România care a trecut și nu a fost

Versurile lui Antonio Machado din titlul de mai sus erau, desigur, despre Spania, însă ele m-au făcut să mă gândesc imediat la șansa uriașei transformări postcomuniste spre lumea liberă și prosperă care a existat atunci în țara noastră la începutul anilor ‘90 și mai apoi la trecerea dintre milenii și care a trecut și nu a fost (sau prea puțin) decât o șansă, iar nu fapt de istorie.

Prea multe din cele ce au fost rămân ca fapte ale lucrurilor fie rău gândite, fie rău intenționate sau pur și simplu lipsite de adevărată bună intenție. Ele pot fi descrise ca nesincere, lipsite de loialitate și de frumusețe (era loc de multă, multă frumusețe), atitudini și comportamente – politice și nepolitice – față de propria țară. Mult mai des am avut și avem și azi parte de sentimente urâte sau violente. Astfel de sentimente produc falsitate în tot și în toate. Cu deosebire în impresiile, emoțiile și judecățile noastre. Cred că o culme a falsității s-a atins când s-au încheiat protocoale secrete cu cele mai înalte instituții ale justiției (scopul oficial nu este lămurit nici până astăzi) pentru a acuza, judeca și condamna persoane care nu se puteau apăra de efectele acelor protocoale.

Ne-am fi dorit certitudine acolo unde, ca la orice început, e incertitudine și impredictibilitate, în loc să ne asumăm prin curaj schimbarea. Certitudinea e un șef care conduce nemilos și neiertător. Certitudinea e dogmatică, iar cea intelectuală e o fundătură. Vorbind despre marxismul sovietic, Albert Camus spunea că e absolut fals, de vreme ce pretinde că e absolut adevărat. Unii avem însă o certitudine rezultată dintr-o serioasă analiză și cunoaștere: continuarea economiei comunist-ceaușiste, după ce ea ajunsese chiar la coada economiei sistemului sovietic (productivitatea muncii în România în 1988 era de nouă ori mai mică decât în Germania Federală, dar și de două ori mai mică decât în URSS), în orice formă zisă schimbată, ne conducea la adâncirea unei crize care era deja extrem de severă. Criza aceea generalizată a economiei etatiste – numită de comandă – a condus la prăbușirea comunismului și la destrămarea imperiului sovietic.

În momentul 1.00 postrevoluționar în funcționarea economiei românești ne lipseau în modul cel mai acut (și aberant) câteva elemente esențiale: 1) infrastructurile rutiere moderne; 2) infuzia de tehnologii noi (ceea ce am numit retehnologizarea industriei și agriculturii) și angajarea potențialului de educație și cercetare național în dezvoltarea tehnologiilor în pas cu revoluția informatică; 3) eliminarea absolută a subvențiilor industriale în pierdere totală (pierderi atât în bani, cât și în risipă materială și umană); 4) spiritul antreprenorial al investiției de medie și lungă durată; 5) atitudinea de grijă reală și educată pentru mediul natural din țara noastră. Am fi putut avea și ceea ce – prin dispariție – a generat ce aș numi o nostalgie rațională, adică producție industrială națională de autocamioane și autobuze Mercedes, tractoare FIAT, un sistem amplu de irigații modernizat și mult extins prin canalul Siret – Bărăgan și 4.000 de kilometri de autostradă la un preț total de 7 miliarde dolari. Să ne gândim doar la necesarul de autobuze pentru Capitală și marile orașe sau la autocamioanele din construcții.

Am fost, chiar din 1990, sub presiunea, deseori greu de suportat, a rețetei de reformă – proclamată de experții occidentali – prin metoda creative destruction (distrugere creatoare) a celebrului economist Schumpeter. Metoda exprimă clar avantajul și superioritatea capitalismului care constă în posibilitatea de a alege, precum și jocul superior al economiei capitaliste care este exact posibilitatea de a trece de la un monopol la altul pe un palier mai ridicat de profit. Realitatea românească a fost însă grav distorsionată. Am avut multe distrugeri și foarte puține creații. De vină a fost nu atât de mult rețeta, cât mai ales abandonul ideilor concrete și practice necesare în apărarea resurselor umane și materiale de care dispunea România atunci. Un abandon neaoș, iar nu străin.

Pe măsură ce conducătorii României repetau tot mai emfatic cât de importantă este reforma – reforma însăși era incompetent pregătită și niciodată angajată temeinic și consecvent. Astăzi a vorbi despre reformă le apare multora ca o înjurătură, chiar dacă transformările sunt la fel de necesare și urgente. Nici nu e de mirare, căci de-a lungul anilor vaste operațiuni mediatice și, totodată, propagandistice au putut crea momentan figuri politice simpatizate ca rezultat al unei „lucrări de imagine“ – favorizantă, dar goală de substanță. Asemenea operațiuni de propagandă au fost ridiculizate magistral de N.D. Cocea, care în plină dictatură regală, în 1939, cu presa supusă cenzurii, i se adresa lui Carol al Il-lea: „Măria Ta, să-ți pui tu singur slugile să te laude la gazetă. Să-ți tocmești tu singur argați cu ziua să te ridice în slava cerului și să te potrivești vorbelor lor. Și să te socotești om mare pentru asta“.

Dar, dacă după atâtea neîmpliniri, ceea ce domină astăzi politica românească e ura unidimensională e prea de tot! E ura celor ce nu au puterea împotriva celor ce o dețin și a celor care dețin puterea împotriva celor care le cer competență și responsabilitate în actul de guvernare. Din păcate, și pe alte meridiane, în mult mai democratica Americă, politica e la fel, dacă nu mai rău, dominată de ura unidimensională. Mai contează că suntem în anul 100 de când românii au consimțit un uriaș sacrificiu pentru ei, dar și pentru a exprima recunoștința lor pentru alte uriașe sacrificii ale generațiilor de dinaintea lor prin unirea tuturor sub o singură identitate statală? Nu văd să conteze. Poate ne ajută cineva, pe mine și pe alții ca mine, să credem că totuși contează.

Marele istoric Edward Gibon, în monumentala sa lucrare „Declinul și căderea Imperiului Roman“, în care vorbește frumos despre calitățile dacilor în lupta cu legiunile lui Traian, rezumă ce salvează o civilizație: „ A reconcilia și uni iubirea plăcerii, setea de cunoaștere și focul ambiției“.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.