Sfârșitul social-democrației din Austria

Extrema dreaptă din Austria va reveni la guvernare și asta dă fiori reci presei și analiștilor occidentali. Noul Partid Popular al tânărului de 31 de ani Sebastian Kurz a câștigat alegerile de duminică cu 31% din voturi și prima opțiune este coalizarea cu Partidul Libertății, clasat pe poziția secundă. „Austria a ales schimbarea. Victoria senzațională a lui Kurz produce o ruptură în țara noastră“, scrie Kronen Zeitung. Partidul Social Democrat a terminat pe locul al treilea, cu 26,9% din voturi. Rezultatul social-democraților austrieci nu este deloc unul dezastruos, însă având în vedere că, începând din 1970, ei au condus aproape neîncetat singuri sau în coaliție alegerile din 2017, și intrarea în opoziție marchează un regres evident.

Este un lucru vizibil de ani buni în întreaga Europă – era social-democrației apune. În anul 2000, pe când UE număra 15 state, zece dintre acestea erau conduse de social-democrați sau socialiști. Acum, într-o Uniune de 28 de state, stânga se mai află la putere doar în Malta, Portugalia, România, Suedia, Slovacia, Grecia și Cehia, aici urmând, cel mai probabil, să piardă alegerile de la finalul săptămânii în fața partidului actualului vicepremier, Andrej Babis, deseori numit „Trump al Cehiei“.

Grecia și Franța – două partide aneantizate

Soarta socialiștilor greci a fost cea mai dură. Mișcarea Socialistă Panelena (PASOK) aproape că a dispărut în intervalul unui ciclu electoral. Premierul socialist Giorgios Papandreou a obținut 44% din voturi în 2009 și a fost cel care a dezvăluit dezastrul din spatele indicilor mincinoși ai economiei. A și fost primul care a încercat să repare dezastrul, însă a plătit scump: în 2015, PASOK rămânea cu doar 15 deputați în parlament. Grecia a nu a rămas însă o cauză pierdută pentru stânga, căci locul PASOK a fost luat de stânga radicală, Syriza.

Partidul Socialist Francez a fost victima unei uriașe implozii. Portdrapelul socialismului în Vest, PS a fost condus la dezastru de președintele Francois Hollande și de pupilul său, Emmanuel Macron. Dărâmarea eșafodajului politic francez la care a recurs Macron, folosindu-se și de sperietoarea extremei drepte, a făcut ca PS să piardă, în 2017, 249 din cele 280 de mandate de deputați deținute. În plus, candidatul prezidențial s-a clasat pe un neverosimil loc 5.

Învinși de produsul austerității: populismul

Să nu uităm nici de dezastrul suferit de Partidul Laburist din Olanda la alegerile din 2017, rămas cu 9 mandate din cele 38 deținute până atunci. Este o lecție pentru stânga europeană care s-a dedicat total măsurilor de austeritate, ba chiar le-a și impus peste tot în UE, prin șeful Eurogrupului, Jeroen Dijsselbloem, un laburist olandez.

Social-democrații spanioli din PSOE sunt practic paralizați începând din 2011. Ascensiunea partidelor antisistem Podemos (stânga) și Ciudadanos (centru) a bulversat formațiunile tradiționale (social-democrați și conservatori), obișnuite cu o rotativă guvernamentală începând din anii 1980. Nu numai că PSOE nu a reușit să vină cu o alternativă la rețeta austerității impusa de conservatori, dar a plătit scump și ambiția liderului Pedro Sachez de a se agăța de scaun și de a bloca formarea unui guvern vreme de un an, pentru ca apoi să termine susținând guvernul minoritar al lui Mariano Rajoy.

Partidul Democrat din Italia părea să aibă o soartă mai bună după câștigarea alegerilor din 2013. Însă premierul Matteo Renzi a pariat riscant pe referendumul constituțional din 2016 și i-a cedat guvernarea ministrului de Externe Paolo Gentiloni. Presa italiană remarcă acum că stânga și dreapta tradiționale luptă pentru prima dată pentru același electorat, italienii moderați, lăsând să prospere populismul Mișcării de 5 Stele.

Pentru social-democrații germani, 2017 nu a fost decât o nouă bornă pe panta descendentă din ultimul deceniu și jumătate, un eșec electoral ca urmare a coalizării repetate la guvernare cu creștin-democrații Angelei Merkel, privând electoratul german de o alternativă și împingându-l către extreme – Die Linke și naționaliștii din Alternativa pentru Germania.

O cauză pierdută și reinventată

Social-democrația europeană este deopotrivă decapitată și dezmembrată. Partidele de stânga se află într-o criză profundă de lideri carismatici și își pierd electoratul. Nu este pentru prima dată. Progresul tehnologic și începuturile globalizării au dus la limitarea drastică a clasei muncitoare, electoratul tradițional. Atunci, în anii 1980, stânga s-a „reinventat“ ideologic: în loc să mai protejeze clasa muncitoare, a decis să accepte și să reglementeze capitalismul. Și acest din urmă experiment a luat sfârșit odată cu guvernările lui Tony Blair sau Gerhard Schroeder (social-democratul care a introdus cele mai liberale reforme în Germania).

Stânga și dreapta își pierd relevanța

Mesajele stângii nu mai au ecou. Nimeni nu l-a ascultat pe Martin Schulz, contracandidatul Angelei Merkel, când a propus ca grădinițele să fie gratuite, pentru că acum electoratul de stânga din Germania își permite să plătească acea taxă mică. Nimeni nu l-a ascultat nici când a promis că se va opune reducerii pensiilor cu 5% până în 2030. Altele sunt realitățile care preocupă populația: stabilitatea locului de muncă, delocalizările companiilor sub presiunea globalizării, imigrația. Pe acest fond, spune sociologul german Wolfgang Merkel, diferențele stânga/dreapta nu mai sunt importante, ele sunt înlocuite de lupta dintre o viziune cosmopolită și una comunitară, dintre cei care profită de pe urma societăților deschise, propovăduite, printre alții, de George Soros și cei care sunt dezmoșteniții globalizării.

Luptă oarbă în folosul extremelor

Să mai adăugăm la acest tablou că estimările Forumului Economic Mondial arată că, până în 2030, automatizarea va duce la dispariția a jumătate din locurile de muncă din Vestul Europei. În fața cui și cu ce propuneri va mai veni stânga? Se vorbește despre un venit minim universal pentru toți europenii. Însă până atunci este tot mai limpede că stânga și dreapta tradiționale se vor canibaliza, luptând pentru un electorat moderat tot mai redus numeric, preferând să-i ignore sau să-i condamne pe europenii rămași la periferia economică, socială și a globalizării. Aici, la extremele renegate de stânga și dreapta de analiștii și economiștii vremii, va rămâne loc de „știri false“ și propagandă străină, dar și pentru dezvoltarea unor partide vii.

„Stânga trebuie să inventeze ceva diferit, însă majoritatea elitelor socialiste și birocrații europeni sunt obișnuiți să administreze un capitalism care nu funcționează și nu‑și pot imagina un alt viitor.“ – Paul Mason, The Guardian

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.