În ultimele decenii s-a trăit într-o lume cu competiții, dar deschisă la cooperare. Ea se destramă acum, sub ochii noștri. Părăsirea cooperării create din 1972 încoace a dus deja la conflictele ce ocupă scena lumii de astăzi. S-a intrat în „război rece”, iar trecerea la „război cald” pe scară mare nu se mai exclude. Trăim scindarea marii politici, la care se adaugă alte scindări – mai ales o scindare socială și, o alta, a minților.
Iar pe acest fundal, asistăm la un fenomen ce capătă contur. Este vorba de forțarea semnificației unor noțiuni – dintre care unele au asigurat multă vreme înțelegerea între oameni.
Forțarea și reușește, într-o anume măsură, dar de aici nu rezultă că procedeul ar fi justificat – el nu este, la drept vorbind, nici al culturii, nici democratic, nici uman. Din asemenea forțări ies denaturări, în niciun caz vreun bine.
Desigur, schimbările în registrul noțiunilor nu sunt ceva nou. Noțiunile se schimbă în pas cu creșterea cunoașterii, iar cunoașterea și tehnologiile se dezvoltă azi în ritm alert.
Se creează noi noțiuni – azi vorbim lejer de feed back, de zestre genetică, de recesivitate, de soft computerial, de condiționare, de epigenetică și de multe altele. Apar mai des ca oricând teorii și viziuni.
Se aduc în actualitate noțiuni vechi, căci realitățile la care ele trimit au devenit mai sesizabile. De exemplu, se repune acum în circulație largă noțiunea lui Alexis de Tocqueville „dictatură cu mijloace ale democrației”.
S-au înlocuit noțiuni pentru a capta unicitatea unor fapte istorice din secolul anterior. De exemplu, s-a vorbit de „holocaust” (holos = întreg, kaustos= ars), dar, accepțiunea greacă fiind prea largă, iar unii aplicând-o fără a cunoaște istoria, istorici calificați au înlocuit noțiunea de „holocaust” cu „shoah” (catastrofă, nimicire), spre a reda singularitatea tragediei evreilor europeni. Nu altcineva decât istoricul german Eberhard Jäckel a lămurit faptele: „omorârea national-socialistă a evreilor a fost unică deoarece niciodată înainte un stat nu a decis și anunțat, cu autoritatea conducătorului său, omorârea unui anumit grup de oameni, incluzând bătrâni, femei, copii și sugaci, pe cât posibil fără rest, și a transpus această decizie în fapt cu toate mijloacele de putere statală” (Die elende Praxis der Untersteller, în „Historiker-Streit”, Piper, München, Zürich, 1989, p. 118). Pe bună dreptate, în locul unei noțiuni prea largi, s-a recurs la o noțiune nouă, „shoah”, pentru a capta unicitatea crimei.
Odată cu forțarea noțiunilor este însă vorba de cu totul altceva: de un fenomen de forțare la schimbare a înțelesurilor bine elaborate ale unor noțiuni, în scopul manipulării sau măcar al controlării conștiințelor. Iată câteva exemple.
În Irlanda, a avut loc recent referendumul pe modificarea înțelesului familiei: se voia înlocuirea în Constituție a înțelesului propriu al „familiei”, ca unitate bărbat – femeie, cu accepțiunea familiei drept „conviețuire durabilă”. Desigur, și această conviețuire se putea prelua în noțiuni, ca orice fapt. Dar intenția era insidioasă, încât se pune întrebarea: de ce să se desfigureze noțiunea de „familie”, cu semnificația ei consacrată? De ce nu se recurge la alte noțiuni?
Un ministru cerea zilele trecute modificarea noțiunii de „totalitarism” spre a o ajusta propagandistic. Numai că se făcea iarăși abuz. Căci dacă prin „totalitarism” înțelegem în esență, cum ne spun dicționarele, sistemul politico-juridic care nu tolerează diferențierea politică și este condus cu orice mijloc și dictatorial dintr-un centru, se pot discuta multe aspecte, dar noțiunea consacrată rezistă. Dacă cineva vrea să folosească criterii proprii, poate propune o nouă noțiune. De ce să le sfârtece pe cele existente?
