Un prieten venit în vizită la mine în sat s-a apucat să cerceteze pictura din biserică și numele oamenilor de pe crucile din cimitir. A observat repede ceea ce noi știam bine dar, luați cu alergăturile zilnice, am început să uităm. Că în față, în stînga și în dreapta intrării în cimitirul din satul meu mic, plătitor de impozite și pe la 1750, se află monumentele funerare ale celor căzuți pe front în Primul și în cel de-Al Doilea Război Mondial.
L-am dus pe oaspetele meu să vadă și Mărtinești, centrul de comună unde, la intersecția a două ulițe principale, se află momnumentul principal al eroilor căzuți pe front. În Primul și al Doilea Război Mondial. Am mers apoi la Geoagiu și Bozeș. În Bozeș, un sat care ține de Geoagiu, la cea mai frumoasă intersecție din sat, se află acealași monument omagial dedicat eroilor din cele două războaie mondiale. Același monument simplu, cu toate numele celor „căzuți” înscrise pe o placă de marmură sau de bronz se află la Turdaș, la Pricaz, la Boșorod, la Romos și în mai toate centrele de comună din județul Hunedoara. Chiar orb să fii și împiediecat la minte să nu te colinde gîndul (și să nu-ți dai seama!) că în mare parte, ambele conflagrații mondiale, în cazul României, au fost duse de tinerii țărani. În prima jumătate a secolului XX, România urbană nu însemna același lucru cu cea de astăzi. Se baza pe țărani. Punct. Și pe sacrificiul lor s-a clădit România Mare și, mai apoi, România pornită în războiul împotriva Rusiei Sovietice și, după întoarcerea armelor, a Germaniei naziste. Adică România anilor noștri.
Ce vreau să spun? Că istoria României din ultima sută de ani este clădită pe sacrificiul țăranilor și al satului românesc. Cu ce s-au ales? După Primul Război Mondial, cu Marea Unire și cu împărțirea de pămînturi celor întorși de pe front, cu reforma agrară, cu așa zisa „comisație”. Iar, după al doilea, cu confiscarea tuturor pămînturilor moștenite de la părinți sau primite de la România Întregită după ”Marea Bătaie”. Așa numea străbunicul meu dinspre mamă, moț din Apuseni, din comuna Ceru-Băcăinți, Primul Război Mondial!
Buuun! Și de ce toată această rememorare a sacrificiilor făcute de neamul țăranilor din toată România? Pentru că satul românesc, în ciuda programelor de asfaltare a ulițelor și de alimentare cu apă, decade văzînd cu ochii. Programele guvernelor românești, indiferent de ce coloratură au fost, cu intenții de salvare sau de relansare a zonei rurale, s-au schimbat de la un mandat poltitic la celălalt și nici un plan nu a ajuns pînă la capăt. Adică nu s-a încheiat decît cu niște beneficii pentru cei mai șmecheri. Și satele României, ca și orașele, au avut clanurile lor de profitori. Unii au murit pe front, ceilalți au tras foloasele de acasă.
Ce vreau să spun? Că monumentele din centrul satelor pe care le-am văzut în aceste zile prin Transilvania afirmă o nedreptate strigătoare la cer. „Leaturi” întregi de tineri țărani și-au sacrificat viața pentru existența României, iar țara n-a fost în stare să pună la cale un singur plan de bătaie pentru acest spațiu social, economic, etnografic și spiritual din care se trage identitatea poporului român. Un program adevărat care să se vadă în fiecare sat!
Asta este tot ce voiam să spun!
VI. Acapararea pământului de către străini și jefuirea resurselor naturale și umane ale țării după șablonul ticălos al UE (libertatea de mișcare a capitalului și a forței de muncă) ne poate provoca distrugerea ca națiune ! Și asta e isprava capitalismului matale , dle Charlie ! Și ca să nu-mi pui mie mâna în beregată cu ,,măi comunistule,, ia uite ce ne spun ci trei papi de la Roma, doar n-o să-i acuzi și pe ei de comunism/bolșevism : Papa Ioan al II-lea: “Deficitele acestui sistem economic capitalist care supune pe om robiei lucrurilor se numesc: excludere, exploatare, înstrăinare”. “Marxistul” Papa Benedict al XVI-lea : “O economie al cărui scop nu este omul, care nu pune în centrul ei demnitatea omului, distruge, în ultimă instanţă, fundamentele convieţuirii umane“. Papa Francisc : ,,Capitalismul ucide ; cultura bogăției este cultura crimei,,. Ce ziceți, tare nu ? Desigur nici ei nu vor vreo întoarcere în trecut, dar cu siguranță o societate a dreptății sociale: exproprierea exploatatorilor/îmbogățiților, bunăstare diferențiată exclusiv prin muncă (un fel de socialism democratic); națiunea pe primul loc, toate resursele îi aparțin exclusiv ca proprietate sfântă inalienabilă: individul poate fi proprietar dar de rang 2 și să nu poată șantaja națiunea; ea este permanent vie, individul e trecător și oricum performanțele sale , deci viața sa într-un fel, sunt prezervate de veșnicia națiunii. Clar? Clar! Noa, că așa mai venim acasă și s-ar putea ca și satul să mai aibă o șansă. Dă, Doamne ! Mulțumesc dlui Emile pentru citatele din Blaga și ,,monstrului nostru sacru,,-C.N. pentru că ne ține moralul.
