Ignoranța nu e întotdeauna prostie. E deseori consecința faptului că societatea umană este din ce în ce mai informată (nu neapărat mai deșteaptă, mai bună sau mai morală), în timp ce individul este din ce în ce mai puțin informat și din ce în ce mai dispus să se închidă în cutia sa de confort, la adăpost de bombardamentul informațional. Iar lucrurile simple, curente, sunt considerate cunoscute.
Deși sunt lucrurile cel mai puțin cunoscute dintre lucrurile necunoscute, banii sunt atât de banali încât oricine are o minima intuiție despre bani, fără să știe vreodată ce anume înseamnă, cu adevărat, banii. Nici măcar 0,1% din umanitate nu ți-ar putea explica, în mod comprehensiv, ce sunt banii. Restul ți-ar spune că banii sunt tot ceea ce întreaga lume înțelege prin bani.
Nu este deloc grav și nici jenant să îți recunoști acest gen de ignoranță. În definitiv, nimeni nu poate opri cu mâna un tren care circulă cu 200 de km la oră. Așijderea, nimeni nu poate cuprinde toată cantitatea de informație și cunoștințe care ne bombardează secundă de secundă, 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână.
Grav este să nu iți recunoști ignoranța de acest gen. Și mai grav este că, atunci când cineva îți răstoarna carul cu prejudecăți, să continui să crezi în acele „certitudini” și, mai ales, să te răzbuni, individual sau colectiv, pe acel cineva.
Există două categorii de astfel de indivizi: econii și oile
Econii sunt acei sociopati care reduc totul la calcule ale utilității și profitabilității, punând în fruntea listei de priorități interesul individual, egoist. Orbi din punct de vedere emoțional fiind, acești econi nu pot înțelege că egoismul și individualismul sunt auto-destrucție. Nu există comerț și, deci, nu există profit decât în societate, în relațiile dintre oameni.
De 30 de ani în România, de 40 de ani la nivel global, am lăsat ca fraierii butoanele lumii la îndemna acestor sociopați, crezând în mod naiv că, dacă unii se vor îmbogăți mult, noi, toți ceilalți, ne vom îmbogăți și noi măcar un pic, prin iradierea consecințelor eforturilor și ale asumării răspunderii de către întreprinzători, consiliați de econii lor sociopați. Nu am înțeles decât foarte târziu (să sperăm că nu și tardiv) ca tendința naturală a unei societăți în care valorile umane perene au fost abandonate în favoarea banului, a profitului urmărit cu orice preț, este destrămarea ireversibilă. În definitiv, al doilea principiu al termodinamicii chiar asta spune – un sistem va evolua în mod natural către starea de dezordine finală, adică, starea de haos total (tendința se numeste entropie). Societatea noastră, în ritmul în care cresc sărăcia și inegalitățile (considerate oportunități de către econi), se îndreaptă aproape ireversibil către un pandemoniu, către o societate a tuturor demonilor, căci omul econ a devenit lup pentru ceilalți oameni (homo homini lupus).
Întrucât există bani, putere și scheme cvasi-imbatabile de control, este simplu să manipulezi lumea de jos, de la baza piramidei sociale, prin legi, prin administrație, prin presă și, mai ales, prin servicii secrete (care, ironic, își spun „servicii de intelligence”). Foarte mulți, mult prea mulți, au ajuns să creadă că modelul egoist și sociopat de organizare a economiei este cel mai bun, deci merită să lupți în stradă pentru perpetuarea sa, întru propășirea stăpânilor care îți asigură cutia confortabilă în care să fii mulțumit și în care să poți combate știrbii, asistații social, conlocuitorii și ciuma roșie. Când cineva le pune oglinda în față, acești indivizi acoperă oglinda cu ceva sau o sparg, căci nu vor să vadă cum arată, la modul real, ei înșiși.
Olteanul, când a fost la zoo și a văzut o girafă, a spus: „Muică, așa ceva nu (se) există!”.
Dar cel ce îți arată oglinda nu îți dorește răul. Oglinda, în sine, nu este rea, ea doar există. Primul pas pentru demersul cocoșitor de greu de a ieși din cutie este să accepți că nu știi totul, că oricând mai ai ceva de învățat sau de descoperit.
