O fotografie de grup în vremuri de pandemie, chiar în biroul “oval” al Guvernului, este pentru amatori și nu numai, o captură excepțională. In secunda în care se realiza această imagine niciun protagonist nu bănuia operațiunea. Ziua premierului care și-a dorit atât de mult funcția, a fost imortalizată în parametrii tuturor comentariilor critice la adresa sa, așa cum nimeni nu și-ar fi imaginat. În aceste condiții misiunea a fost una spre satisfacția poporului cu mintea făcută praf și pulbere de regulamentele pandemice.
Fotografia arată o anormalitate nu numai pentru această perioadă. Biroul unei oficialități nu poate fi transformat în altceva decât cu riscuri, așa cum mașina de serviciu nu te poate duce la piață. Restricțiile impuse pe tot teritoriul României nu prevăd derogări. Guvernul este chiar statul major al acestor măsuri care au o întemeiere medicală. Existența acestei fotografii reprezintă o fatalitate pentru primul-ministru, msi mult decât relaxarea pe care o dovedesc cei imortalizați. Acolo se regăsesc multe capete de acuzare de care se pot agăța adversarii, însă unul este de netrecut: autosesizarea poliției și amendarea persoanelor din imagine.
Odată cu sancțiunea, autoritatea primului-ministru se vede serios expusă. Faptul că astfel s-a șters derapajul nu poate funcționa în acest caz. Când un prim-ministru ajunge să fie amendat de către poliție pentru rele practici în chiar sediul Guvernului României, el trebuie să-și prezinte demisia. Acest aspect a fost trecut cu vederea într-o perioadă în care intransigența guvernanților a funcționat mână în mână cu incompetența.
Amenda pe care a dat-o Poliția, probabil pe filiera în care se află fotograful, statuează un act de iresponsabilitate incompatibilă cu continuitatea exercitării funcției.
Sclavul, de tip globalist neomarxist, n-are onoare. N-are creier ca sa gândească, suflet ca sa empatizeze, ci doar un trup pe care e dispus sa-l indoape cu mâncare, băutura, țigări și multa aroganță. Nababul sta tolonit pe scaunul functie asemeni scroafei in balta. Imaginea perfecta a parvenitului imbuibat, impertinent, plin de sine. Pe el nu-l intereseaza respectul fata de lege, fata de conationali, fata de bunul simt. Pe el, tot ce-l intereseaza e sa demonstreze ca s-a ajuns. E cineva.
Ps. Esop, un sclav al lumii sclavagiste, fiindca avea creier, cat intreg Guvvernul, era privit, de stapan, cu tot respectul. A rămas în istorie ca om liber, pentru ca stia sa gândea. Ori otropeaua de Orban si ceata sa de neputinciosi si jigodii antinationale securiste se tolonesc in mocirla prezentului, cu speranta de nu fi sacrificati de Ignat si cu bucutria de a-nfulecat tot ce poftesc pana la un Crăciun pe care nu si-l doresc prea apropiat.
Ps. Daca-ladunam pe zerodoctul de la Cotroceni cu imbuibatii, cu un neuron atrofiat, dar parșiv, de la Guvern, obtinem un mare rahat, pe care 66% dintre romani il servesc zilnic la mesele lor pline de satisfactia lucrului bine facut pentru o Romanie educata pas cu pas.
Ps. Cine admira mocirla, sfârșește traind în ea. Cine iubește porcii si scroafele are grija ca sa le hraneasca la timp. Cine se foloseste de porci, nu ezita sa-i sacrifice pentru placerea lor.