„Carol 53”. O clădire monument istoric de categorie B, un proiect experimental ce urmăreşte renovarea imobilului degradat de timp şi de nepăsarea oamenilor şi integrarea lui în viaţa culturală a oraşului, o expoziţie oarecum inedită: „Ştefania Păun. Re Întâlnire”.
În acest spaţiu, prin forţa lucrurilor underground în momentul de faţă, este deschisă expoziţia de textile a artistei Ştefania Păun. Un altfel de întâlnire peste ani. Absolventă în 1954 a Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, Ştefania Păun, ale cărei lucrări au fost expuse între 1960 şi 1985 în expoziţii colective şi saloane internaţionale din Germania, Olanda, Blegia, SUA, Liban, Siria, şi-a deschis prima personală, în oraşul natal Focşani, în 1981. Prima şi ultima până la cea de acum.
După ce am trecut cu grijă printre reflectoare şi aparate de filmat în faţa cărora pozau personaje pentru ceea ce va deveni probabil o reclamă sau un film, am ajuns în sala destinată expoziţiei. După 32 de ani, artista, în vârstă de peste 80 de ani, etalează câteva imprimeuri pe mătase şi catifea, dar şi piese de vestimentaţie, sau menite decoraţiei interioare. Motivele abstracte sau cu rapel la realitatea obiectivă se detaşează pe fondul în culori calde, dovedind o măiestrie şi o cunoaştere solidă a meşteşugului, care ar fi meritat o mai bună cunoaştere de către public.
Ştefania Păun, Panou decorativ
Unele piese, cum ar fi compoziţia „Păsări”, atrag atenţia prin capacitatea de a realiza subtil trecerea între planurile cromatice. În altele, autoarea excelează prin plasarea în pagină a formelor aluzive, între figură omenească şi mască, roşurile care domină panourile decorative fiind exaltate de petele de negru abia temperat de vagi griuri. Caracterul decorativ este amplificat prin adăugarea unor detalii ornamentale, într-un colaj dând impresia unei înalte decoraţii din alte timpuri. Şalurile de mătase sunt caracterizate prin motive geometrice sau prin suprafeţe de culoare, cel mai adesea în combinaţie armonică, serialitatea motivelor asigurându-le ritm şi putere de sugestie. Picături sau perdele de apă, valuri sau unduite tulpini vegetale dau mişcare şi rafinament mătăsii sau catifelei.
Desigur, concepţia decorativă, dar mai ales piesele de vestimentaţie aduc în mintea vizitatorului care nu mai este la prima tinereţe imagini uitate în ultimele două decenii. Fără a impieta totuşi asupra esenţei lor. Coloritul cald, aspectul catifelat al imprimeurilor, compoziţia dinamică le salvează de trecerea timpului, le include în contemporaneitate. O contemporaneitate contrastantă ca înseşi aspectele vieţii noastre de azi, degajată de etalarea lor pe cărămida aparentă, acoperită pe unele porţiuni cu alb.
Aşa cum indică numele galeriei sui generis, “Carol 53”, totul se petrece pe Bulevardul Carol I, la numărul 53. Aici se află un imobil proiectat în 1912 de către arhitectul Radu Culcer pentru avocatul şi profesorul de Drept Mihail Paşcanu.
Ştefania Păun, Ritmuri în roşu
Fiul cel mare al acestuia, Filip Paşcanu, de asemenea avocat, şi-a început cariera ca secretar al ministrului Justiţiei, Strate Micescu. A fost căsătorit cu Maria Neamţu, fata lui Constantin Neamţu, creatorul Băncii Comerţului din Craiova. Filip Paşcanu a murit pe front, în Crimeea, în 1941. Maria Neamţu, care studiase arhitectura, s-a recăsătorit cu arhitectul Stan Bortnowski. După război, casa a fost naţionalizată, iar familia expulzată.