Unii încearcă excluderea de la Jocurile Olimpice a unor națiuni, deși, în tradiția creată de Pierre de Coubertin, simbolul Olimpiadei sunt inelele înlănțuite, care semnalează unitatea continentelor, iar drapelul olimpic este în culori încât toate națiunile lumii să se regăsească. Olimpiada este legată de accesul universal. Iar participarea la valorile lumii nu se decide prin vot – căci, în condiții normale, nu se votează adevărul și echitatea. Jocuri Olimpice fără universalitate vor fi doar jocurile cuiva.
În cercuri de azi se discută dacă să se mai aplice noțiunea de umanitate celor care nu le acceptă vederile. Pot fi și, firește, sunt dezacorduri profunde între oameni. Numai că dezacordurile nu stabilesc apartenența la umanitate. Ar fi absurd să i se retragă cuiva calificativul de om pe motiv că este în dezacord cu decidenți vremelnici. Retragerea duce cu gândul la vederile stupide ale lui Goebbels. Qui prodest?
Se vorbește de „extremism” în cazul unor persoane, grupuri, partide care exprimă tăios nemulțumiri ale marii majorități a cetățenilor față de decidenții de azi. Cine rămâne cu capul pe umăr știe însă că nu este extremist cel care folosește posibilitățile de manifestare asigurate de Constituția democratică. S-ar putea ca „extremist” să fie tocmai cel care recurge la adjective ce sună amenințător, pentru a-i discredita pe alții.
Se vorbește de „antieuropean”, când este vorba de critica unor decidenți care fac deservicii Europei. Eminenți economiști britanici nu au agreat Brexit-ul, dar critica lor severă la adresa birocratismului de la Bruxelles s-a dovedit mai curând proeuropeană. Juriști, sociologi și filosofi ai Uniunii Europene de azi evidențiază lipsa de legitimitate a Consiliului European, dar asta nu înseamnă că sunt antieuropeni. Cu Ursula von der Leyen la decizii, are loc vizibil slăbirea și demontarea proiectului Europei unite, asumat și în tratatele de bază, dar a spune adevărul nu este deloc antieuropean.
Se fac confuzii elementare atunci când se perorează despre „dreptul internațional”. La propriu, dreptul internațional este dreptul tratatelor legitimate – or, azi, se trage de elasticul noțiunii spre a include în dreptul internațional memorandumuri neratificate, acorduri, declarații ce convin unor interese de moment. Pe de altă parte, se socotesc drept internațional simple măsuri luate cândva de state în administrația proprie.
Se fac forțări de noțiuni fără a le cunoaște la bază, ignorând dezinvolt faptele istorice. Se atacă, de exemplu, „progresismul”, confundând pretenții ale unor decidenți de astăzi cu celebrul curent al gândirii și istoriei americane. Ca fapt, „progresism” (sau „progressivism”) s-a întitulat viziunea unor importanți președinți, precum Theodore Roosevelt sau Woodrow Wilson, care au lansat reforme de ameliorare a condiției muncitorilor industriali și a fermierilor, în opoziție cu trusturi și concentrări de bogăție în mâini puține. Temelia progresismului a fost prima frază a Constituției americane: „Noi, poporul Statelor Unite, pentru a forma o Uniune mai perfectă, pentru a stabili justiția, pentru a asigura liniștea internă, pentru a asigura apărarea comună, pentru a promova bunăstarea generală și pentru a asigura binecuvântările libertății pentru noi înșine și pentru posteritatea noastră …”. Oricine o poate citi. Progresismul a accentuat răspunderea socială și instituțională pentru aplicarea democrației americane. Progresiștii Edward Bellamy, William James, John Dewey și mulți alții au argumentat în favoarea extinderii bunăstării în societate, a egalității femeilor cu bărbații și au tematizat democrația și deschiderea societății spre „conducerea de sine (self-rule)” a individului.
