Robert Redford spune adio scenei.  “Forrest Tucker  din The Old Man and the Gun este ultimul meu rol ca actor”      

 Cade cortina peste cariera cinematografică a lui Robert Redford. După 60 de ani de glorie, Robert Redford, actorul cu două Premii Oscar, a decis să se retragă din profesia de actor.

Protagonistul din Marele Gatsby şi din Toţi oamenii preşedintelui explică, într-un interviu acordat revistei Entertainment Weekly, că “meseria lui de actor s-a terminat”, după 60 de ani de carieră.

În „Marele Gatsby“, alături de Mia Farrow

The Old Man and the Gun, pe care l-a produs şi în care le dă replica lui Sissy Spacek, Danny Glover şi Casey Affleck, peliculă ce va fi lansată luna viitoare la Festivalul de la Toronto şi în SUA, va fi ultimul film în care a stat în faţa camerei de filmat.

Unul dintre actorii cei mai seducători, fascinanţi şi sexy  împlineşte 82 de ani în 18 august şi a mărturisit presei că se va dedica regiei şi picturii.

“Niciodată nu trebuie să spui niciodată, dar am ajuns treptat la concluzia că în cea ce priveşte cariera de actor aceasta s-a terminat şi mă îndrept către retragere pentru că joc de când aveam 21 de ani. Cred că ajunge. Şi atunci de ce să nu închei cu ceva optimist şi pozitiv?”

În această ultimă comedie, scrisă şi regizată de David Lowery, el îi dă viaţă lui Forrest Tucker, un criminal care a existat, care şi-a înmulţit atacurile asupra băncilor şi evadările timp de peste 60 de ani, evadând de 17 ori de la San Quintino, ultima dată la 70 de ani.

“A fost pentru mine un personaj extraordinar pe care să-l interpretez în acest punct al carierei mele. Ceea ce m-a izbit cu adevărat la el este faptul că a jefuit 17 bănci şi de fiecare dată a sfârşit în închisoare. Dar a evadat de 17 ori. Aşa că m-am întrebat: dar oare nu trebuia să se lase capturat pentru a putea simţi că adevăratul fior al vieţii lui era să fugă?”.

Definit “the mountain man” sau solitarul, a captivat cinefilii din întreaga lume, făcând totul pentru a scăpa de imaginea de bărbat frumos şi seducător. La sfârşitul anilor 1970, în culmea succesului, a ales de a trece în spatele camerei, lansând apoi un festival dedicat cinema-ului independent, la Sundance, care astăzi este una dintre manifestările de gen cele mai importante ale lumii, creat în Utah, pentru a fi o voce în afara corului hollywoodian.

Întotdeauna marele ecran a rămas prima lui dragoste. A fost un adolescent neliniştit, un student mediocru, un bun jucător de baseball, a încercat şi calea picturii. Lucrând la Los Angeles a reuşit să-şi plătească o “croazieră” pe o navă comercială pentru a ajunge în Franţa. La Paris pictează, apoi pleacă în Italia, la Florenţa, unde o stare de depresie îl face să se întoarcă în Statele Unite. Acolo o întâlneşte pe Lola, o spaniolă fugită de regimul franchist, care va fi viitoarea sa soţie timp de 30 de ani şi care îi va dărui patru copii. Divorţează în 1985, căsătorindu-se cu pictoriţa Sibylle Szaggars. Se apropie de teatru şi, în acest timp, frecventează la New York cursurile de la “American Academy of Dramatic Arts”, profesorul său găsindu-i apoi un rol pe Broadway. Şi astfel îşi începe cariera.

În 1962 lucrează mult în teatru, televiziune, cinema, dar succesul vine cinci ani mai târziu când Mike Nichols îl vrea în piesa Desculţ în parc, care apoi ajunge pe marele ecran. Extraordinarul regizor Sidney Pollack, care l-a distribuit în pelicule diverse, l-a îndrumat către maturitatea actoricească. A jucat, sub îndrumarea lui în pelicule cum ar fi Inside Daisy Clover (Miraj) şi This Property is Condemned (Proprietate condamnată), având-o ca parteneră pe Natalie Wood, Cei mai frumoşi ani, Călăreţul electric, Dincolo de Africa şi Havana.

În 1966 interpretează alături de Jane Fonda în The Chase (Urmărirea). Fonda şi Redford au apărut din nou în versiunea pentru marele ecran a piesei Desculţ în parc (1967), apoi, în 1979, în The Electric Horseman (Călăreţul electric).