III. Domnu Charlie, lasă dracului paranoia matale cu bolșevicii, distrugerea economiei au făcut-o capitaliștii matale interni și externi. Da, or fi fost unii înainte prin PCR, dar din moment ce au început după Rivuluție să fure și să se îmbogățească, ăia nu mai e comuniști ci capitaliști, toarșu! Aproape în nicio agricultură din fostele țări socialiste nu s-a întâmplat ce s-a întâmplat la noi! Am cunoscut concret situația din fosta RDG, din Cehia, unde nu a fost nicio restituțio de factură românească. După Rivuluție am revenit în țară și am avut prilejul să-l întâlnesc , prin 1992, pe un secretar de stat de la Ministerul Agriculturii din Germania, pe care îl cunoșteam, venit în vizită să vadă care e situația din agricultura românească. După un tur prin toată țara, revenit la București, m-a întrebat dacă nu cumva românii au înnebunit distrugându-și CAP-urile și GAS-eurile ! Doar grajdujrile, vacile , crescătoriile de tot felul etc. nu erau comuniste ! Cine o să vă asigure hrana, cât mai puteți conta pe ajutoare și pe ce o să importați ? Noi, în fosta RDG n-am distrus aceste unități productive ci le-am reformat pe acțiuni, dar nu le-am distrus ! Da, așa este, niciun partid n-a avut nicio idee ce să facem cu satul, cu agricultura, în afară de goana după îmboierire ! Dar parcă de industrie, transporturi…s-a acupat , se ocupă, cineva serios ? Toți cum ajung în vreun post politic mai ales se ocupă de el și de ai lui, să se îmbogățească !
II. Ca prea multe alte sate, satul meu, pe care mi-l închipuiam în copilărie centrul lumii, va muri, probabil, iar pământul va fi acaparat total de niște ciobani și niște străini ziși ,,elvețieni,, Situația este la fel în toate satele din zonă. Să mă ierte Blaga, dar dacă veșnicia s-a născut la sat, ar putea în curând să moară tot acolo! Nu am nostalgia CAP-ului, dar exista o ordine, o viață socială cât de cât, fiecare avea un rost și o siguranță alimentară și se producea chiar foarte mult. Sigur, sătenii primeau f puțin de la colectiv față de cât munceau și fiecare ar fi vrut să aibă măcar o jumate de hectar ,,pentru ei,, nu mai mult, chiar ei ziceau. Dar Nea Nicu a fost zgârcit, n-a înțeles și a pătit-o ! Pe urmă a venit Rivuluția și nenorocitele de legi agrare care au făcut harcea-parcea toată țara și s-au îmbogățit niște porci, profitând de ticăloșia justiției. Țărăniștii s-au dovedit a fi pur și simplu cretini cu Restituțio in integrum-ul lor! De acolo a pornit jaful pădurilor, acapararea pământului de străini și ruina agriculturii. La mine în sat, oamenii nu au sărit în sus de bucurie că li se dă pământul înapoi, că de unde plug, grapă, căroaie, animale de lucru etc. că de tractor…plus îmbătrânirea sătenilor. Sigur, soluția corectă și dreaptă trebuia să fie forma asociativă plus manufacturarea produselor în centre apropiate , cum există în Franța și în alte țări europene, dar unor cretini le mirose a comunism, măi să fie !
Chestiunea poate fi privita din diferite unghiuri.Comunismul a influentat viata rurala. Prin optzeci si ceva, am trecut din intamplare printr-o tabara agricola amenajata in camp. Mecanizatorii erau la masa sub un sopron improvizat. Mancau ciulama facuta din spate si aripi de porumbei, din niste castroane turtite de aluminiu. O mancau cu lingurite cu coada rupta, din alea de plastic, ramase de la paharele de inghetata de pe atunci. Pe altii, regimul i-a atras la oras, s-au facut portari sau paznici. Tinerii au plecat la scoli profesionale, insa calificarile erau slabe, au avansat mai tarziu in categoriile profesionale superioare, cu o bucata de branza, o damigeana de vin, o traista de malai ori o pasare. Unii au mers la scoli militare(baietii) ori sanitare(fetele), visul lor fiimd sa stea la bloc, la oras. Altii la facultati, unde s-au descurcat cumva, de ex, „Garcea”.
de patriotism si de cel mai important document al unei natii: limba. Scrie cineva: „2 lemne…o lumânare. Mai avem 2”. A ratat „1 lumanare”.