În mod obișnuit, din concepții de mare pondere se rețin mai curând bucăți, adesea disparate, dacă nu și rău pricepute. Unii și reacționează azi vehement la concepții fără să le fi cunoscut. Oricum, însă, progresismul nu se lasă confundat cu campania „woke” din coaliția eterogenă care l-a adus la Casa Albă pe Joe Biden. Și nici cu sprijinul declarat de președinte, în recentul său discurs despre Starea Uniunii (2024), pentru mișcarea „transgender”.
Într-un asemenea context politic, mișcarea dislocării tradițiilor și mișcarea schimbării sexului și a modificării mariajului înaintează, deocamdată, în diferite țări. Aceste mișcări sunt contextuale și nu reprezintă curente consacrate. Progresismul, luat la propriu, nu a avut de a face cu astfel de mișcări, nici cu pragurile create prin deciziile mai sus pomenite. Nici absorbirea identităților trăite de oameni în societăți în „identitatea corporală” și nici instrumentarea în scop electoral a „identității corporale” nu-i sunt proprii. În definitiv, pledoaria cea mai organizată conceptual în favoarea liberalizării sexuale, care rămâne opera lui Michel Foucault, nu are de a face cu progresismul.
Un exemplu de confuzionare este și folosirea de azi a noțiunii de „societate deschisă”. Aceasta se ia încă în versiunea libertariană a lui Karl Popper. Dar de ce nu s-ar folosi accepțiunea axată pe cultivarea potențialului creativ al individului și pe universalism, a lui Henri Bergson, cel care a elaborat, de altfel, noțiunea?
Se știe prea bine că noțiunile au conținuturi ce capătă relief în timp și se cer explicitate. De exemplu, înțeleasă până la capăt, „securitatea națională” implică asumarea securității vecinului, „suveranitatea națională” include și suveranitatea asupra teritoriilor pierdute prin încălcarea ei la un moment dat, „independența națională” presupune conștientizarea răspunderilor când participi la viața internațională.
Nu propaganda ar trebui să decidă accepțiunile noțiunilor. În orice caz, pe fondul derapajelor existente, o asanare conceptuală ar asana azi limbajele, mințile și comportamentele și, în cele din urmă, viața oamenilor.
Debusolarea este însă atât de mare în mintea multor decidenți, încât în ceea ce fac ei iau maxima leninistă „cine nu-i cu noi, este împotriva noastră” ca parte a democrației. În politica externă, decidenți care se dau „democrați” au ajuns să apere frontierele stabilite în Răsăritul Europei de acordul Stalin-Hitler, în loc să adere la o rațională normalizare.
Trebuie spus că forțarea noțiunilor are loc pe fondul erodării spectrului politic postbelic, la care asistăm astăzi. Creștin-democrații au fost înlocuiți de „populari”, care sunt, evident, altceva – speculanți ai crizelor la care contribuie, după ce au trimis valorile în muzeu. „Liberalii” cultivă interdicții pentru cei de altă părere, dacă nu cumva un socialism birocratic. „Social-democrații” discută mai mult de funcții și de înarmare, decât de soarta celor dezavantajați.
În plus, cum ne spun sociologii, partidele de pe scenă au contact slăbit cu realitatea: liberalii vor să aducă societatea în ceva aidoma unui container, socialiștii nu au soluții în fața globalizării, ecologiștii se ocupă prea puțin de societate, suveraniștii sunt excedați de datele noi ale vieții.
S-a pierdut și rigoarea. Unii se proclamă „conservatori”, dar știu ei să reafirme libertățile și drepturile? Inși străini de cultură îi etichetează ca „putiniști” pe cei care au o părere proprie, ferită de clișeele puse în circulație, despre conflictul din Ucraina. Se socotesc „salvatori” cei care cred că pătrunderea în viața intimă a persoanelor și schimbarea ei este acum totul. Nu se examinează sistematic starea lumii.
