așa, și dacă omul nu ar exista. Dar avem și astfel de „sisteme complexe dependente de subiect”, care au ca elemente oameni, relațiile fiind între oameni, cu obiectivări în tradiții culturale și instituții, iar viața oamenilor are loc de fapt înăuntrul lor. De fapt, dinăuntrul acestora din urmă sisteme oamenii se raportează la sistemele complexe ale naturii.

Se înțelege că sistemele se etajează, în înțelesul că un sistem complex este cuprins în alt sistem și mai complex și așa mai departe. De aceea, în conformitate cu teoria sistemelor, se poate vorbi, la limită, de „sisteme de maximă complexitate”. De exemplu, la această oră se consideră „sisteme de maximă complexitate” din aria experienței noastre, mintea umană, natura, societatea modernă, umanitatea.

Ca subiecți care avem scopuri întreprindem eforturi, cognitive și acționale, de a stăpâni complexitatea sistemelor cu care avem de a face. Această stăpânire presupune din capul locului „selectivitatea”. Or nu poți face selecția nelacunară fără adoptarea perspectivei „întregului”. A lua în seamă întregul realității, nu pentru a dizolva obiectul în el, ci pentru a-l putea descrie, explica și înțelege este parte a cunoașterii edificatoare și a acțiunii de succes.

Pentru a ajunge să stăpânim complexitatea unui sistem este nevoie de „selecția” de elemente, dar și de „valorificarea” lor în scopul amintit. Iar în cazul sistemelor complexe compuse în fond de acțiunile umane și rezultatele lor nu este posibilă valorificarea fără a lua în seamă înzetrarea lor cu conștiință și voință. De aceea, stăpânirea complexității în sistemele societale poate fi realizată, cum s-au mai petrecut lucrurile în istorie, prin „disciplinare” – administrativă și juridică. „Ideologiile” sunt cele ce servesc „disciplinarea”, scopul lor fiind controlarea oamenilor înainte de orice. Dar stăpânirea complexității nu este dusă la capăt decât dacă este una în forma „comunicării”. Forma instituțională a comunicării nelimitată de structuri – fie ele ale tradiției, fie ele ale modernității – este „democrația”.

Dacă, însă, “selectivitatea” este operată arbitrar sau doar convențional sau „valorificarea” este făcută lacunar, din „complexitate” se obțin abuzuri – de la inadecvare, trecând prin dezorganizare, la „haos”. În sistemele societale, „haosul” ia, la rândul său, forme variate, de la nemulțumiri la revolte și revoluții violente. În plus, în acest sistem nu funcționează neapărat regula proporționalității efectelor în raport cu cauzele, observată în cazul corpurilor inerte de către fizica clasică. Aici este valabilă regula după care cauze socotite mici pot produce efecte le scară mare.

Azi democrația este pe frontispiciul unei vaste ideologii. Aceasta a promis democrație, dar, în fapt, a dus, la rândul ei, democrația în criză. După 1975 este continuă discuția despre „criza democrației”.Teza mea este că abia democrația permite astăzi, în societățile de complexitate ridicată în care am intrat, stăpânirea complexității, dar o democrație care a învățat din istoria ei și a devenit reflexivă. Argumentele în favoarea democrației sunt oricum independente de ideologia amintită (A.Marga, Soarta democrației, 2022), de ideologie în general, o preced, de altfel, pe aceasta și trec de ea.

Pentru a înțelege operațiunea cheie a „selecției” din sistemele complexe, de care vorbeam, să luăm în considerare exemple simple.

Să ne amintim, ca un exemplu, omagiul pe care Einstein i l-a adus lui Newton fondatorul fizicii moderne, prin care fizica s-a desprins de cea antică greacă, a lui Aristotel. Și Newton, ne spune Einstein (Comment je vois le monde, Flammarion, Paris, 1979), a avut în față complexitatea mișcării corpurilor, împreună cu observațiile lui Tycho Brahe , legile observabile mișcării planetelor ale lui Kepler și legile inerției și ale mișcării rectilinii și uniforme a corpurilor, stabilite de Galilei. Dar el a străpuns orizontul prin „selecția” ce i-a dat mișcarea unui punct material într-un timp infinit mic, sub influența unei forțe exterioare. Newton a adus în discuție accelerația și masa corpului și a ajuns să formuleze legea gravitației și să dea a reprezentare clară a relației de cauzalitate. El a avut curajul să identifice cauza mișcărilor corpurilor cerești cu greutatea din experiența curentă. „Iată unirea legii mișcării și a legii atracției, iată capodopera admirabilă a gândirii sale” (p.165). Calculul diferențial a avut importanță crucială, iar relația cauzală s-a dovedit a fi „ultimul postulat fundamental al întregii naturi” (p.170). Toate acestea au făcut din Newton un savant și gânditor al naturii deschizător de orizonturi.

Să ne amintim și că la un moment dat părintele economiei de piaţă a procedat precum părintele fizicii. Înăuntrul fizicii, Newton a conceput mai precis mişcarea rectilinie şi uniformă a corpurilor, iar Adam Smith a privit preţul ca echilibru al ofertei şi cererii, în condiţiile în care piaţa nu este afectată de intervenţia vreunei forţe exterioare. Aidoma mişcării corpurilor, economia de piaţă îşi continuă desfăşurarea, controlată de o „mână invizibilă (invisible hand)”, câtă vreme nimic din afara ei nu o afectează. Adam Smith, ca şi Newton, operează cu un sistem pe care îl putem socoti „liniar”. Într-un astfel de sistem se înregistrează succesiuni de stări ce se lasă înţelese ca relaţie cauză-efect, în care cauza şi efectul sunt proporţionale (Klaus Mainzer, Komplexität, Wilhelm Fink, Paderborn, 2008, p. 110). Cunoscând o stare și forțele ce acționează se poate reconstitui trecutul și anticipa viitorul.

