Disciplină, seriozitate, fără nopţi pierdute şi antrenament. Mult antrenament. Ăsta este programul unui sportiv de performanţă, care respectă performanţa. Unul dintre cei mai cunoscuţi sportivi din România care a ales să revină în sport în forţă este Cătălin Zmărăndescu. La vârsta de 37 de ani, Zmărăndescu are un palmares de invidiat: în cei 27 de ani de competiţii a reuşit să adune o mulţime de medalii, majoritatea de aur. Multiplu campion naţional la Wushu şi campion naţional la Muay Thai. Vicecampion european în 2000 şi vicecampion mondial la Wushu în 1997. Deşi este cotat ca fiind unul dintre cei mai valoroşi sportivi de arte marţiale din România, am cunoscut un Zmărăndescu modest, concentrat doar asupra sportului şi familiei. De fapt, familia a şi fost motivul pentru care a ales să o ia de la zero şi să demonstreze că se poate autodepăşi.
Trecut prin experienţa de a lucra cu Gigi Becali, campionul a arătat că oricine poate începe o nouă viaţă, deşi majoritatea persoanelor care cândva se intitulau prieteni l-au abandonat la greu. Doar trei oameni i-au fost alături în afară de soţie şi cei doi copii: antrenorul de box Virgil Fâşie, zis Profesoru’, prietenul şi psihologul Alexandru Ganci şi un alt apropiat, Cristi. Alături de cei trei, Zmărăndescu se pregăteşte intens pentru o nouă provocare din cariera sa: cea mai mare gală de K1 a anului 2010, K1 World Grand Prix Bucureşti, unde va lupta împotriva unui alt greu, olandezul Valentijn Overeem, prin stiluri combinate de arte marţiale.
„Lupt pentru viitorul copiilor mei”
Povestea lui Cătălin o putem asemăna într-o oarecare măsură cu cea a celebrului pugilist James J. Braddock, după care s-a realizat şi celebrul film „Cinderella Man”.
Prăbuşit financiar după colaborarea cu patronul clubului Steaua, Cătălin are alte motivaţii faţă de alţi sportivi care vor carieră, faimă şi bani. Deşi puţini au mai crezut în forţa şi puterea lui de concentrare, el luptă pentru viitorul copiilor săi şi este mai motivat ca oricând.
„Până nu o să asigur copiilor mei ce au nevoie nu mă voi lăsa de lupte!”, spune convins Zmărăndescu.
Dacă asişti la antrenamentele sportivului vei vedea un munte de forţă şi ambiţie. Alături de antrenorul Virgil şi Alexandru Ganci, campionul execută în fiecare zi antrenamente în medie de 4 ore.
Îl vezi la sală cum face fel de fel de exerciţii, care mai de care mai epuizante. Când vine vorba de exerciţiile pentru braţe, ai ocazia să vezi celebrele directe marca Zmărăndescu: o mitralieră de lovituri, venite dinspre ambele braţe. „Bravo maestre, aşa te vreau!”, spune antrenorul Fâşie, încântat de evoluţia spectaculoasă a sportivului.
„Meciul e un fel de transă”
La finalul antrenamentului, sportivul este doar asudat. Nu dă nici un semn de oboseală. Relaxat, spune că pe el întotdeauna îl interesează să facă un meci bun, indiferent de rezultat.
„Cine nu ştie să piardă nu ştie să câştige” este deviza lui Cătălin atunci când se pregăteşte să urce pe ring. În ceea ce priveşte meciurile, el mărturiseşte că la sfârşitul luptei nu ştie ce-a făcut.
„Când intru în ring, văd doar lupta, în rest nimic, şi mă gândesc doar la cum să câştig meciul respectiv. Iar dacă sunt accidentat, în acele momente nu simt nimic, căci meciul e ca un fel de transă. Într-o luptă eram spart la cap, arcadă şi într-un final mi-a fost spart şi nasul. Profesoru’ mi l-a pus la loc şi mi-a zis doar atât: «Acum du-te şi bate-l!». Şi am câştigat!”, conchide Zmărăndescu.
Îl laşi tot în sala de antrenamente, care pentru campion a devenit un fel de a doua casă şi unde antrenează la rândul său tineri care, dacă nu aspiră spre o carieră în domeniu, vor măcar să înveţe câteva tehnici de autoapărare.
Pleci şi te bucuri că ai ajuns să cunoşti un campion în adevăratul sens al cuvântului, care nu a uitat de modestie şi simplitate.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.