În aceste săptămâni, institute de istorie din Europa pregătesc ediția nouă a celor 1525 de discursuri ale lui Hitler. Ce va fi când propagandiști actuali vor trebui să ia act de faptul că doar îl reiau pe cel căruia, în ciuda capacității oratorice, îi lipseau multe și ducea la catastrofă?
Noțiunile se folosesc în viziuni diferite. Unele, precum democrația sau libertatea, sunt exemple. Dar folosirea în viziuni diferite a unor noțiuni este altceva decât forțarea înțelesului lor consacrat. În mod normal, nimeni nu ar avea voie să violeze condițiile cognitive ale promovării interesului public. O noțiune forțată nu mai este acea noțiune.
De unde vine forțarea noțiunilor? De cele mai multe ori, precum în cazuri de felul celor invocate mai sus, ea vine din interese de propagandă. În orice situație, ea vine din carențe ale formării și informării. Altele vin din voința inșilor de parvenire cu orice cost.
Se știe demult că minți care încâlcesc noțiuni dau rezultate modeste. Cum s-ar putea ajunge, totuși, la normal? În situația de acum. sunt necesari, în opinia mea, trei pași.
Primul pas constă în depășirea cultului fragmentarului. S-a umplut viața modernității actuale de cunoaștere pe bucăți și de apucături declanșate de cuvinte spuse de cineva, care doar sporesc distanța față de realitate. Cu atât mai mult de întregul vieții și al lumii!
Al doilea pas înseamnă întoarcerea cu fața spre realități trăite și însușirea prerechizitelor civismului. Bunăoară, mai este mult de lucrat la a scrie istoria ultimului secol, sunt firave datele economice, juridice, sociologice din discuții, nu se cunosc abordările epocii noastre. Oamenii sunt ținuți de vorbă cu comentarii la opere care nu au fost citite.
Azi, inși care s-au dovedit cu fiecare pas mediocri se opintesc pentru o carieră construită nu pe competență și merite, ci pe ură. Iar dacă acești inși își găsesc și fraierii care să-i aplaude, vina se împarte.
Al treilea pas constă tocmai în a învăța că ura este rău sfătuitor. Deviza minții deschise – „eu pot să greșesc, tu poți să ai dreptate, dar noi împreună avem a atinge adevărul, dreptatea și alte valori ce ne leagă viețile” – rămâne cheia vieții izbutite.
am onservat ca toti „patriotii” cicase romani, NU pot spune NU. chiar si cei din media alternativa, care ar cauta sa spuna ADEBARUL SI SA-L ASUME. nu toashi. NIMENI NU SPUNE: ESTE O ABSURDITATE, O CONSTRANGERE DISCRETIONARA SI REFUZ ! de pilda cu „digitalizarea”. ati observat ca NIMENI NU SPUNE: NU VREAU? toti spun ca se chinuiesc sa complineasca absurdul si abuzul, ca nu se poate, ca nu suntem „pregatiti”, insa nimeni nu spune: ESTE ABSURD SI REFUZ SA FIU DE ACORD CU ASTA! NI-MENI! deja suntem spalati pe creieri de „educatia” maoista si nici macar nu ne dam seama, mah! NIMENI NU ITI POATE IMPUNE NIMIC, ATAT TIMP CAT AI CONSTITUTIA ROMANIEI SI LEGILE FUNDAMENTALE. PRIMA LEGE ESTE CA ESTI STAPAN, SUVERAN IN TARA TA. MM-UU-IEEE ESTE O PIATA LIBERA SI ATAT. NU POATE IMPUNE NIMIC IN ROMANIA! DACA AVEM SLUG-OI IN LOC DE ROMANI AGAYAYI DE SECURITATE LLA PUTOARE, ESTE TIMPUL SA BOICOTAM INSTITUTIILE „STATULUI”. IESIREA IN STRADA SI BLOCAREA INTREGII ACTIVITATI, LA NIVEL NATIONAL ESTE SINGURA SOLUTIE. dar rumanii se uita la telenovele si se gandesc de unde sa mai imprumute bani…proprietatea nu o vor mai avea, curand. este bine toashi: NU VEI MAI AVEA NIMIC SI VEI FI FERICIT!