Avem aici o abordare a economiei – una ce conține o idealizare, bazată pe o abstractizare. În fapt, realitatea rămâne diferită de abordările ei. Preţul produselor nu a depins decât rareori de echilibrul dintre cerere şi ofertă, căci preferinţele, schimbările producţiei, speculaţiile, inovaţiile tehnologice, revoluţiile industriale, mişcările din burse, şomajul şi altele afectează mereu chiar echilibrul.

Din câte cunoaștem, un matematician, Louis Bachelier, a propus, deja în 1900, înlocuirea descrierii mişcărilor individuale cu descrierea mişcărilor agregatelor de indivizi (ceva analog „moleculelor” față de atomi) ca mişcări browniene. S-a deschis astfel în economie preocuparea de captare a unei realităţi în care interacţionează „factori” nenumăraţi, în care relaţia cauză-efect nu mai este proporţională (cauze mici putând genera efecte pe scară mare, chiar globale) şi în care aducerea sub control a „factorilor” nenumăraţi („stăpânirea complexităţii”) are prioritate.

Abordarea actuală a “complexității” are, însă, premise în evoluția din mai multe discipline. Este vorba de evoluția din termodinamică (datorită lui Ludwig Boltzmann), din fizica matematică (prin Henri Poincaré), din informatică (odată cu Alan Turing), din biologie (prin Manfred Eigen), din neurologie (cu Warren S. McCulloch şi Walter Pitts), din neuroştiinţe (cu Humberto Maturana).

Cum am arătat în alt loc (Andrei Marga, Cunoaștere și reflexivitate, Editura Academiei Române, București, 2020), culminația abordării “complexității” s-a atins cu Niklas Luhmann, care a dat o sociologie generală – cea mai recentă, cronologic vorbind, și axată pe explorarea „complexității”. Aceasta ia „complexitatea” drept realitate indestructibilă a vieții din societate, iar „stăpânirea complexității” o urcă la rangul de problemă de bază a vieții societăților.

Oricum am evalua-o, nu mai putem face abstracție astăzi de „complexitatea” sistemelor de orice natură – inclusiv a sistemelor de gândire și de acțiune, a sistemelor persoanei și societății. De la „complexitate” este de plecat la un moment dat, în explorarea a ceea ce se trăiește, inevitabil” (Din volumul Andrei Marga, Stăpânirea complexității, Creator, Brașov, 2023)

Andrei Marga

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 3
Author

57 de Comentarii

  1. Ideologii comunismului globalist majoritatea evvrei satanisti citesc orice care sa-i ajute in inbarligarea imperiului globalist mondial. Si vine dl Marga sa le arate cum sa stapaneasca complexul. COMPLEXUL E PREA COMPLEX SA FIE STAPANIT. GLOBALISMUL A PIERDUT. Ieri Biden a trimis Droña sa omoare pe Putin ca ultima sutie. Rysii vor trimite probabil supersonica nedetectabila.

  2. Complexitatea inconjuratorului este o tema abordabila dar nimeni nu ne poate spune sau arata existenta vreunui model matematic ce ne-ar putea ajuta sa intelegem totul .Raminem ,asa cum stim de mult ,sub zodia vorbelor atribuite lui Socrates : „stiu că nu știu nimic, și nici măcar asta nu știu”vorbe provenite se pare din latinescul „ipse se nihil scire id unum sciat” sau a versurilor nemuritoare ale celui „nepereche ”Ce-un secol ne zice ceilalţi o deszic.Asadar ,pe masura ce cunosterea isi largeste orizonturile si necunosterea face acelasi lucru .Partea de cunoastere devenind din ce in ce mai mica fata de imensitatea lucrurilor necunoscute chiar daca asta ar putea parea unora un sofism.Singura solutie viabila este doar incercarea de a arata altora noi cai de acces ,nebanuite de cele mai multe ori , catre cunostere .Vedem asta in viata de zi cu zi si cit de usor sunt de pacalit cei care neavind sau neincercind sa isi apropie o minima cunoastere, pe subiecte distincte, umplu paginile din Media doar cu propria lor refulare sentimentalist afisata .Cit de mult rau le face asta nu mai conteaza . Si-au spus „naduful” si si-au aratat uritenia vorbelor neputind sa isi argumenteze zicerile .Neputiinta are si ea imaginativul ei atit de gretos si fals prezentat de catre unii .

  3. Andrei Marga este astăzi indisputabil cel mai mare gânditor al românilor. Fie și numai abordarea eseistică a principiilor complexității din societatea umană de astăzi îți trezește un sentiment de uimire dar și de spaimă. Complexitatea lucrurilor și fenomenelor analizate de Marga este atât de complexă(sic!) încât abia dacă zgâriem suprafața subiectului la o simplă lectură a lucrării. Universul evoluează de la simplu la complex, conform creșterii inebranlabile a entropiei, conform celui de-al doilea principiu al termodinamicii. Entropia în creștere înseamnă amplificarea dezordinii sistemului deci a complexității acestuia. De aceea tiraniile și ulterior dictaturile sunt sisteme sociale simple, bazate pe reguli clare și puține, dar necontestate și cumplite, iar democrațiile sunt sisteme sociale complexe, deci dezordonate, cu multiple legități, contestate sau dezbătute și acelea, pentru că individualitățile se manifestă disjunct unele de altele, prin libertatea de exprimare și de acțiune. colosală lucrarea profesorului Marga!

  4. „Andrei Marga este astăzi indisputabil cel mai mare gânditor al românilor.”

