În zilele acestea se lucrează intens pentru declarațiile summitului NATO din Marea Britanie. Va avea loc pe 3-4 decembrie și va trebui să arate lumii că ”cea mai de succes alianță militară din istorie” este la fel de viguroasă ca și acum 70 de ani. Însă nu este chiar așa.
Sunt temeri mari că președintele SUA va merge până la a vulnerabiliza NATO pentru a obține o contribuție financiară cât mai mare a aliaților europeni. Surse oficiale din SUA citate de USA Today au arătat că președintele Trump a decis chiar înaintea summitului NATO să reducă contribuția SUA la finanțarea activităților administrative și a unor operațiuni NATO. Este vorba de o reducere mică a contribuției SUA, care nu afectează bugetul militar propriu-zis, însă este o decizie simbolică.
Sunt temeri că recenta abandonare a aliaților kurzi ai americanilor în Siria se poate repeta și cu aliații din cadrul NATO, de data aceasta în fața Rusiei. Se adaugă declarația președintelui Emmanuel Macron cum că NATO este in ”moarte cerebrală”, că SUA nu mai sunt suficient de angajate în apărarea Europei și că este necesara o adevărată ”Armată Europeană”, dominată de Franța, singura putere nucleara capabilă ”să apere singură Europa”. Pe lista problemelor se mai adaugă și alegerile din țara gazda a summitului NATO: liderul laburiștilor din Marea Britanie, Jeremy Corbyn, este considerat un politician cu viziuni periculos de blânde față de Rusia și este un politician care a pus sub semnul întrebării relevanța NATO în perioada post-Război Rece. Se mai adaugă și președintele Turciei, Recep Tayyip Ergogan, primul lider din NATO care a decis să cumpere armament strategic chiar din Rusia (sistemele antiaeriene S-400), pentru a se apara chiar împotriva aviației țării sale membră NATO, după experiența tentativei de lovitură de stat din 2016. Iar pesste toate se adaugă umbra războiului din Ucraina, cu președintele SUA supus procedurii de destiutuire tocmai pentru că ar fi șantajat Ucraina cu amânarea unui ajutor militar.
Cine decide politica externă a SUA?
Declaratiile președintelui Macron și situația din Ucraina par să fie cele mai spinoase chestiuni în perspectiva summitului de la Watford.
Nu, președintele Franței nu vrea să scoată Europa din NATO și să o contrapună Statelor Unite, așa cum consideră mai noii și loialii aliați ai SUA din Europa Centrala si de Est, scrie presa americană. Macron nu vrea nici măcar o armată europeană care să eclipseze NATO, mai scriu acești comentatori. ”Macron vrea ca NATO să aibă în vedere ce se va întâmpla cu Europa dacă Trump se trezește într-o bună zi să retragă America din NATO. Mulți lideri din Alianță preferă să-și bage capul în nisip decât să se gândească la această posibilitate. Marile pericole pentru Vest vin din partea Chinei, Rusiei și a terorismului, fără a mai aminti de vulnerabilitatea tot mai mare a democrațiilor din întreaga lume. Macron vrea ca NATO să discute despre aceste lucruri”, scrie Carnegie Europe.
O replică la abordarea de mai sus vine tot din SUA, de la fostul senator si candidat prezidențial Ron Paul. Va scoate Donald Trump Statele Unite din NATO? Presupunând că ar dori să facă acest lucru, va fi imposibil. De ce? ”Nu președintele SUA decide obiectivele de politica externă față de Europa”, scrie Ron Paul. Fiona Hill a declarat in Congres că ”dacă președintele sau oricine altcineva subminează securitatea națională a SUA în scopuri de politică internă sau în interes personal, aceasta ne va atrage atenția”. Aceasta inseamna că o armată de birocrați precum Fiona Hill, fosta subalternă a consilierului pentru securitate John Bolton, precum locotenent-colonelul Alexander Vindman, care a depus mărturie pentru destituirea presedintelui, precum agentul CIA de la Casa Albă care s-a sfătuit cu opoziția democrată pentru a începe impeachment-ul, toți aceștia vor considera că președintele nu are dreptul de a schimba politica externa a SUA. Ei și ”consesnul interagenții”, după cum spunea colonelul Vindman, sunt cei care decid politica externă a SUA, nu președintele, consideră Ron Paul. ”Consensul interagenții este sinonimul statului profund”, mai scrie Ronal Paul.
Cum a devenit Ucraina aliatul SUA
O altă mare problemă în relația din cadrul NATO ține de Ucraina, căci de aici a pornit scandalul impeachment-ului președintelui Trump. Cu ocazia impeachmet-ului, americanii învață expresii latinești precum quid pro quo. Pentru asta este acuzat președintele – că a încercat să condiționeze un ajutor militar (deja acordat Kievului) de investigarea afacerilor din Ucraina ale familiei contracandidatului Joe Biden (ceea ce nu s-a întâmplat). The Washington Post încearcă să ducă acest scandal până la acuzația de trădare, argumentând că Ucraina este o țară de maximă importanță strategică pentru SUA.