Civilizația pe pământ incepe a gândi mai repede atunci când îi flamanda iar instinctul înmulțirii apasă..
Atunci îi vin multe gânduri..Cum și de unde sa se hrănească..Daca vede că nu are de unde începe să caute..
Posibilitatea unor națiuni de a dobândi hrană și alte resurse a ajuns la perfecție..Cei care doresc sa pape mai mult și mai calitativ sunt și cei mai inventatori in a dobândi..
Apogeea este fraza:”prin asta porți tu vină că mie ‘mi este foame”..Invențiile cu democrația sunt variantele luptei pentru înmulțire. Democrația a fost inventata de cei bogați și hapsâni că ei să poată cotropi in numele ei..
Situația economiei germane în 1933 era dezastruoasă iar în SUA oamenii lucrau numai pentru mâncare..Resursele erau la răsărit la „barbarii lenoși”.Și iată că a apărut „operațiunea” Barbarossa….
Toata istoria omenirii de la 1789 si pana astazi este un sir de revolutii si razboaie puse in scena de Oculta Mondiala Khazara care vrea sa devina stapana peste tot Pamantul transformand tarile supuse de ea in coloniile ei si pe locuitorii lor in sclavi. Toate popoarele trebuie sa nu fie nationaliste dar numai statul Israel are voie sa fie cel mai nationalist si cel mai rasist stat din lumea asta. Ei, khazarii au dreptul sa detina functii cheiei in statele subjugate in schimb cetatenii statelor subjugate nu au voie sa detina functii in statul Israel. Toate popoarele trebuie sa-i adore si sa-i preamareasca pe kahzari dar ei khazarii au dreptul sa elimine cetatenii popoarelor pe care le-au subjugat. Cel mai fascist, criminal si intolerant stat cu alte popoare este statul Israel condus de generatii, de la infiintare lui in 1948 si pana astazi de catre khazarii satanici setosi de sange. Ceeace se petrece in aceste zile in Palestina ne arata adevarata fata a politicii khazarilor de eliminare fizica a popoarelor care le stau impotriva si nu-i accepta pe ei, khazarii drept stapani. Toate popoarele sunt criminale cu ei, khazarii in schimb ei, khazarii sunt sfintii sfintilor in aceasta lume. Omorarea femeilor, copiilor si batranilor palestinieni ca pe muste in Gaza sunt dovezi clare a genocidului pe care khazarii in fac, in schimb d-ul Marga ii da zor cu Holokaustul? Ca doara asa e corect politic, sa-i ridicam in slavi pe khazari.
După multe articole asupra cărora mulți cititori au ridicat mai mici sau mai mari obiecții de formă şi fond, observ în sfârşit o schimbare de stil, o altă abordare a temelor şi, prin extensie, a ceea ce numim realitate. Da, aveți dreptate, forțarea noțiunilor este una dintre principalele cauze ale majorității conflictelor acestui început de secol şi nu ideologiile, teoriile filozofice, economice sau de natură iar o vorbă de duh exprimă exact această stare de fapt: „Cel rău se ascunde în detalii.” În secolul luminii, vitezei şi al internetului, s-ar părea să „nu mai avem timp” şi pentru detalii căci viața şi realitățile ne presează mereu de la spate şi ne duc aproape involuntar acolo unde vor ele să ne ducă, în locuri ce nu pot fi cunoscute înainte de a fi trăite la modul concret. Aş putea utiliza în acest sens, noțiunea de „cursă de şoareci” dar nu voi face acest lucru pentru a nu lăsa loc interpretărilor ce nu au legătură cu subiectul. Mă folosesc în schimb de acest tip de dihotomie pentru a scoate în evidență uşurința cu care noțiunile pot fi denaturate de la sensul lor autentic, interpretate, reinterpretate şi rostogolite până când cineva interesat le poate aduce acolo unde vrea sau îşi doreşte, la mintea şi voința sa, fără ca actul în sine să fie înțeles chiar şi de către el însuşi, drept manipulare sau denaturare a unui adevăr. S-ar putea ca limbajul să aibă o influență mult mai mare asupra realității şi vieții noastre decât faptele şi, în mod voluntar sau involuntar să ignorăm acest aspect, cu efectele dramatice pe care le putem constata, dar nu şi schimba.