    Si el a scris despre ceausila acelasi lucru. Gasesti in colectia Viata Studenteasca, „organ de presa” a tineretului comunist din Romania. Deh, pupatul la Curtici-gara la romani, nici dupa 33 de ani nu v-ati mai saturat. Continuati, ca meritati !

  5. Nu cred ca e bine sa legam matematica de economia de piata. E o impietate, un sacrilegiu. Matematica este singura stiinta exacta pe cand economia de piata e o tocmeala, Un aranjament cel mai adesea politico – mafiot.

  6. Volumul e ancorat în sinergia faptelor, pune in lumina universalitatea fără a eluda meandrele concretului,Andrei Marga tocmai prin aceste calităţi deosebite, de om de fond, de om serios, n-are vîna necesară unui savant care să şi penetreze.Constiinta nu este de fiecare data rodul posteriorului, iar in fond, profunzimea personalitatii fiecaruia, la un moment dat, se desprinde exogen-selectiv de bunul personal, devenind un fel de stare a ansamblului socio-patrimonial Omul cu limitarile lui nu poate fi privit decit din perspectiva capacitătii sale cognitive calitativ diferite de cea a oricarei alte fiinte vii, rezultat al activitatii encefalului prin opozitie cu activitatea nervoasă a cerebelului, bulbului rahidian, maduvei spinarii, activitate de tip inferior pe care omul o poseda in mod nespecific, la fel ca si o serie de alte animale“.

    PS „Opriti grătarele… vorbeste domnul…!“.

  7. „Paradoxele …” De la EBA: Un paradox, doua pradoxuri !

    PS: „Opriti planeta, vreau sa cobor” !

  8. De salutat abordarea complexității – cu orice instrument, matematic, sociologic sau eseistic. Știu din articole ale autorului încercarea de a capta complexitatea. În rest, aproape că nu se mai poate discuta serios că apare adunătura de inși vulgari ai coldeabăsismului Margelatu, Tomlin, Anti2024, Atât. Care pot fi și unul aflat de dimineață la lucru, acesta fiindu-i precum se vede jobul: să stea prin cotloane ca nu cumva oamenii să citească liberi. Numai că se înșeală – nu citesc, dar îi dau cu basme. Nu mai spun că articolele pleacă instantaneu pe siteuri, unde cititorii scapă, har Domnului, de acești flecari. Nu au putut răsturna un cuvânt din vreun articol.

  9. Bă Anti2024, ar fi bine de tine dacă te-ai putea ridica măcar să fii de nivel de portar la Viața Studențească. Nu au apărut treizeci și ceva de ani jurnaliști mai buni decât cei de la revistă. Nistorescu, Cristoiu, Știreanu, Stănescu și mulți alții, făr=ă care presa din România ar fi de nivelul mediocrității tale. Că în rest, cu anti-ul tău, nu ești nicicum de nivelul regimului care a fost. Burtăverzime ca a ta nu-i rară, dar plină de prostie și impostură este. Du-te și te uită în oglindă și trage ceva. Bîrfe, bîrfe, bîrfe! Fără vreo valoare.

  10. ” Este vorba aici de o combinație de hazard și selecție naturală ce explică lungimea gâtului girafelor. După cum poate explica diversitatea speciilor din natură. O poate explica fără a recurge nici la vreun „proiect” prealabil și nici la simpla „întâmplare”. Ne putem întreba, desigur, care este proporția hazardului și selecției naturale și multe alte lucruri, dar rămâne fapt această complexitate a emergenței de specii cu noi caracteristici și de specii în general.”
    CORRECT …cu observatia ca nici din „universul posibilitatilor” nu se poate „evolua” orice … prin „mutatie si selectie”
    darwinist-evolutiva !
    Nu va exista niciodata ceva imposibil, fizic. micra-biologic si chimic in lantul evolutiv al mutatiilor
    ci mereu ceva … practic-posibil , nu imposibil, in caramizile ADN-ului 😉 !
    Domnule MARGA …exista plaje de posibilitati in universul non-infinit …mutational !
    Posibil e doar ce-i potential dat material c-a posibil …real-intamplat-ul trebuie sa fie in limitele posibilului
    posibilul poate fi reperezentat multi dimensional … si pre-calculat !
    Matele cum crezi ca se fac …virusii COVID ? … prin magie ?
    Multi nu inteleg ca in spatele HAZARD-ului exista un PLAN … un UNIVERS finit de posibilitati care la fel nu se pot ramifica la infinit ! ETC. [nu toti inteleg ce spun ! NATURA are un „plan” prin faptul ca nu-i totul posibil si exista inexplicabile CONSTANTE UNIVERSALE care la fel ca axiomele … nu-s reductibile la teoriile declarativ-logice ale sistemului ! 😉 ]

  11. Evolutia are din principiu nevoie de salturi mici … si de motorul ADN mutational 😉
    valabil prin izomorfie logica tuturor sistemelor cu … auto-reglaj !
    @mishteaux habarnistule ! 🙁 TE DETEST ! 🙁
    😀

  12. @sando khan … sistemul in evolutie nu e decat un sistem in perpetua constructie (viu!) comunicand cu exteriorul !
    ADN-ul replicativ are o plaja de non-concordante replicative … etc. … „selectia” e feedback-ul care replica replicatii concordante cu feedbackul la mediu …in limita posibilitatilor defectelor replicative !
    NATURA NON FACIT SALTUS ! 😉 – e clar de ce ? Pentru ca depinde de posibilitatile „de-a gresi” in replicare 😉 !
    Suntem rational-destepti …pentru ca ADN-ul nostru face greseli in replicare …ca daca
    relicile ADN erau perfecte … Terra avea ca fiinte doar amoebe ! IQ=? 😉
    Existan limite evolutive ?
    CLAR !
    ADN-ul , studiul lui, arata ce poate si ce nu poate exista/evolua REAL in TIMP ! 😛
    [PS: Toata „barfa”-pueril-imbecila de mai sus … poate fi izomorf-modern aplicata tuturor sistemelor REPLICATIVE-CU-MINIDEFECTE-IN-REPLICARE = adica SISTEMELOR EVOLUTIVE … deci valabila su la algorithmele evolutive ale A.I. urilor moderne 😉 ] ! 😀

