În 2019, datoriile private ale țărilor au ajuns din nou la nivelul de dinaintea crizei din 2008, iar datoriile guvernelor au depășit cu mult nivelurile din pre-2008. Cât privește piața muncii, la începutul anului trecut se puteau constata similitudini îngrijorătoare cu anul 2008. Un raport din 2019 al Conferinței Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare arăta că, în 2020, lumea va intra în criză globală, că multe din statele dezvoltate erau deja în recesiune tehnică. Rapoarte mai puțin mediatizate anunțau o mare recesiune pentru acest an, cu potențialul de a zgudui guverne și țări puternice.
Asta era pe când nu știam despre existența virusului SarsCov-2. Recesiunea a venit, însă ea se numeste ”recesiunea covid”. Nu se mai datorează inegalităților uriașe care au crescut dupa 2008, nici paradisurilor fiscale ale corporațiilor, nici băncilor naționale, nici guvernelor. Nu, acum de vină e un ubicuu dușman submicroscopic apărut într-o piață din China, de la un liliac și un șerpișor, iar aceleasi guverne sunt salvatorii.
”Presa scrie mereu despre amenințarea covid și a ”recesiunii” covid, de parca recesiunea este un efect organic la virusului. Este eronat. Într-adevar, există o legătură puternică între amenințarea covid la adresa sănătății și recesiunea provocată de această amenințare, însă amploarea recesiunii covid se datorează în principal intervenției pentru reducerea riscurilor sanitare. Ar trebui să o numim mai bine ”recesiunea datorată răspunsului politic la covid”. Este o diferență crucială”, scrie,pentru Lawliberty.org, James J. Rogers, profesor asociat de științe politice la Texas A&m University.
”Boala are efecte directe asupra economiei în fiecare an. Oamenii bolnavi lipsesc de la muncă. Cei morți nu pot munci. Boala covid se adaugă la bolile deja existente. Covid are un impact economic evident prin simplul fapt că este o boală. Însă reacția politică are un impact separat, independent asupra economiei. Oficiul Național pentru Cercetare Economică din SUA a arătat, în iunie, că ”observă cum pandemia și răspunsul în ce privește sănătatea publică au dus la la efecte cu caracteristici și dinamică diferite față de recesiunile precedente”. Această diferențiere trebuie remarcată.
Am putea crede că impactul economic și cel neeconomic al bolii sunt mult mai mari decât recesiunea (care și ea implică costuri neeconomice). Însă a crede asta nu înseamnă să tratăm costurile recesiunii ca și cum ar fi niște compromisuri, ca și cum costul răspunsulului guvernelor la criză sunt niste efecte organice ale virusului.
În reacția guvernelor trebuie să existe multe nuanțe, nu este totul în alb și negru. Povara recesiunii covid pornește de la politicile care au urmărit închiderea oamenilor în case, cu posibilitatea de a ieși doar cu anumite justificări. Recesiunea pornește de la politica închiderii afacerilor ”neesențiale” și de la politica de a interzice deplasările celor sănătoși. Aceste politici contrastează puternic cu măsuri mult mai blânde precum portul măștii, distanțarea socială, spălatul pe maini și depistarea contacților.
Care este avantajul celor mai draconice politici în lupta cu virsulul în comparație cu politicile mai permisive?
Dacă tratăm ”recesiunea covid” ca un efect natural al pandemiei, atunci riscăm să nu mai observăm noutatea totală a celor mai draconice răspunsuri guvernamentale la acest nou virus și să transformăm aceste răspunsuri draconice în normă. Poate că toate aceste măsuri vor deveni un precedent și vor fi răspunsul standard al guvernelor la următorul virus (sau la un sezon gripal mai grav)…
De exemplu, închiderea populației sănătoase în case, cu excepția celor care au anumite ocupații, este o măsură fără precedent în Statele Unite. Este necesară o discuție despre puterile pe care guvernele statelor și cel federal le au în ce privește carantinarea. Există diferență mare între ordinele tradiționale de carantinare și cele de anul acesta. În trecut, ”carantina” înseamnă izolarea celor bolnavi sau a celor despre care se știa că au fost expuși la riscul infectării, iar carantina se întindea pe perioada bolii sau a incubatiei. Odată ce această perioada trecea, oamenii erau eliberați din carantină.
Carantina din acest an a închis în case mult mai mulți oameni sănătoși decât bolnavi și nu a avut o limită de timp naturală. Aici este vorba în primul rând de lenea guvernamentală – presupunerea că asimptomaticii au expus la contagiune întreaga populație a țării, care trebuie carantinată pe termen nelimitat.
Sunt însă multe boli transmisibile, unele mult mai grave decât covid, în care purtătorii sunt asimptomatici, iar, până acum, legile americane i-au definit bine pe asimptomatici.