Marine, Marine! Postarea ta, în conținut și în expresie, este cea mai bună dovadă a pertinenței textului domnului profesor. Niciodată nu se poate obține stabilitate într-o țară în care periodic se fabrică câte o revoluție. De fapt, tu preferi o busculadă, o mișcare populară de boicot. Dintotdeauna, mulțimea înfometată atacă brutăriile prima dată.
Foarte bune exemplele alese de domnul Marga. Fiecare merită exploatat în articol separat. Excelentă inițiativa dânsului de a aduce la zi noțiunile de drept internațional, suveranitate națională, independență. Ceva cu totul rar în peisajul național și internațional. Suveraniștii ar avea de învățat. Aș da subtitlu articolului Cum se încălcesc noțiunile de către propagandă?
Ma cenzurați pe mine pentru individul acesta mai catolic decât Papa?
Păi să ne flexam mușchii atunci!
Eu mă retrag.
N-aveti decât să fiți bombardați de ruși până ajungeți precum Mariupol, un nimic în drum.
secrete, intentii nedeclarate adica minciuna, dubla morala… cum au reusit acestea sa deraieze atitea tari si atita populatie? aproximarile pe care le facem nu inseamna adevar.
ceea ce este un eveniment guvernat principiul cauza-efect se desfasoara, de regula, sub actiunea controlului exercitat de catre cineva. el poate fi camuflat in diverse cuvinte menite sa ascunda adevarata intentie. cam 99% din ceea ce se intimpla azi.
sincronicitatile sint cu totul alceva si sint in afara controlului… deci cit de reala este real-itatea de azi si cit de mistificata este real-itatea din trecut?
Lipsa de cultura generala,de experienta in toate domeniile si de maturitare-in sensul ca orice hotarare luata care implica si alte persoane sa fie matur gandita,caracterizeaza ,cu mici exceptii,evidente pentru toti,toti conducatorii actuali ai Europei si Americii
Dl. Marga vorbește despre depășirea cultului fragmentarului, înțelegerea realităților istorice, a prevalenței meritelor și a minții deschise în fața discursului urii.
Cu profund respect îl informez pe dl. profesor că astfel de eseuri se adresează doar unui public îmbătrânit, format în general din pensionari care de mult nu mai contează în viața publică și care sunt priviți ca fiind mai folositor morți decât vii de către noile generații. Imediat după funeralii tinerii moștenitori le vor arunca bibliotecile cu cărți și le vor vinde locuințele pentru a-și cumpăra o mașină Tesla și a petrece vacanța mult visată în Polinezia Franceză.
Acestea sunt realitățile, dle profesor. Lumea occidentală a preferat confortul intelectual și a respins cultura preferând wokismul, școlile și universitățile au renunțat la materiile tradiționale promovând competențe pseudosociale, „incluzive” în detrimentul logicii și al bunului simț, competiția școlară este pe cale de a fi distrusă în numele antidiscriminării, notele sau calificativele devin istorie. Iar internetul mai mult rău a făcut decât bine și bomboana de pe colivă se numește Inteligența Artificială. Acesta este sfârșitul civilizației moderne și începutul întoarcerii în Evul Mediu. Asta înseamnă Build Back Better.
Nu a fost o întâmplare, ci un plan bine pus la punct și minuțios urmat. Forumul de la Davos nici nu se mai ferește să-l propovăduiască pe față. Distrugerea învățământului era un pas obligatoriu pentru a obține generații de tineri confuzi, fără liber- arbitru sau spirit critic, dependenți de telefon, de medicamente și droguri, incapabili să supraviețuiască fără sprijin permanent și ușor de manipulat.