Le-o fi „luat” pamanturile comunistii( in realitate, colectivizare), dle Nistorescu, dar dupa 1991, le-au reprimit! Insa a venit apoi „justitia” romana, mai ales in Ardeal si-a luat din nou o parte din acele pamanturi, dindu-le grofilor unguri, fie ei optanti sau cu pamanturi nationalizate pentru infaptuirea reformei agrare din 1923! Vorbiti de monumente in satele ardelene, pentru wroii din primul razboi mondial! Cu regret o spun ca au fost putini romani ardeleni, care au luptat pentru Romania Mare, ca militari! Au facut-o putini, aia fugiti peste munti sau din prizionerii luati de rusi sau italieni! Cind il vad pe Klaunus Magnus Stupidus ca nu a sarbatorit cum se cuvine Centenarul si a respins legea Trianon, e simplu, il inteleg!! El si neamul lui au facut parte din tabara adversa, dusman al Romaniei! Cam acelasi lucru il face si azi! PS. S-n satele din regat sunt astfel de monumente, dar in alea mai bogate!
Câte discuții aici despre cum era odată pe timpuri, comple complet irelevante despre viitor. Un viitor în care la sat fie există numai moși fie unii tineri și âia proști rău ca tineretul cu minte mai luminată vede că nu există sorți de izbândă și se care unde îi e mai bine. Copii să înlocuaiscă generațiile de moși, la sat, prea puțini. Nașteri cu atât mai puține sau total inexistente.
Cine să mai stea la țară orice se poate face e pe bază de pile, relații, șpăgi și munca pentru fraieri.
Până la Satul, țara și guvernele e primarul prim șpăgar, vătaf peste sat, dar mai praf ca mandolină.
Da, ne slăvim eroii de te doare mintea! Am văzut ieri la tv un polițist care a oprit o mașină ce avea prins pe geam cu o clema, steagul nostru tricolor, în genul purtat de mașini pe 1 Decembrie, de Ziua Natională. A vrut să o amendeze pe soferiță pentru că circula cu gabarit depășit!!! PS: Nici măcar nu era steagul Ungariei !
RADU HUMOR : Bai naucule ! Tu ai citit articolul lui Nistorescu … despre ce este vorba in el ? Si tu despre ce comentezi ? Impropriu spus ” comentezi ” , ca tu bati cimpii vraiste !
Nici aranii nu mai sunt ceea ce au fost odata. Putem vorbi de taranii ceapisti, multi, foarte multi fiind alterati in fiinta lor de acel trai la ceaunul ceapist. Cativa lucrau cinstit, majoritatea insa profitau fiind la intelegere cu sefii colectivului. Se fura cu convingerea ca se ia din ce-i a lor, dar acel furt scuzabil pe undeva le-a deformat mentalitatea in ceea ce priveste hotia. Lor dar mai mult copiilor lor care plecati la oras pe langa meseriile si scolile dobandite au devenit ciorditori permanenti. Ala care lucra in constructii nu pleca seara cu mana goala din santier, ala ajuns universitar ciugulea si el ce putea din ceea ce-i oferea autoritatea profesiei. La fel soferii, militienii, medicii, inginerii etc etc. Cei care nu puteau ciordi sau capata ceva material, furau timpul ce era pe bani. Asa erau vremurile iar cei care au trait acele timpuri nu ma pot contarzice. Sigur ca erau si exceptiile, dar nu reprezentau majoritatea. Un Videanu, un Blaga, un Coldea ce sant? Nici cei tineri gen Ciolosh nu trebuie omisi. Chestia asta idilica cu satul romanesc nu-si mai are sensul desi cei batrani ajunsi la varsta intelepciunii si autoreconsiderarilor merita aceasta imagine livresca. Este insa corect, satul romanesc aflat in paragina si descompunere are nevoie urgenta de un program. Un program care sa reuseasca sa invinga in primul rand prejudecatile actuale, prejudecati care culmea se datoreaza tot ‘fiilor’ satelor.