Socrate a fost, în primul rând, un mare om (chiar dacă, săracul, a avut o nevasta năsoală …) și, în al doilea rând, un filosof antic care și-a enervat contemporanii în asemenea hal încât a fost condamnat la moarte prin ingerea de suc de cucută. Acuzația oficială a fost că ar fi corupt tânăra generație, sucindu-i mintea. În realitate, motivația condamnării a fost că Socrate le-a arătat contemporanilor o oglindă și i-a invitat să se privească în zisa oglindă, cerându-le un lucru simplu, să se cunoască pe ei înșisi (Nosce te eo). Primul pas necesar pentru acest lung drum al autocunoașterii era, în viziunea lui Socrate, recunoașterea faptului că nu știi. Unul dintre cele mai șocante principii ale lui Socrate a fost acesta: tot ceea ce pot ști cu certitudine este faptul că nu știu. Pentru avansul pe drumul autocunoașterii, Socrate a pus la punct și o metodă, numită maieutica (termen derivat, după toate probabilitățile, de la cuvântul „moașă”, cea care ajută femeia să nască; filosoful maieutic este o moașa pentru adevărul care zace în fiecare; Socrate a fost un creștin care a trăit cu 450 de ani înainte de Christos).
Întrebarile pe care le punea Socrate nu erau nici de complezență, nici neutre, ci făcute în așa fel încât să sugereze răspunsul, dar numai după o autoanaliză a intervievatului, urmată de o recunoaștere aproape automată a adevărului conținut de întrebare. „Nu-i așa că…”, „nu e oare mai potrivit să considerăm că …”, „Oare nu este adevărat că …”.
Oamenii onești și însetați de adevăr apreciau acest mod brutal de a-ți spune verde în față că ești ignorant, dar cei mai mulți oameni contemporani lui Socrate nu au putut accepta că sunt pe atât de ignoranți la nivel personal, pe cât de informată și educată era societatea. Și, atunci, au inventat chestia cu corupția minții adolescenților. Corupție care nu înseamnă furt, ci alterarea, schimbarea naturii lucrurilor umane.
Bine măcar că omenirea a avut șansa ca unul dintre discipolii lui Socrate să se numească Platon.
Iar acum, vreau să vă văd: care dintre voi îmi pregătiți niscaiva suc de cucută?
Domnu’ profesoru’ , scrieti va rog si un articol cu subiectul : Coafeze detaşate la Ministerul Culturii cu salarii de până la 13.000 de lei. „O bătaie de joc pe bani publici!“ | adevarul.ro
https://adevarul.ro/economie/stiri-economice/coafeze-detasate-ministerul-culturii-salarii-13000-lei-o-bataie-joc-bani-publici-1_5e296c145163ec42715fcc2d/index.html?fbclid=IwAR2y_v7ob4y3Oh6eW8F_r6RxO2JKhgTpN6KATuBz1c7VVY5c1qVeM6_7Ydw
Chestia asta am gandit-o si am spus-o unii dintre noi de 30 de ani incoace.Am fost catalogati ca bolsevici (adica, de ce criticam noi „econii „)?Va-ti prins prea tarziu de schema. Aveti solutii ?
Paradoxul economiștilor pentru un inginer care a participat din 1973 până în 1999, ca inginer în cercetare proiectare, la crearea de echipamente noi pentru industria României este că atuncii când aveam o industrie care știa produce multe, foarte multe lucruri din tot ce se produce în lume eram o economie lâncedă. În momentul când nu a mai fost nimic nici minerit, nici metalurgie feroasă sau neferoasă, nici siderurgie, nici industrie chimică, industrie alimetară industrie textilâ NIMIC am afat că suntem atractivi având o “Economie cu potențial de creștere”! Vedeți domnule Pipera de ce judecați greșit, fiincă cu cât mai multe țări sărace pe Pământ cu atât economia globală are potențial de creștere mai mare.
io Daniela am un crez zilnic.
Sant o BABA COMUNISTA!
Nu cred ca autorul are nevoie de aprecieri din partea cititorilor, recunosc insa ca unele informatii ale sale vin sa acopere nestiinta unora dintre noi. Revenind la prima parte a scrierii sale cred ca trebuie sa tinem cont de uriasa manipulare contemporana la care sunt supusi nu numai romanii ci majoritatea locuitorilor de pretutindeni. Iar diplomele, adica stiinta de carte, cu care se lauda multi tineri ce mai nou vor sa schimbe lumea nu le asigura nici o protectie. Sunt multumiti sau nu de viata lor dupa cum le spun cei care-i manipuleaza. Este o parere personala.
‘ Autorul …’ stă foarte bine la capitolul ‘confort’, de aceea își permite să iasă uneori din zonă, însă la capitolul ‘soluții’ aduce un mare ZERO. Apropo, are dovezi că electoratul este singurul care propulsează o clasă conducătoare, sau, are posibilitatea imediată de a o înlocui atunci cănd aceaata nu onorează ‘contractul’ (neautentificat) pe care, chipurile, l-ar duce la îndeplinire ?!