Scenariul Revoluțiilor din 1989. Scenariul Pandemiei din 2020 (2)

Ți-aduci aminte când a venit dirijabilul condus de Julesc Verne? Îmi aduc aminte, Gore, cum să nu-mi aduc aminte. Ai văzut, dragul de el, Jules Verne! Ne-a adus adevărul. Cum altfel, adevărul iese la iveală în cele din urmă, Gore. Numai că, vezi tu, oamenii sunt nepăsători, sunt naivi, numai buni de dus la spânzurătoare.

Așa și-au pierdut viața milioane de oameni, pentru că au fost orbi tocmai atunci cânt trebuiau să vadă adevărul. Așa e Gore dar tu știi că adevărul te poate orbi. A fost magistral, a fost apocaliptic. Dintr-odată să vedem adevărul despre atât de multe evenimente controversate. Da, și cum l-am mai văzut. Dar ce disperați erau, cu toții, făptașii și urmașii urmașilor lor.

Da, praf s-au făcut, ai văzut Gore, s-au făcut praf. Iar noi? Noi stăm pe malul râului. Pescuim în dorul lelii. Soarele stă peste scăfârlia noastră cum aer el chef, e mare cât un bostan. Deci acum e clar cu a fost în 1989 pe întreaga planetă, asta a fost, conspirație planetară. Păi a fost cum a fost în 2020 pe întreaga planetă, îți aduci aminte? Adică ai văzut care e fost schema, zice Gore triumfător, trăgând vârtos de undiță.

Hai că l-am prins, zice el victorios. Peștele iese din apă. E cât o balenă, vine spre țărm în mare goană acvatică și, hap, îl înghite pe Gore și, uite-așa, dus e. Dus a fost. Eu, ce să zic? M-am dat ceva mai într-o parte, după o salcie, să nu vină dihania să mă înghită și pe mine. Îmi fac o cruce mare cât toate zilele. Uite-așa se întâmplă mereu.

Și mă gândesc, dar ce spun eu, vorbesc, așa, cu Dumnezeu. Mă aude el, Dumnezeu, nu e hain cu mine. Dacă stau bine și mă gândesc, el, Dumnezeu, nu e hain cu nimeni. Parlamentul, Guvernul, Președintele, Partidele Politice, Armata, Jandarmeria, Poliția, Prefectura, Parchetul, Fiscul, mă rog, mai toată lumea asta, au uitat de Dumnezeu. Mă las în iarbă, mă uit la firele de iarbă. Picuri mici de rouă, alunecă pe firele de iarbă.

Ai zice că sunt ochii lui Dumnezeu, picurii ăia. Să-i ating? Nu-mi dă pace gândul ăsta! Dar să nu-i ating. De ce să-i ating? Oh, ce prost sunt, ochii lui Dumnezeu sunt pretutindeni. Și vocea lui e pretutindeni. Orice am face, noi, cu prostiile noastre, vocea lui Dumnezeu se aude nestingherită, pretutindeni. Ia să fim atenți un pic! Opriți fabricile, opriți motoarele, terminați cu ședințele de la guvern, de la CSAT, de la parlament, lăsați-vă de baliverne electorale, ascultați vocea lui Dumnezeu. Păi n-aveți timp?

Cum să n-aveți timp, dacă nu există timp, auzi la ei! Râul curge leneș pe mai departe. Mai sar pești aurii după musculițe. Musculițele se joacă printre undele sclipitoare. Vocea lui Dumnezeu e acolo, în undele alea. Uite, taci un pic din gură, vezi, se aude! Un pic de liniște! Nu vă mai ucideți unii pe alții, nu vă mai furați unii pe alții, nu mai trăncăniți vrute și nevrute, nu mai trageți chiulul, nu vă mai dedați la conspirații planetare!

Râul trece dincolo de oraș, dincolo de stația de benzină, pe câmpurile galbene, mai departe printre dealuri spre marea cea mare. Și pretutindeni poți auzi vocea lui Dumnezeu. E aceeași, maiestuoasă, caldă, dintotdeauna.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.