La parter, în încăperile din partea stângă se găsea cabinetul de avocatură cu o renumită bibliotecă de specialitate. Restul parterului conţinea spaţii de recepţie, intrarea făcându-se printr-un amplu vestiar ce conducea în holul central.
Locuinţa propriu-zisă era la etajul întâi, la care se ajungea pe scara monumentală. Personalul casei locuia la mansardă, iar la subsol eau amenajate bucătăria şi spălătoria, precum şi spaţiile tehnice. Personalul circula pe scara de serviciu.
Din 1952 până în 1989, a funcţionat aici „Sediul Sindicatelor Raion 1 Mai”. Clădirea a suferit numeroase modificări, dar fără impact asupa structurii. După 1990 casa a fost închiriată de primărie în mai multe rânduri.
Ştefania Păun, Armonie caldă
În 2003, Ştefan Bortnowski şi Puşi Paşcanu, celălalt fiu al lui Mihail Paşcanu, au obţinut retrocedarea casei care a continuat însă, până în 2008, să fie locuită de chiriaşii primăriei.
După 2008, Ştefan Bortnowski şi Ioana Bortnowski, copiii Mariei şi ai lui Stan Bortnowski, au devenit proprietarii casei şi au început lucrări de renovare, întrerupte de atacuri repetate ale unor bande de derbedei. Până în primăvara anului 2012, casa a fost asaltată şi vandalizată, în pofida încercărilor proprietarilor de a o proteja cu agenţi de pază şi lucrări de baricadare.
Deşi casa a fost înscrisă pe lista Monumentelor Istorice, ea n-a beneficiat de protecţie din partea autorităţilor, în pofida faptului că vandalizările aveau loc în timpul zilei în plin centrul Capitalei. Toate aceste date ne-au fost furnizate de tânărul arhitect Lucian Sandu-Milea, unul dintre promotorii proiectului experimental „Carol 53”.
Arhitectul Bortnowski, care locuieşte la Paris, ajutat de arhitectul Şerban Sturdza, căutau potenţiali utilizatori ai spaţiului pentru a opri procesul de degradare prin ocuparea lui. Grupul de tineri le-a descris ideea proiectului şi astfel a fost demarat, în 2012, procesul de igienizare a construcţiei.
Spectacol în holul şi pe scara monumentală a casei Paşcanu-Bortnowski
Paralel cu lucrările de întreţinere – asigurare a zidăriei prin grinzi şi stâlpi de lemn, curăţarea tâmplăriei, repararea acoperişului – au fost organizate activităţi culturale: cursuri de teatru, de citire rapidă, de tras cu arcul, de alpinism, de grasshopper, proiecţii de film, cum ar fi “Undeva la Palilula”, spectacole de teatru, expoziţii de pictură, grafică, fotografie, comicsuri… Să amintim numai spectacolele de poezie şi teatru senzorial, concertele de muzică de cameră, ca acela al cvartetului „Solaris”, sau de jazz, spectacolul cu „Nostalgia” lui Mircea Cărtărescu, organizarea “Nopţii Albe a Fotografiei”…
„Atelier «CAROL 53» este un program-pilot, un posibil model de abordare pragmatică pentru grupuri de iniţiativă şi pentru spaţii abandonate sau degradate al căror potenţial este ignorat sau se pierde în procese birocratice, astfel rezultând distrugerea sau pierderea irecuperabilă a acestora. Metoda este asumarea totală atât a spaţiului, cât şi a situaţiilor ce-l definesc.
Dorim crearea unui mediu cu precădere educativ, încercând conturarea unei platforme pentru educaţie non formală. Nu contestam educaţia formală în sine, ci direcţiile de dezvoltare şi gradul de adaptabilitate al acesteia în contextul contemporan”.
Intenţiile sunt generoase, eforturile remarcabile. Într-adevăr, mai ales dacă scopul final va fi atins, “Carol 53” se poate constitui într-un model de urmat. Asemenea iniţiative au avut loc peste tot în lume, cu rezultate fericite. Să sperăm că se poate şi în România.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.