  13. I Rezultatul oricărei operațiuni matematice cu 10 sau o mie de termeni, este dependent de regulile şi formulele ce i se aplică. Înlocuind conceptul de „operațiune” cu „realitate perceptibilă”, raționament sau logică, am putea spune că în tot ce gândim şi facem, în mod involuntar sau inconştient, urmăm regulile operațiunilor matematice. Altfel spus, logica nu este un fenomen complex ci opusul ei, adică simplificarea complexității până la nivelul celui mai mic submultiplu comun posibil. Dacă înlocuim logicul cu legicul, observăm că ambele se bazează pe asemănări, comparații, similitudini şi sincronicități. O aplicare corectă a lor, conduce la rezultatul scontat, în timp ce o singură eroare în întregul lanț operațional, poate conduce la un altul, nu neapărat greşit.

  14. „Domnule MARGA …exista plaje de posibilitati in universul non-infinit …mutational !” … 😀
    CLAR ca …limitarea plajei posibilitatilor evolutive
    poate inpira in finititudinea de forma concreta in saptiul multidimensional teoretic al tuturor mutatiilor posibile material
    un „proiect” (eventual „dumnezeiesc”)
    MARGA …acolo jos de tot … in strafundurile cunosterii …geniile vada ca religia/metafizica si stiinta … curatate de
    sentimentalitati si personificari „clerical-necesare” …sunt aceasi MONEDA cu 2-oua fete ! 😉
    Multi vad … putini pricep !
    Nu stim definii HAZARD-ul …”hazardul pur” presupune … ex-nihilor perpetuu …aleator ! 😉
    hazardul determinist … nu e hazar ci e limita informational-rationala a capacitatii noastre de prelucare-transformare a informatiilor 😀 !

  15. de ce nu vom intelege UNIVERSUL ?
    pentru ca pentru a simual universul (=al intelege si prezice !)
    trebuie sa-l rerconstruim INFORMATIONAL IN INTREGIME
    undeva IN AFARA LUI !
    doar asa ruland a la MATRIX …UNIVERSUL COMPLET in SIMULARE
    ii putem prezice EXACT orice varianta … = il vom intelege !
    MDA ! Pliktiss … 🙁 !

  16. II Credința în Divinitate spre exemplu, are multă logică în ea căci este bazată pe Legitățile Naturii, nu pe operațiuni matematice, invenții contestabile sau nu dar care totuşi au fost acceptate de cei care le-au preluat. Dl. Marga ne este cunoscut însă noi nu ne cunoaştem între noi şi deşi împărtăşim idei, nu ne putem constitui nici într-o „microsocietate pragmatică” nici în una „virtuală.” De ce ? Pentrucă suntem deja, când una, când cealaltă şi nu putem renunța la ele ca şi cum ne-am trezi dintr-un vis. Ne-am asumat un oarecare anonimat desigur dar asta nu schimbă cu nimic realitățile în care trăim la nivel individual sau colectiv. Realitatea colectivă este, în opinia mea, o imensă necunoscută, şi nu o imensă complexitate cum încearcă Dl. Marga să spună. Asta se întâmplă pentrucă trecutul, prezentul şi viitorul, analizate doar prin prisma unor anumite categorii de informații şi nu a însăşi realităților lor, sunt tot nişte imense necunoscute. Operăm cu necunoscute, noi înşine, nişte necunoscuți. De ce? Pentrucă necunoscutul acesta, adică complexitatea despre care vorbeşte Dl Marga, a fost creat tot de noi oamenii. Nu de noi cei de azi, desigur, noi doar trăim viața pe viu dacă mi se permite expresia ci de către umanitatea pe care o considerăm cunoscută deşi nu este nici până la nivel de individ nici până la nivel de microcolectivități. Probabil că omenirea va trebui să-şi reconsidere poziția pe Pământ şi în Univers dacă mai este interesată de evoluție. Altfel, regresul ar putea veni şi de la o singură dar ireversibilă şi impardonabilă eroare.

  17. „Domnule MARGA …exista plaje de posibilitati in universul non-infinit …mutational !
    Posibil e doar ce-i potential dat material c-a posibil …real-intamplat-ul trebuie sa fie in limitele posibilului”

    „unii 2 🙁 numesc asta: „Posibil e doar ce-i potential dat material c-a posibil” … acel misterios pre-proiect-transcendental numit de dumneavoastra aici: „O poate explica fără a recurge nici la vreun „proiect” prealabil și nici la simpla „întâmplare”. ”
    NU-I ORICE POSIBIL = „insemna” ca un PLAN PREALABIL … 😀 „A PRIORI” 😀 …impune limite EXISTENTIALE REALITATII ! 😛 hehehe
    se pare ca un „proiect prealabil” limiteaza hazardul pur …talamb teoreticizat … ingradind material labirinth-uos „imaginatia” celor „prea-siguri-pe-ce-au-invatat-de-la-altii” 😀