Redford a devenit preocupat de imaginea lui de blond stereotip şi a refuzat roluri în Who’s Afraid of Virginia Woolf? şi The Graduate. A găsit ceea ce căuta în filmul lui George Roy Hill, Butch Cassidy and the Sundance Kid (1969), pe scenariu de William Goldman, în care el a fost asociat pentru prima oară cu Paul Newman. Filmul a fost un succes imens, l-a transformat într-un star şi a cimentat imaginea sa pe ecran ca un tip inteligent, de încredere, bun şi uneori sardonic.

Alte filme cu Robert Redford sunt Downhill Racer (1969), Tell Them Willie Boy Is Here (1969), Little Fauss and Big Halsy (1970) şi The Hot Rock (Un jaf cu bucluc), 1972. Cariera sa de ansamblu a fost înfloritoare, cu numeroase filme apreciate atât de critici cât şi de public. Printre acestea se pot enumera, Jeremiah Johnson (1972), satira politică Candidatul (1972), The Way We Were (Cei mai frumoşi ani), 1973, cu Barbara Streisand, şi The Sting (Cacealmaua), 1973, împreună cu Paul Newman, rol pentru care a fost nominalizat la Premiul “Oscar”.

În 1969, Redford şi Paul Newman au jucat împreună în western-ul Butch Cassidy and the Sundance Kid. Regizat de George Roy Hill, filmul a devenit o producţie de referinţă, iar Redford s-a consacrat ca unul dintre cei mai buni actori. Redford, Newman şi Hill au colaborat din nou la filmul “The Sting”, care a primit şapte premii “Oscar”, inclusiv pentru cea mai bună producţie, iar Redford a fost nominalizat pentru cel mai bun actor.

Pe parcursul anilor 1974 – 1976, Redford a fost în topul box-office-ului cu filmele The Great Gatsby (1974), având-o ca parteneră pe celebra Mia FarrowThe Great Waldo Pepper (Povestea lui Waldo Pepper), 1975, şi Three Days of the Condor (Cele trei zile ale Condorului), 1975, A Bridge too Far (Un pod prea îndepărtat), 1976. Popularul şi aclamatul All the President’s Men (Toţi oamenii preşedintelui), 1976, regizat de Alan J. Pakula şi scris de Goldman, a fost un film care a costituit un punct de reper pentru Redford. Au urmat The Natural (Născut învingător), 1984, Out of Africa (Dincolo de Africa), 1985, cu Meryl Streep, Legal Eagles (Vulturii legii) 1986, Havana, 1990, Sneekers (Cutia neagră) 1992, Indecent Proposal (Propunere indecentă), 1993, cu Demy Moore, The Horse Wheesperer, 1998, Spy Game (Spioni de elită), 2001, alături de Brad Pitt.

În 1980, Redford semnează ca regizor un film dramatic, bazat pe subiectul despre pierderea fiului său, Scott, intitulat Ordinary People, pentru care a fost răsplătit cu patru Premii Oscar: pentru cel mai bun regizor, cel mai bun scenariu, cel mai bun film şi cel mai bun actor secundar, dar şi cu Premiul “Globul de Aur” pentru cel mai bun regizor şi Premiul “Directors Guild of America”.

În ultimii ani, activitatea de regizor, producător şi organizator de festival a trecut-o în plan secund pe cea de actor. În 2013, va juca totuşi într-un thriller, All Is Lost, regizat de J.C. Chandor, în care interpretează rolul unui om solitar care luptă împotriva forţei mării în timpul unei furtuni.

Iar ca regizor, va produce un documentar despre Watergate, la 30 de ani după succesul cu Toţi oamenii preşedintelui.

A fost protagonistul Mostrei de Cinema de la Veneţia, cu pelicula The Company You Keep, în afara concursului, în care a jucat rolul unui fost militant al mişcării de inspiraţie comunist-revoluţionară, Weather Underground, ca un răspuns la Războiul din Vietnam. Alături de el, se află Susan Sarandon, Julie Christie, Nick Nolte, Shia LaBeouf şi Chris Cooper.

Robert Redford a fost un susţinător al ideilor democratice şi un militant pentru problemele mediului. A respirat întotdeauna un aer independent şi de aceea a rămas unul dintre susţinătorii preşedintelui Obama, după cum declară în “Hufftington Post”, pentru că acesta s-a declarat un protector al aerului, apei şi pământului. “Dar la ce serveşte o declaraţie, când nu poţi să faci nimic pentru a o realiza?”, întreabă el.

După debutul în teatru şi în televiziune, Robert Redford a ajuns la notorietate la sfârşitul anilor 60 cu The Chase de Arthur Penn (1966) şi, mai ales cu Desculţi în parc (1967), adaptarea unei piese de teatru de succes, în care împărţea afişul cu Jane Fonda.