Mulțumim pentru frumoasele articole, dle profesor, dar cui se adresează? Cine le citește?
Dacă, și toate dumurile duc a Roma, lumea e condusă de sute de ani de cîțiva, se bate apa-n piuă, iarăși, cu „failed democracy”. Dar, nu-i așa, a fost dovedit neadevărat zvonul că toți regii Europei sînt neamuri (oare românii de ce nu știu că Hohenzholler a fost și Wilhem, kaizerul Germaniei). A mai fost dovedit că duamna Ursula a ajuns unde-a ajuns că e ginecoloagă nu că taică-su a fost unul ce-a înființat și condus UE și că are neamuri bogate, conducătoare, peste tot în Europa, ba chiar și-n SUA, și Caraibe, placa turnantă a comerțului cu sclavi.
Cred că verbul a forța, raportat la siluirea sensului primordial al unor noțiuni, utilizat descriptiv de maestrul Marga este prea blând pentru a descrie reducționismul alienant cu privire la acestea. Și-apoi, desprinderea de contextul obiectiv în care trebuie folosite este iarăși o pervertire a sensului fundamental al acestora. Bunăoară noțiunea de „stabilitate” raportată la politicul contingent este pervertită prin modificarea scopului noțiunii, anume prin obținerea unei stabilități a unui conglomerat politic, aici avem în vedere cel al PSD-PNL, care dorește a se eterniza la guvernare în detrimentul poporului căruia i se acordă propagandistic iluzoria stabilitate politică. Un alt exemplu relevant ar fi noțiunea de „securitate”, care în loc să fie utilizată cu scopul asigurării securității sociale generale, este aplicabilă cu scopul reducționist al fracturării libertăților individuale. Securitatea ca noțiune devine securitatea unui regim oprimant ca scop al menținerii puterii acestuia, în detrimentul libertății ce se găsește astfel fracturată prin obiectivarea noțiunii de securitate, la le ca în stalinism. Iată de ce cred că verbul a silui este mai adecvat decât cel de a forța. Forțarea este o operațiune care nu modifică sensul fundamental al noțiunii, ci doar o radicalizează, spre deosebire de siluirea sensului noțiunii, care o modifică în esențialul conceptual al acesteia.
Cu respect îți spun Belphegor că te contrazici singur: articole ca acesta, tot strălucit, al domnului Marga este citit de tine și de mulți oameni cu capul la ei și cultivați, încât nu ai dreptate cînd întrebi dacă sunt citite. Sunt citite masiv (și preluate de – pe cît am numărat eu – alte nouă ziare în Oltenia, Banat, Moldova, Dobrogea, Ardeal etc.) și nu ai dreptate cînd vorbești de bătrîni. Sunt, se știe, pe lume bătrîni cu mintea tînără și tineri senilizați. Nu vîrsta contează, ci mintea și cultura. E drept că azi la noi tinerii senilizați vor să impună regula. Nu va ține la nesfîrșit. Articolele domnului Marga, cum a spus-o, țin de articularea unei viziuni personale – ceea ce îl privește pe dînsul. Ele dau însă o idee despre ce este de făcut în România dacă vrem, cum o spune adesea -normalitate.O vrem, oare? Orice autor de anvergură este confruntat cu această întrebare.
DA DA!CEI SUPER BOGAȚI -ÎN CASTELELE LOR INEXPUGNABILE-CU SERVITORII LOR -TIP „CĂȚELUL ELECTRONIC” -VOR URMĂRI CUM CEI MAI PUȚIN BOGAȚI -CARE NU AU APUCAT SĂ-ȘI ZIDEASCĂ CASTELE INEXPUGNABILE VOR FI UCIȘI,VOR UCIDE PE CEI SĂRACI ȘI FLĂMÂNZI ,VOR SFÎRTECA ȘI VOR FI SFÂRTECAȚI,POPULAȚIA TERREI SE VA REDUCE LA CEL MULT 10 MILIOANE =CARE VOR ALCĂTUI O ALTFEL DE„UMANITATE”—N-AM FORȚAT NICI O NOȚIUNE!