  18. @Deceneu …daca NATURA in sine nu poate face greseli
    pentru daca natura ar putea face greseli ar insemna sa-si contrazica propriile legitati material-existentiale ä
    ce insemna „GRESEALA” la o fiinta rationala
    „greseala” izvorata din imposibilitatea naturii de-a gresi material incalcandu-si legile/regularitatile naturale ?
    AUD ?
    [IQ=? 😉 … exista diferente intre cum gandesc cotidienii si cum gandesc geniile …profetice 😉 ! 😀 ]

  19. MARGA … faptul ca ADN-ul face „greseli” de replicare intr-un anumit specific, LIMITAT, mod e „planul” pe care uni-l vad …dumnezeisc ! IQ=?
    😉

  20. Tovarase „Profesor de București”asculta comanda la mine :liber la maculatura Cum bine spunea tovarasul Robespierre „Oricine tremură în acest moment este vinovat; deoarece inocenţa nu se teme de judecata publică. Cea mai extravagantă idee care poate să răsară în mintea unui politician o reprezintă convingerea conform căreia este suficient ca un popor să invadeze o ţară străină pentru a o forţa să adopte legea şi Constituţia sa. Nimănui nu-i plac misionarii înarmaţi”‘

    PS tot tovarasul Robespierre mai spunea „Unii vorbesc (permanent) despre necesitatea de a reforma tot ce există, în scopul de a arunca lucrurile în confuzie”
    Si aceste adevaruri ,valabile si astazi, erau spuse acum 230 de ani de liderul Revolutiei Franceze:)))

  21. Și la această premieră editorială absolut lăudabilă, care este volumul Stăpânirea complexității, nu ai putut debita, Margelatu, decît povești incoerente de nimeni în drum, ce îngaimă prostiile lui. Cum se poate citi, însă, la sutele de subsoluri, nu doar la complexitate nu te pricepi. Te-ai băgat iarăși fără să ai habar. Dai din fleancă, dar nu spui nimic. Măscării de mahala. Nu ar fi cazul ca ziarul să se elibereze de asemenea specimene?

  22. Vă privesc de ceva timp limbajul, inșilor Margelat @Company. În fața unei cărți incitantă și cultivată! Ca istoric al perioadei inter și postbelice nu pot să nu observ că și hitleruții anilor treizeci atacau opere și personalități în cuvintele voastre. Autori celebri au fost făcuți, cum faceți voi, grafomani, maculatori etc fără a fi măcar citiți.Sunt convins, însă, că nu hitleruții s-au inspirat de la voi, ci invers. Nu ați discutat vreo susținere a unei cărți (nici nu ați citit sau nu citiți!). nimic responsabil la voi! Autorii demni de respect gîndesc, scriu, publică la obiect, sub semnătură. Dacă vi se plică criteriile profesionale și de integritate, se poate spune că profitați de libertate pentru a o compromite. Ca și hitleruții! Doar că aceia nu erau după ce oamenii au trăit tragic ce făceau ei cu inconștiență.

  23. @Istoricutzule: ai o postare microscopica ca valoare,cum iti este si umbra digitala Tot tu esti panarama cu ‘grafomanii”dar noi nu reclamam,tataie,noi iti aratam strict cat este ceasul ,d-ta esti defazat cu o ora GMT +3 Romania este dupa GMT +2

  24. Pesemne că Olteanu se referă la cel care a scris deasupra lui, acel Margelat. Vizibil, fără nici o legătură legătură cu ce se discută, iar mental dezlînat. Are dreptate Olteanu: grafoman. Acest grafoman ce semnează Margelat este parcă mereu în misiune. Prezent la toate articolele importante. Încă și mai grafoman, își ia lîngă el dicționare de maxime și copiază. Doar că ignoranța îl face să nu nimerească maxima sau citatul cu ce se discută.

  25. „Paradoxele logico-matematice ne avertizează …”

    Sustineti impostura, „profesorul stie tot” scrie ca EBA si niciunul are curaj sa-l corecteze. Asistentul ala pseudo-legionaro–bisericos e platit degeaba de la buget ? Asta-i realitatea si „paradoxele” complexitatii in filosofia germana (Alzheimer).

  26. Iata exprimarea :
    „Azi avem, în noi ideologii ale mesianismului politic – ce pretind cunoașterea fără resturi a realității și că rezolvă orice, proiecte de a trece peste complexitatea realității. Dogmatismul revine astfel sub chipuri noi.
    Nimic nu mai e de spus sau de comentat

  27. Acest Atît Tomlin încurcă mereu subiectul, dar nu surprinde. Era de așteptat. Client cunoscut. Se poate citi, doar în acest ziar, o antologie de imbecilități la subsoluri cu Tomlin ( și sosiile). Iată un eșantion. În 27 ianuarie 2023 insul scrie: „Munca te face liber” … munca-mi-ai !” În 31 ianuarie 2023: ”Acasa la voi puteti sa le numiti cum va duce capul plin de bautura si burta plina de „salata bef”. Statul roman este laic, zilele libere pe calendarul ortodox sunt mituirea electoratului ! Oricum, ardeam gazul si curentul degeaba, vorba unui fost premier”. În 27 februarie 2023 Tomlin spune: „Maestrul C (Nistorescu)o sustine puternic, aproape zilnic, pe Codruta” Maestrul a sustinut tot timpul ce a primit pe bilet !” Lista imbecilităților insului e lungă și o poate reconstitui oricine citește. Un malad, cum bine s-a spus, trimis prin subsoluri! Mai nou, în alt loc, insul se dă și Caca maca și Sfântul Delator și atît și orice. S-a întitulat bine. Doar că azi-mîine se va repezi la brișcă.

  28. Foarte corect, Lili, dacă citești, pricepi cuvintele și ai ceva în cap. nu-i de comentat fiind corect. Dacă nu pricepi, pune măcar ghilimele, să se știe unde-i autorul și unde-i adăugarea ta prostească. Oricum este de lili.