Scrieți mai mult in ziarul dumneavoastră despre situația satelor și comunelor din țara, cei care locuiesc in ele sunt fie izolați din motive bine stiute(infrastructura) sau victime ale unei “emancipări” rapide și dezastruoase in principal pentru copii și tineri. Comuna in care m-am născut eu a fost o vaca de muls pentru perioada comunista, tot ce se producea in CAP lua drumul silozurilor, pietelor , bugetului statului. Noi copii fiind ne temeam ca se scufunda șlepurile încărcate cu grâu , secara, porumb, oi, vite, porci, păsări, legume, struguri, vin, peste mult și bun și alte produse. Din toată aceasta bogăție obținuta prin plata cu zile munca a țăranilor , o bruma de bani care nu ajungea pentru micile nevoi ale unei familii,
nu se întorcea nimic in folosul comunei, viața decurgea ca la 1800, nu străzi măcar pietruite, nu electricitate, nu școala noua, nu mijloace de transport către satele, comunele din jur. , venirea iernii aducea izolarea totala pana primăvara după ce se topeau sloiurile de gheata pe Dunăre. Sa nu credeți ca acum lucrurile stau mai bine, tineretul a plecat , politicienii se folosesc de cei rămași sa strângă voturi după cum bate vantul in politica.
George Ţărnea
1980
DESPRE CÎMPIA DE FLOAREA-SOARELUI
Întruchipare a unui tezaur devastat
prin care umblă ziua şi noaptea
nestingheritele cohorte zornăitoare
ale greierilor
Cîmpia de floarea-soarelui
îmi sugerează dimensiunea abominabilă
a stării de pioşenie
care urmează obligatoriu
tuturor acelor bătălii
descrise în cuvinte de laudă
de către cei înfrînţi mai ales
O cîmpie de floarea-soarelui
şi tot atîţia soldaţi
cît se întinde pămîntul
între o zare şi alta
lance lîngă lance
scut lîngă scut
flamură lîngă flamură
coif lîngă coif
şi nici o adiere de vînt
care să pună în mişcare
acest dogorîtor mecanism infernal
O cîmpie de floarea-soarelui
şi tot atîtea făclii împietrite
peste întinderea de pămînt
dintre pereţii zărilor
amintire lîngă amintire
lacrimă lîngă lacrimă
disc vegetal lîngă disc vegetal
sau mai degrabă
ochii purtători de nimb
ai atîtor ţărani sacrificaţi
în numele unui imaginar păcat
de la obîrşia învrăjbirilor
Şi nici o adiere de vînt
care să mute gîndul celui înlănţuit
în această privelişte dogoritoare
spre o mai blîndă şi mai lumească
închipuire
George Ţărnea
1975
MAI VINE ŢARA PE LA NOI
Mai vine ţara pe la noi
Într-un vagon cu saci cu turtă
Chiar dacă unii dintre noi
Au mai făcut puţină burtă.
Şi ne mai lasă lîngă porţi
Scrisori de lapte şi colastră,
Chiar dacă viţa celor morţi
Am fi dorit-o mai albastră;
Cîte-un ţăran numit poştaş
Pe care nimeni nu-l cunoaşte,
Aduce ţara la oraş
Într-un pachet cu sfinte moaşte.
Bătînd umil de zece ori
La cîte-o uşă încrustată
Ne aminteşte prin scrisori
Că-n ţară mai avem un tată.
Şi chiar de sîntem iritaţi
Citindu-i slovele de-o şchioapă
El cel mai simplu dintre taţi
Ne-ndestulează şi ne-adapă.
Maşini umplute cu pămînt
Şi grîu expediat de-acasă
Ne amintesc pe unde sînt
Ţăranii fiilor de rasă.
La care osie de car
Îşi fac durerile ochete
Ca noi să preţuim măcar
O-ntreagă ţară de pachete.
Sistemul ăsta de (e)numărare precum cel care dă numărul de infectaţi şi chiar decedaţi, bă !, cifrele astea aiuritoare, prea aduce cu cel din Caragiale, majoritatea din burtă ?! Oare dacă nu se comandau atâtea milioane de măşti, mai era obligatorie purtarea lor !
S-ar părea că unii dintre noi o să le purtăm, că vorba aia Iohanis, Orban, Turcan , Isărescu sau Cîţu le poartă de mult, încă de la ajungerea la putere, şi uite că n-au păţit nimic ( ei, că noi….); de bine , de rău, ne spălăm şi pe mâini, dar ei să se spele pe cap cu toate echipamentele astea achiziţionate la preţuri şi de 10 ori mai mari , dar cu parandărătul pe măsură , başca miliardele de dolari pentru alte echipamente, cică de strictă necesitate pentru trecerea Stixului, adică rachete , bombardiere şi mercenari străini, de s-a umplut Deveselu de prostituate care luptă pentru eliberarea de sub jugul la alde Dincă !
P.S.
Ce pretenţii să ai de la un pârlit de subinginer, care înainte de a ajunge în politică n-a lucrat decât 3 (trei) ani într-o uzină ! Acum în schimb lucrează la o „fabrică” de făcut bani nemunciţi şi part time la una de făcut Ţara praf, avâdu-i colegi pe Iohanus, Cîţu, Isărescu, Ţurcana , Anisie, şi încă mulţi, prea mulţi alţii ( străinu Cercel, Neluţu tătarul, Arafat, cel prea des ameninţat ş.a.) !