Strategia austriacă pentru „Noua Europă“

Un articol publicat în urmă cu doi ani de publicația The Local compara Austria cu un submarin care observă prin periscop în ce direcţie se îndreaptă „flota“ europeană, pentru ca apoi să iasă la suprafaţă în ape cât mai sigure pentru băncile austriece care au câștigat enorm de pe urma deschiderii estului Europei sau pentru companiile energetice.

Austria a fost, alături de Luxemburg şi Elveţia, ţara care s-a opus cu înverşunare renunţării la secretul bancar, prevăzut chiar în Constituţie. Mulţi oligarhi ruşi şi ucraineni au profitat de aceste facilităţi fiscale, au investit în Austria şi au beneficiat de serviciile corporatiste ale unor personaje importante, considerate ca făcând parte din lobby-ul prorus de la Viena. Preşedintele austriac Heinz Fischer îi întindea covorul roşu lui Vladimir Putin după anexarea Crimeii şi discuta cu el despre proiecte energetice. Însă Austria rămâne curată ca lacrima în presa internaţională, în timp ce suspecţii de serviciu, când vine vorba despre influenţa rusă în UE, sunt Ungaria sau Grecia.

„Submarinul“ austriac iese la suprafață

Politica submarinului, în umbra Germaniei, nu mai este însă viabilă pentru Austria neutră, căci Berlinul începe să-și asume un rol mare în apărarea europeană, iar liderii de la Viena au lansat un proiect regional menit să servească Austriei, dar și Berlinului și Bruxelles-ului. Este vorba despre Triunghiul de la Slavkov (Austerlitz), format din Austria, Cehia și Slovacia, un format regional aparent inofensiv la apariția sa, în 2015, însă care acum pare menit să distrugă Grupul de la Vișegrad și să izoleze Polonia lui Jaroslaw Kaczynski și Ungaria lui Victor Orban. „Declarația de la Slavkov trădează un asemenea nivel de cooperare, încât, dacă ar fi aplicată, Grupul de la Vișegrad ar deveni o formă fără fond“, scria presa ungară chiar în 2015.

Un proiect vienez pe placul Berlinului

Schimbarea politicii Poloniei după venirea la putere a lui Jaroslaw Kaczynski a dat la Viena semnalul reluării acestui proiect, pentru că devenea limpede că politica Grupului de la Vișegrad se va face la Varșovia. La finele lunii iunie 2017, premierii austriac, ceh și slovac s-au întâlnit în cadrul unui summit al noii organizații pentru a vorbi despre „convergența între vechea și noua Europă“, cu alte cuvinte, despre opusul ideilor „iliberale“ și al „contrarevoluției culturale“ promovate de actualele guverne de la Varșovia și Budapesta. Și ca să fie și mai limpede ce înseamnă Triunghiul de la Slavkov, premierul austriac, Christian Kern, a spus, într-un interviu publicat în iulie de Handelsblatt, că există o ruptură vizibilă în Grupul de la Vișegrad, între Polonia și Ungaria, respectiv Cehia și Slovacia. În articolul intitulat „UE nu este un bancomat“, premierul de la Viena a arătat că UE a criticat deseori Polonia și Ungaria, însă acum „trebuie să soluționăm conflictul“, inclusiv prin sancțiuni financiare.
Pentru a fi limpede cine controlează Triunghiul de la Slavkov, o analiză publicată în 2015 de Globsec Policy Institute arăta că guvernul de la Praga dorea să facă referire și la Grupul de la Vișegrad în programul noii organizații, însă s-a răzgândit la insistențele Austriei. „Părintele“ Declarației de la Slavkov și unul dintre diplomații care influențează mult politica externă cehă este Petr Drula, actualmente ambasador al Cehiei la Paris. Viziunea sa este una pro-UE: integrarea europeană va continua, noul guvern care va fi ales în toamna acestui an va duce Cehia în zona euro. Dar cel mai important este că Drula este promotorul unei apropieri tot mai mari de Germania și Austria și vrea ca Triunghiul de la Slavkov, dominat de Viena, să includă în anii următori Croația și Slovenia.

Replica Ungariei

Replica ministrului de Externe ungar, Peter Szijjarto, la declarațiile premierului austriac: „Avem vești proaste pentru el. Nu va merge. Grupul de la Vișegrad este cea mai solidară și mai eficientă alianță din UE“. Viktor Orban a spus că, „până acum, Austria a fost o țară de succes. Jos pălăria în fața lor pentru nivelul de dezvoltare atins de la finalul celui de Al Doilea Război Mondial“. Însă, a spus Orban, „Austria pierde în politica externă, pentru că nu este o țară NATO și pentru că, deși face parte din Europa Centrală, nu este în Grupul de la Vișegrad. Nu merită să spere că pot rupe unitatea V4. Principiul fundamental al V4 este toți pentru unul, unul pentru toți“.
Lucrurile sunt însă mai complicate decât le prezintă premierul de la Budapesta, pentru că toate formatele de cooperare regională din Europa sunt vizate direct de interesele economice și strategice ale marilor puteri: SUA curtează Inițiativa celor Trei Mări, iar China caută să investească în așa-zisul format „16+1“ din Europa Centrală și de Est. Rusia a fost încântată de inițiativa Triunghiului de la Slavkov, în 2015, și la fel este și acum, atât timp cât ea marginalizează Polonia, unde Kaczynski este unul dintre cei mai înverșunați critici ai Moscovei. Însă o coalizare a Slovaciei și Cehiei sub umbrela germano-austriacă poate să nu fie ceea ce își dorește președintele Donald Trump, care s-a folosit de recenta sa întâlnire cu președintele Poloniei pentru a da o palmă Germaniei și Franței.
Pentru moment, reținem inițiativa Austriei de a reduce influența Poloniei și a Ungariei în Europa Centrală și că a pornit în acest demers acolo unde, în 1805, aliată cu rușii, a suferit o înfrângere usturătoare.

Recomanda