În 1981, a obţinut, pentru debutul său în regie, un Oscar pentru Ordinary People şi a primit două nominalizări la Quiz Show în 1995. În 2002, a fost recompensat cu un Oscar pentru întreaga carieră. A fost nominalizat la Oscar pentru cel mai bun actor în 1974, pentru The Sting.

Întrebat dacă retragerea sa priveşte şi cariera de regizor, Redford, care a semnat 12 filme a fost evaziv: “Vom vedea”.

Implicarea lui în cinema înseamnă şi Sundance Institute, fondat în 1990 pe proprietatea sa din Utah, şi Sundance Film Festival, devenit una dintre întâlnirile cele mai influente ale cinema-ului independent şi nu numai.

Cu 40 de ani în urmă, de Crăciunul din 1973, era lansat pe ecrane „The Sting„, filmul lui George Roy Hill, cu Robert Redford şi Paul Newman. Hollywoodul redescoperea gustul pentru poker movie şi mulţi actori au mărturisit că au fost inspiraţi de cei doi interpreţi, care, dincolo de orice altceva, erau o plăcere pentru ochi. Redford avea 36 de ani, Newman 52. Primul, în acelaşi an, filmase în neuitatul The Way We Were, al doilea fusese protagonistul unora dintre cele mai mari succese din istoria Hollywoodului. Amândoi erau fascinanţi.

“Încă două filme, apoi mă voi retrage”, spusese Redford în 2016. Am în lucru două pelicule: Our souls at night cu Jane Fonda,  o poveste de dragoste pentru oamenii care nu mai sunt tineri şi care se regăsesc într-o a doua şansă a vieţii lor, şi Old man with a gun cu Casey Affleck şi Sissy Spacek. Odată terminate aceste proiecte, voi spune adio şi mă voi concentra asupra regiei”.

În ianuarie 2017, se destăinuia într-un interviu pentru La Repubblica: “În pofida dragostei pe care o am pentru cinema, mărturisesc că sunt puţin plictisit. Adevărul este că sunt o persoană nerăbdătoare: găsesc insuportabil să stau aşezat şi să aştept să repetăm aceeaşi scenă odată, de două ori, de 20 de ori. În acest moment al vieţii mele, la 80 de ani, pictura este cea care îmi aduce cea mai mare satisfacţie, pentru că nu depind de nimeni. Sunt singur cu schiţele mele. Să mă întorc pe platoul de filmare din când în când este foarte plăcut”.

Aşa a fost când s-a întors să filmeze cu Jane Fonda în Our souls at night, după romanul lui Kent Haruf, regizat de regizorul indian Ritesh Batra, şi prezentat la ediţia trecută a Mostrei del Cinema de la Veneţia, unde cele două staruri au fost recompensate cu Leul de Aur pentru Carieră.

“Sunt anii care îmi spun că ar trebui să renunţ la interpretare pentru a mă dedica numai producţiei, regiei şi mai ales picturii, dar iată-mă din nou aici: în acest caz, totuşi, cu mare bucurie, pentru că a juca cu Jane este întotdeauna ceva special. Sunt mulţumit de rezultat, cu adevărat fericit pentru acest proiect, dar s-ar putea să fie ultimul ca actor”, a anunţat în urmă cu un an la Veneţia.

Spunând adio muncii de actor, Robert Redford, unul dintre puţinii din generaţia sa care se află încă în activitate, rămâne credincios celor declarate în ultimul timp: “Cu cât mă apropii mai mult de apusul vieţii, cu atât creşte dorul  a fi liber şi de a nu da socoteală nimănui pentru nimic”.

 

 

 

 

 

 

 

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 7
Magdalena Popa Buluc 7431 Articole
Author

1 Comentariu

  1. Fara sa fi vizionat multe dintre filmele in care si-a etalat talentul de actor, mi-a placut rolul interpretat in
    ,, Calaretul electric”. Si mai simpatic mi-a devenit dupa aparitia festivalului ,,Sundance Film”, cat si alegerea de-a fi proprietar de pamant in Utah ( un stat situat intr-o zona relativ arida a USA ; notati ca si Morgan Freeman are niste mii de acri in Indiana, vreo 2.500 ? – sper sa nu gresesc). Nota bene : se pare ca, cei ce sunt studenti mediocri, lasa o amprenta deosebita in viata cu rezultatele activitatii lor ( vezi si R.Reagan). Vine o vreme in care trebuie sa stii sa pleci, e mai demn si omeneste asa. S-auzim numai de bine,

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.