  29. Mă Tomline, văd că Eba este modelul tău. Te dezamăgește, dar articolul nu e despre aceea, cum vrei. Nu are nimic comun, ca tine, cu ea. Verifică-ți mintea. Cineva să te ajute.

  30. Jalnici inși Margelatu, Tomlin, Lili. Se chinuie de azi dimineață să găsească nodul în papură. Nu găsesc, iar atunci mint cu gura plină. Se poate citi negru pe alb. Păi usrplus + eba + coldeabăsescu numai atît pot să dea? Minciuni de infantili! Are dreptate Nicolae Iorga: adevărul este liniștit, fiind sigur de sine.Doar minciuna e zglobie și de prost gust.

  31. Cînd omul își face datoria apar colportori. Cînd are realizări ce ies din comun, încep să peroreze nulitățile. Mai ales cînd se poate profita de anonimat! Cînd omul nu a furat, este suspect hoților. Este și mai suspect escrocilor, refuzînd să profite de beneficii.Dacă mai are și valoare recunoscută , prin cărți publicate, devine țintă. Dacă nu i se găsește hiba, atunci se inventează, mințindu-se pe față. Dacă cumva a decis ca rector, ministru, și nu l-a făcut pe unul profesor sau pe altul director sau atașat cultural sau instituția nu i-a finanțat vreo carte, devine ținta neisprăviților. Cînd ești vertical,cu opinii pe care bunul simț le confirmă, cu atît mai mult. Negăsindu-se lacune în ce spui, sunt angajați bolnavi mintali să bîrfească.Cam așa este cu acești nimeni în drum care mint pe la subsoluri.

  32. „nu vom putea stabili dacă Pământul rămâne în poziție stabilă față de restul universului” … GRESIT …
    Totul depinde de reperul pe care il luam in momentul in care studiem miscarea Pământului …
    In raport cu centrul Sistemului Solar (Soarele) Pământul executa o miscare de rotatie orbitala (pe o elipsa) anuala cu o viteza de 30 km/s;
    In raport cu centrul al Galaxiei noastra (Calea Lactee) (BH-ul supermasiv din Sagittarius A) Pământul Soarele si Sistemul Solar (inclusiv Pământul) executa o miscare de rotatie orbitala de 225 Mani cu o viteza de 220 km/s;
    In raport cu galaxiile din Grupul Local de Galaxii (care include si Galaxia, implicit deci si a Pământului) o miscare de atractie reciproca in raport cu galaxia mai masiva M31 (galaxie dubla ca dimensiuni decat a noastra) de 110 km/s, a.i. peste 4 miliarde de ani, cele doua galaxii se vor CIOCNI;
    In cadrul Roiului de Galaxii din Fecioara (din care face parte si Galaxia noastra) o miscare de 400 km/s;
    In raport cu Structura Filamentara la Mare Scara a Universului actual (miscare datorita Marelui Atractor, superroiului din Laniakea, miscare numita Dark Flow) de 600-1000 Km/s;
    In raport cu reperul fix al CMB (al radiatiei de fond provenind din Universul Primar/de la 300.000 de ani de la formarea sa) o miscare de 630 km/s.

  33. Doru Popescu, ai grijă că imposibilitatea de a stabili dacă pământul rămîne în poziție stabilăp față de restul universului o scrie Du Sautoy. Este un matematician specializat în teoria matematică a haosului.
    Ar trebui abordat matematic, nu impresionist, haosul și consecințele lui. Eu cred că este bună premisa asumată de domnul Andrei Marga: teoremele filosofice privind complexitatea nu au voie să ignore ceea ce ne spun cele mai cuprinzătoare teorii matematice. Azi matematicienii ne spun că teoria haosului are consecințe.

  34. „Lumea actuală este una a sporirii radicale a complexității” [in textul articolului] …
    LUMEA actuală (a Universului Extragalactic ACTUAL/CERURILOR vizibile OPTIC) este una APARUTA datorita sporirii radicale a complexității … PAMANTUL … Sistemul Solar … Galaxia Calea Lactee … Grupul Local de galaxii … Roiul Virgo de galaxii … Suprroiul Virgo de galaxii … Structura Filamentara la Mare Scara … a Universului ACTUAL (CERURILE vizibile OPTIC).
    „Complexitatea nu este nici ceva aidoma „haosului [n.b. FRACTAL]”, dar nici „ceva uniform”, ce prezintă neapărat numitor comun. În mod curent, ea este o unitate plină de diferențe, discordanțe și tensiuni.” [din in textul articolului]

    LUMEA primara (FEREASTRA anterioara VIZIBILA ca existenta a Universului PRIMAR/CERUL vizibil RADIO) este acea a RADIATIEI CMB aparuta in momentul decuplarii materiei de radiatie, vizibila ca radiatie RADIO in racire izotropa si uniforma, (actual la o temperatura de 2.7 K), sesizabila si pe TV in momentul scoaterii antenei. ACEASTA REPREZINTA si ULTIMA FEREASTRA de OBSERVARE DIRECTA a Universului. Faza DATAND de la 300.000 de ani de la formarea Universului, FAZA in care Universul Primar era OMOGEN si IZOTROP … in fapt un simplu OBIECT astronomic de tip CAUZAL LEGAT (PROPRIETATE necesara pentru asigurarea izotropiei si omogenitatii sale). „Ceea ce este complex ASTAZI a FOST unitar/CAUZAL LEGAT in TRECUT.” [schimbat in textul articolului].
    PS. De unde rezulta ca LUMEA (EL cel URANIC/Universul Extragalactic in EVOLUTIE) … NU ESTE nici un simplu FRACTAL … NU ESTE nici foarte complex (precum cel cerut de Teoremele lui Gödel) … RAMANAND doar un simplu OBIECT astronomic/de tip o MASINA universala de tip TURING (calculabil) … in TOT cursul EVOLUTIEI sale.