Apoi, există o alternativă mult mai puțin costisitoare la carantină. Urmărirea contacților presupune ca, odată indentificat un purtător, să fie indentificate si persoanele cu care acesta a intrat în contact. În acest caz, carantina se instituie de la caz la caz și doare dacă se demonstrează că este necesar. Firește, apar situații în care este necesară carantinarea unui întreg cartier sau a unui întreg oraș. Așa s-a întâmplat când s-a ajuns la procesul dintre Compagnie Francaise de Navigation a Vapeur și Louisiana Board of Health, în anul 1900 (atunci, carantinarea întregului oraș a fost impusă mai degrabă pentru a evita primirea unui vapor plin cu imigranți italieni).
Politica de a închide toate afacerile neesențiale a fost fără precedent in Statele Unite. Și aici este vorba despre lenea abordării moderne, în care ”afacerile neesențiale” sunt afaceri care nu se identifică cu cele ”esențiale”. Reccția de acum a fost mul mai dură. În timpul pandemiei de gripă spaniolă, în 1918-1919, afacerile se închideau individual. S-au închis barurile, sălile de dans, teatrele. Afacerile care nu erau nominalizate rămâneau deschise. Astazi, dacă nu ești trecut pe lista de ”afaceri esențiale” a guvernului, trebuie să închizi. Aici este vorba despre lene administrativă. Această indolență generează costuri pentru cei care nu sunt suficient de înstăriți pentru a rezista fără un loc de muncă și înlocuiește deciziile individuale cu dictatul administrativ.
Indiferent de orientarea ideologică, analiștii au observat că impactul ”recesiunii covid” îi afectează în special pe cei mai săraci și pe cei mai vulnerabili americani din punct de vedere economic. Aceste categorii sunt și cele mai expuse riscului de a se infecta. De aici vine necesitatea de pune în balanță virusul și, de cealaltă parte, politicile de răspuns la pandemie. Cei mai bogați americani pot să lucreze de la domiciliu. Ei își pot cumpăra siguranța împotriva infecției prin intermediul segmentelor mai sărace ale societății.
Amploarea ”recesiunii covid” a fost dată și de politicile draconice împotriva virusului. Poate că este justificat, dacă ne gândim la amenințarea bolii. Dacă este așa, atunci cei care au susținut și au aplicat închiderea economiei și închiderea populației în case ar trebui să-și asume recesiunea ca o connsecință necesară. Esteo scamatorie să pretinzi că recesiunea covid este o consecință organică a unui nou coronavirus, și nu rezultatul intervenției autorităților, oricât de bine intenționată ar fi fost aceasta”, încheie James R. Rogers.
”Spre deosebire de 2008, când guvernele au avut instrumente politice pentru a împiedica o cădere liberă, politicienii care se vor confrunta cu următoarea recesiune vor avea mâinile legate, pentru că nivelul datoriilor este mult mai mare decât la criza precedentă. Când va veni, criza și recesiunea viioare va fi mult mai severă și va dura mai mult decât ultima”, scria Nouriel Roubini, în septembrie 2018. Articolul se intitula ”Ne vom confrunta cu o recesiune în 2020 și ne lipsesc instrumentele pentru a lupta împotriva ei”.
”Recesiunea covid” și metodele de combatere a pandemiei au întărit puterile guvernelor. Recesiunea pur si simplu, cea anunțată de Roubini și de ONU, ar fi dărâmat aceleași guverne, sub presiunea datoriilor sau a protestelor.
Politica prostiei, sau, prosteala coro, se poate numi toata aceasta harababura de pe glob! Cativa, „o gloata” se imbogateste puternic in timp ce tarile sunt obligate la indatorari uriase pe zeci de ani! Cred ca e clar pentru orice om care gandeste obiectiv: cetatenii tarilor indatorate, vor ajunge viitorii sclavi ‘moderni’ cu radacini antice pe branci. Pana la sclavie, chinurile si golirea tarilor de bipezi vii prin valurile virusului scapate cu sau fara accept, vor chinui natiunile in stil barbar prin orice metode! Dupa golire, se imping rasfiratii de oriunde sa completeze armatele si hoardele de infractori care vor fi imbratisati cu drag de bugetul statelor in care vor fi plasati.
Johannis: Romania asculta comanda la mine! Orban, tonul la cantec! Romania cu cântec la cimitir, înainte mars!
Leprosii urla nesimtirea in tine. Disperatilor. A apus vremea PSD. Sa vedeti cate ies la iveala .Ciolacu crede ca mai poate salva ceva. O laie,gata,nu mai pot ascunde mizeria.
RECESIUNEA ESTE URMAREA PLANULUI GLOBALIST DE GENOCID AL OMENIRII. RECESIUNE GENOCID.
http://themillenniumreport.com/2020/07/rockefeller-lockstep-2010-was-blueprint-for-2020-covid-19-pandemic/
marinArgumenteaza. Asa ….un poulifrici in crasma spune orice i se nazare. Si eu azi am vazut o farfurie zburatoare in forma de ciupearca.Sigur erau extraterestri ce vor sa colonizeze Romania. Daca dau informatia la A 3 sa vezi cum se buucesc sa o dea pe scara larga. Punem pariu conspirationistule bolnav cu nervii?