Rechizitoriul dur al unui judecător pentru „popor”

Preşedintele Tribunalului Timiş, judecătoarea Adriana Stoicescu, face o radiografie în termeni ironici a peisajului public din România, în contextul dezbaterilor aprinse din ultimul timp pe tema justiției și a deciziei CCR. Judecătoarea a publicat un mesaj incisiv pe pagina sa de Facebook în care ținta criticilor sunt și magistrați, și politicieni, și condamnații.

Mesajul judecătoarei, integral:

Daca extratereştrii s-ar hotărî să îşi deschidă ambasadă pe Pământ, ar face-o sigur în Berceni.
Nu ar avea de ales.
Genialitatea poporului român îi obligă, fiind noi inventatori ai celor mai importante lucruri de pe Pământ, care au dus omenirea înainte, de la roată la geaca de piele cu ţinte, trecând prin jocul Căluşarilor şi mămăliga cu brânză.
Ne recomandă desigur familia şi talentul dar, mai ales, pioşenia noastră recunoscută, concretizată în numărul de sarmale înfulecate pe la pomenile dansante, după ce ne-am făcut cuvenitul selfie cu mortul….
Dacă ne-ar întreba însă altceva, nu am putea răspunde, fiind vorba de mici chestiuni, desigur lipsite de importanţă…
De ce prin râurile noastre curg PET- uri şi nu ape limpezi?
De ce în satele în care s-a născut veşnicia, la ora 9 dimineaţă, birturile sunt pline de cetăţeni beţi şi fără apăsări existenţiale, care vorbesc la telefoane de ultimă generaţie, dar nu au toţi dinţii în gură?
De ce pentru a beneficia de un cearşaf, rupt pe alocuri, pentru a-ţi acoperi salteaua soioasă, într-un spital colcăind de bacterii, trebuie să îi îndeşi infirmierei 10 lei în buzunar?
Suntem ţara în care inginerii fac legi în domeniul zootehniei, contabilii în cel al construcţiilor şi împreună, ca într-o mare şi fericită familie, căsăpesc codul penal în aşa fel încât, dacă s-ar putea, judecătorul să fie subiect activ al tuturor infracţiunilor.
Printre noi, cei chemaţi să aplice legea, sunt câţiva dornici să facă legea; să fie deasupra legii; să fie ei înşişi legea.
Să fie deopotrivă instanţă de fond şi de apel, de control constituţional şi de cercetare disciplinară.
La adăpostul independenţei, devenite cauză de impunitate şi laitmotiv, nu mai pronunţă hotărâri ci acordă indulgenţe, de la înălţimea unui nevăzut, de muritori, tron divin.
Suntem ţara în care politicienii au toate drepturile, inclusiv acela de a considera drepturile şi libertăţile fundamentale un moft; de a transforma justiţia în sac de box sau bâtă, în funcţie de interese.
Suntem ţara în care condamnaţii au toate drepturile, mai puţin acela de a-şi cotonogi gardienii, dar nu-i timpul pierdut.
În care inculpaţii au dreptul să scape de pedeapsă scriind după dictare un denunţ mincinos împotriva celor căzuţi în dizgraţia puternicilor zilei.
Avocaţii, însă, au dreptul de a nu avea nici un drept…
În timp ce noi nu ne hotărâm dacă suntem sindicat sau partid, băieţii şmecheri ai patriei filosofează despre morală şi drept penal, tolăniţi pe un şezlong, departe de mizeria românească sau, unii dintre ei, rămaşi încă acasă, scuipând seminţe în capetele judecătorilor care i-au condamnat, pe nedrept desigur.
Şi uite aşa, din cauza laşităţii noastre, simbolul justiţiei imparţiale nu mai e eşarfa de pe ochii Zeiţei Themis, ci punga de nylon cu care au fost acoperite, cu cinism şi ipocrită condescendenţă, mâinile încătuşate ale judecătorului constituţional, defilat ca simbol al luptei anticorupţie victorioase, spre deliciul mulţimii aflate în delir şi însetată de sânge de corupt.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.