  35. Calm , parinte damaschin , calm ! Ce e la gura matale nu-ti face cinste . Nici n-ar trebui sa cunosti asemenea cuvinte .

  36. „Universul evoluează de la simplu la complex, conform creșterii inebranlabile a entropiei, conform celui de-al doilea principiu al termodinamicii. Entropia în creștere înseamnă amplificarea dezordinii sistemului deci a complexității acestuia.” DE ACORD.
    Universul este in fapt o UN OBIECT ASTRONOMIC CAUZAL LEGAT” aproximativ de tip BH” (aproape sau chiar o gaura neagra) a CARUI entropie RESPECTA principiul FIZIC al HOLOGRAFIEI … S = k X [R / R,pl]^2 … cu o faza a sa de inceput de tip cuantic-gravitationala (QG)/de tip Planck ca dimensiuni cuantice (R,pl/10^-33cm , t,pl/10^-44s, T,pl/10^32 K), faza care insa respecta inca Principiul lui Heisenberg [vezi textul]. Iar constanta k reprezinta constanta de „cuantizare termodinamica” a lui Boltzmann (1.380649×10−16 erg/K). [Este vorba de evoluția din termodinamică (datorită lui Ludwig Boltzmann) vezi textul].
    [Percepțiile cele mai larg răspândite astăzi ne spun că nimic nu este liniar și simplu in text] … GRESIT … UNIVERSUL primar a fost chiar un astfel de OBIECT astronomic CAUZAL LEGAT (in faza sa IZOTROPA si OMOGENA observata la nivelul CMB/faza de decuplare a meteriei de radiatie) si de tip IZOLAT (dpv. termodinamic) aflat in EVOLUTIE de RACIRE ADIABATICA … care la momentul initial avea o ENTROPIE foarte scazuta S aprox. 10^-16 … ajungand in Universul ACTUAL (R=10^28cm) la o ENTROPIE corespunzatoare de 10^122 (corespunzatoare unui BH). [De la „complexitate” este de plecat la un moment dat, în explorarea a ceea ce se trăiește, inevitabil” in text]

  37. Ignorantii margatii nu citesc fiind inventii ale asistentului platit de la buget sa-l apere pe sfantul Delator. Niciunul, nici redactia, nu-i corecteaza „paradoxele” ce initiaza paragraful 3, scriere demna de EBA. Continuati, pentru ca meritati !

  38. Universul Extragalactic nu este un FRACTAL … care sa se SUPUNA „legilor matematice ale haosului”.
    ASTFEL … DATELE de OBSERVATIE din ASTRONOMIE despre Universul Extragalactic … NU RESPECTA legile matematice ale teoriei haosului (arXiv:1205.6812) . Universul Extragalactic este un OBIECT astronomic SIMPLU.

  39. Când se discută complexitatea, psihopatul vrea cu Eba. Dar nu aici se aranjează așa ceva. Așa că du-te la medic, mă Tomline (atît)! Văd că Eba te obsedează. Fii sigur, nu treci peste ea. Te dezamăgește, dar articolul nu e despre aceea, cum vrei. Nu are nimic comun nici cu tine și nici cu ea și nici cu aiureli de psihopat. Cere ajutor cuiva.

  40. Desigur că anvergura de autor a domnului Marga îi pune pe jar pe netrebnici umpluți de ură, care mint. Dar inșii se repetă la articole importante. Nu-l pot concura de obicei pe un autor, și atunci o iau prin mlaștina prostiei. E campioană adunătura de usrpluspnliști Anti2024, atît (tomlin), lili, margelatu și sosiile. Un om normal abia are timp să rezolve chestiuni de viață, să citească etc. Lichelele par cu serviciul la minciuni. Altfel, de unde au atîta timp de irosit? Nu au putut aduce o obiecție cît de mică la articole, dar mint ca să deturneze atenția. Vorba vine: ce căzături au ajuns la cuvînt! E drept, prin cotloane.

  41. eu nu-nteleg ce vrea sa spuna mishteaux in barbologia lui, de mai sus ! e ceva serios sau e pamflet !
    citesc , re-citesc si NU inteleg ! PS: E adevarat ca cineva cu IQ>145 gandeste ABSOLUT INCOMPARABIL ALTFEL decat cineva cu IQ<100 ? 🙁

  42. Curioss, nu-ți pierde vremea! Unii confundă comentariul cu pamfletul sau glumițe. Misteaux e uneori inteligent, deși adesea nu-l poți înțelege. Este clar că nu se confundă cu psihopații, și inculți și fără har, care vin din tomberoanele coldeabăsismului. Aciuați acum la usrpluspnl, care nu se știe dacă i-a angajat.

  43. Nici un margat nu indrazneste sa modifice greaseala de EBA din paragraful 3 (paradoxele !) a tuasului ceausist care studiaza intens un nou filosof german (Altzeimer). Hahaha, il meritati ! Intrebati-l, mai are dovezile materiale care atesta existenta unui personaj imaginar (nematerial) ?

  44. Te-ai îmbolnăvit, mă Tomlin.După ce nu ești la subiect, faci greșeli de gramatică, dar și confuzii. Te tot chinui cu nodul în papură. Nu găsești, iar atunci minți cu gura plină. Se poate citi negru pe alb. Păi usrplus + eba + coldeabăsescu numai atît pot să dea? Minciuni de infantil! Are dreptate Nicolae Iorga: adevărul este liniștit, fiind sigur de sine.Doar minciuna e zglobie și de prost gust.
    și faci nu doar greșeli de gramatică, ci și confuzii.