Deşi subiectul supus discuției publice este extrem de actual şi foarte bine prezentat de Dl. Andrei Marga, doar prin schimbarea unei singure litere din titlu, am putea modifica sensul întregului eseu într-o direcție cel puțin la fel de actuală şi importantă:
” Forțarea naţiunilor.”
Cineva spunea odată că „adversitatea ascute mintea precum piatra (cutea) ascute coasa.” Eu aș veni cu o completare: ” Să nu căutăm cu orice preț adversitatea căci nu există coasă care să pună la pământ toată iarba cu o singură cute.”
Cand schimbam sensul notiunii de „membru CC al UTC” si cel de „informator al securitatii ceausiste”. Cu astfel de filosofareala nu aprinzi un chibrit pentru fetita aceea, admirator al actiunii: „s-o batem in cap, pana face floare” !
“institute de istorie din Europa pregătesc ediția nouă a celor 1525 de discursuri ale lui Hitler” Adică la zicerile lui Hitler e voie să ai acces și să-l citezi. Când ministrul agriculturii domnul Barbu a citat o afirmația a lui Ceaușescu despre Stuf ca o avuție națională “național liberalii” de la putere i-au cerut demisia sau demiterea! K-așa-i românul când se Boia-ngește mare iubitor de a-și ponegri neamul și înaintașii.
Ai dreptate Emile cu boiangirea românului. Numai că e și mai mare boala. Unii cum vezi trăiesc în resturile de la orice subsol. Ce le depășește capul este discreditat cu prea plinul prostiei lor.Neputând să aibă ceva în cap, nu au cu ce contrazice articole și mint, căci e tot ce pot. Pe ce se poate minți cel mai ușor? Pe viața persoanei, normal. Până nu scapă România de aceste instrumente psihopatice ale lui coldea-băsescu, nu are cum să fie curățenie și nici bine.
NOTIUNILE sunt CLARE, numai MISTIFICATORII le MALFORMEAZA INTELESUL la ordin ideologic!!! Exemplul cu HOLOCAUSTUL e semnificativ si ii demasca pe ILEGALII PROFI de „istorie”, dar si pe comparsii lor!!! Stalin a fost MAESTRUL lui Hitler in aplicarea SOLUTIEI FINALE unor ETNII si chiar POPOARE, printre care si POPORUL EVREU, nu numai POPORUL ARMEAN si POPORUL UCRAINEAN!!!
E adevarat, in „Mein Kampf” autorul Heidegger, tot un PROFI, nu a amintit explicit de HOLOCAUST doar de SOLUTIA FINALA de aplicat nu numai EVREILOR, ci si SLAVILOR in general, precum si TZIGANILOR de pretutindeni!!!
Un alt exemplu de MALFORMARE a NOTIUNILOR practicata de TOTI PROFI, nu numai de istoricii PROFI, e „totalitarism”-„autocratism”
cand se refera la MARXISM/BOLSEVISM!? Practic, nimeni nu mai aminteste de COMUNISM si BOLSEVISM, iar extremistii sunt doar de „dreapta”… Exceptie facand DIVERSIUNEA PROFI-lor din SUA cu „neomarxismul”, „progresismul” si al PROFI-lor din Colhozu BOLSEVIC european si din URSS-Rasputin/China BOLSEVICA-Tzi Ohm Phing cu „suveranismul”!? IMPERIILE COLONIALE BOLSEVICE sunt „SUVERANE”!?
Din categoria „intoarcerea sensului cuvintelor”, rastalmacirea, practica curenta la dialogul de pe forumul Coti, liberalismul de dreapta face cariera, inclusiv in mediul ceausist-ortodox din aceast mediu de dezinformare. Romania este o tara care aloca bani de la buget pentru a-si dezinforma populatia, fie unui departament special creat la Serviciul Romana de Informare, fie de subventionare a presei mincinoase. Continuati, ceasul merge inainte, ca inainte era mai bine !