  45. Asistentul Editat platit de la bugetul invatamantului si-a scos vaca la pascut ! A ajuns jalnic cel care semna M. A. (Muresan Andrei).

  46. Vezi, mă băiete Tomlin, care te ascunzi sub nume felurite (pesemne că te-a prins rușinea!), vezi că aici este discuție despre complexitate, nu loc pentru mojiciile tale. Du-te la un medic să te ajute la ceva sănătate. Azi mîine o să vrei să sari pe fereastră și e păcat de cei pe care cazi.Ia contact cu medicul, că nu-i altceva de făcut. Destul ca cineva să-ți vadă tîmpeniile pe la subsoluri ca să știe cu cine are de a face.

  47. Pt. trolii margati – Voi ar trebui sa-i pupati mina lui Tomlin ! Ca el va da sa mincati si voi o piine . Arunca o fraza – doua la misto ( ca are simtul umorului ) , si voi va repeziti ca disperatii , 3-4 insi , sa-i rupeti turul izmenelor . Altceva nu faceti . Nu comentati articole , nu aveti idei , nu aveti metafore . Zero . Asteptindu-l pe Tomlin !

  48. Giumbușlucuri de psihopat, Tomline. Doar nu cu tine se fac comentariile, biată lichea. Te dai în fel și chip – singura importanță a psihopatului. Cine este mai josnic? Dar bravo insule, îmi vine în minte, ți-ai găsit și numele de Sfîntul Delator! După Caca maca, Atît, Așteptîndu-l etc. îl binemeriți, băiete de cărat bîrfe la subsol! Cînd te încoronezi, malad? Sau treci la sfinți? Doctori cu experiență s-au oferit să te trateze. Mă atașez și contribui la finanțare. Trebuie să fi psihopat să fi la un ziar, la articole și autori pe care-i înjuri.

  49. Când vezi acest malad ce semnează Tomlin, Așteptîndu-l și în alte chipuri, cum se ia ca altceva și se dă important nu poți să nu constați: sclavi au fost în trecut, sclavi ai prostiei și acum. Desigur că impostori sunt la noi cît se vrea, dar nu au importantă. Pi limba lor de minciuni și falsuri vor pieri. Ca tot ce e pecingine și boală! Să privim înainte, căci cu aceștia nu este nimic de făcut. Nici Dumnezeu nu are ce face, căci unde-I prostie, asta e.

  50. Te dai în fel și chip, dar tot infantil și de prost gust rămîi Tomline (+ travestiri). Nu-i de nasul tău comentariul, nu-ți face iluzii. Doar că se dezgustă oameni văzându-te la controlat cititul, nu cumva să fie liberi. Fii pe pace, articolele au plecat demult pe n-siteuri. Te repeți, după dictonul coldea-băsist: „minte, minte, că tot e bine!”. Oportun remarca cel care semnează ironic „Prostia nu are leac!” la postarea ta la alt articol: „1. Absolut inutil să încercați dialogul cu proști din născare / inculți până la faza de dobitoace / fanatici / psihopați etc. Nu au nicio șansă de a intra în rîndul celor civilizați, documentați cu adevărat in vreun domeniu, capabili de rațiune. 2. Singurele două metode utile de urmat : – ignorați total manifestările / comentariile lor imbecile – renunțați la orice postări alaturi de asemenea specimene. Până ce se va hotărî și „Cotidianul” să respingă „colaborarea” lor.

  51. Adevarul doare, tuasu EBA este turnator cu hotarare judecatoreasca definitiva si ire-vocabila de 10 ani. Asta va sperie si pe voi, turnatori din toate tarile, uniti-va !

  52. Psihopatia, cum se vede, are implicații. Insul nu este în stare de ceva ca omul normal. El are părere bună despre el. Își ia minciunile ca adevăr. Metaforele lui de furajat animăluțe i se par descoperiri. El crede că ceilalți sunt ca el. Cultura lui redusă i se pare imensă. Obsesia lui de a fi cumva cu Eba este interesantă. Spitalizarea este soluție, doar pentru un timp. Boala este, totuși, boală.

  53. Destui inși grei la cap. Unii cu capul gol. Creștinește nu ai altă cale decît să le spui iarăși și iarăși. Cînd omul își face datoria apar colportori. Cînd ce face omul sînt realizări ce ies din comun, încep să peroreze nulitățile. Mai ales cînd se poate profita de anonimat! Cînd omul nu a furat este suspect hoților. Este și mai suspect escrocilor refuzînd să profite de beneficii.Dacă mai are și valoare recunoscută , prin cărți publicate, devine țintă. Dacă nu i se găsește hiba, atunci se inventează, mințindu-se pe față. Dacă cumva a decis ca rector, ministru, și nu l-a făcut pe unul profesor sau pe altul director sau atașat cultural sau instituția nu i-a finanțat vreo carte, devine ținta neisprăviților. Cînd ești vertical,cu opinii pe care bunul simț le confirmă, cu atît mai mult. Negăsindu-se lacune în ce spui, sunt angajați bolnavi mintali să bîrfească.Cam așa este cu acești nimeni în drum care mint pe la subsoluri.

  54. „Paradoxele” din debutul paragrafului 3 rezista, pentru ca meritati !

  55. Paradoxele rezistă – nu văd de ce să nu reziste – căci totul este cunoaștere temeinică, interpretată original de autor. Felicitări! Este și formulare corectă.numai că paradoxele nu sunt ceva pentru acest nedus la școală Tomlin (atât), cam dus în altă parte. Medicii au cuvântul.

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.