Argumentația analiștilor de la The Washington Post include o mulțime de referințe istorice, pornind de la afirmatia părintelui geopoliticii, Halford Mackinder, cum că ”Eurasia este locul de unde se controlează lumea, iar Ucraina este pivotul Eurasiei”, și mergând până la importanța controlării teritoriului ucrinean, și mai ales a Crimeii, în cele doua războaie mondiale. Însă întreaga argumentație a ziarului american atârnă de următoarea afirmație: ”Rusia a acceptat suveranitatea Ucrainei, dar a trasat o linie roșie: NATO si UE nu se vor extinde în Ucraina. Îngrijorările rușilor s-au confirmat în 2014, când protestatarii proeuropeni ai Euromaidanului l-au alungat pe fostul președinte Viktor Ianukovici, au fluturat steagurile UE și au cerut aderarea la NATO”.
Replica la argumentele de mai sus în favoarea susținerii Ucrainei de către SUA vine tot din SUA, de la jurnalistul Patrick Buchanan. ”Războiul Rece s-a încheiat demult. Berlinul este capitala Germaniei unite. Pactul de Varșovia a fost dizolvat. Statele lui membre au aderat a NATO. URSS s-a rupt în 15 state. Iugoslavia comunistă s-a spart în șapte țări. Comunismul nu mai este o ideologie pentru care se luptă în Europa. De ce mai rămân americanii aici? Am dublat dimensiunile NATO. Am adus în NATO țările baltice, nu și Finlanda și Suedia. Ne-am angajat să luptăm pentru Slovenia, Croația, Albania și Muntenegru, nu însă pentru Serbia, Bosnia și Macedonia de Nord. România și Bulgaria au devenit membre NATO, nu însă Moldova și Belarus. George W. Bush ne-a ținut departe de încleștarea dintre Rusia și Georgia, în 2008. Barack Obama a refuzat să livreze arme letale pentru a ajuta Ucraina să recupereze Crimeea, Lugansk și Donețk, deși senatorul McCain dorea ca SUA să se implice în ambele lupte”.
”În timpul audierilor pentru impeachment, diplomații americani au vorbit despre agresiunea rusă” împotriva ”aliatului” Ucraina și despre ”securitatea noastră națională” care ar fi în pericol. Când a devenit Ucraina aliatul SUA de trebuie să-i acordam ajutor militar, dacă nu chiar intervenție militară? Când a devenit Donbasul crucial pentru securitatea SUA, având în vedere că Rusia a controlat Ucraina aproape fără întrerupere începând de pe vremea Ecaterinei cea Mare și până la Mihail Gorbaciov?”.
NATO, sub semnul impeachment-ului și al alegerilor din SUA
”Donald Trump a fost ales președinte și pentru că a pus întrebările provocatoare despre NATO și Rusia la care nu s-a răspuns de decenii bune, pentru că politica SUA a rămas pe pilot automat începând de la finalul Războiului Rece”.
„Credem cu adevărat că, dacă Rusia ar invada Estonia, SUA ar ataca navele, avioanele și trupele unei țări care are mii de arme nucleare tactice și strategice? Oare membri NATO precum Spania și Portugalia ar declara război Rusiei? În 1914 și 1939, în spirit de soliudaritate față de țara mamă-Marea Britanie, Canada a declarat război Germaniei. Oare guvernul de acum al lui Justin Trudeau ar declara război Rusiei lui Putin pentru că a invadat Estonia sau Letonia? America s-a angajat să meargă la război pentru 28 de state NATO. Intervenționiștii care ne-au dus în Irak, Siria, Liban și Yemen vor să extindem garanțiile de război în țări tot mai apropiate de Rusia. Într-o bună zi, aceste angajamente vor fi puse în cauza. Am putea afla atunci că poporul american nu a fost conștient de aceste angajamente și că nu vrea să le onoreze, în special dacă consecință este un război cu o putere nucleară”, scrie Buchanan.
Liderii NATO se vor aduna pe 3-4 decembrie, lângă Londra, pentru a sărbători 70 de ani de alianță. Cu toții vor avea în minte întrebările de mai sus. Și cu toții (de la rebelul Erdogan și îndrăznețul Macron, la la Iohannis cel din Flancul Estic și până la Trump insusi) vor ști că răspunsul va fi dat de lupta dintre alesul americanilor și ”pilotul automat” (Victoria Nuland, John Bolton, directori CIA, FBI, colonei și generali, ambasadori mai mici și mai mari) pe care a rămas politica SUA vreme de trei decenii. Răspunsul va fi dat de alegerile din SUA din 2020, iar spectacolul actual al impeachment-ului este doar deschiderea campaniei. De acest rezultat va depinde nu numai viitoarea strategie și arhitectura NATO, ci și viitorul guvernelor central și est-europene, care ezita acum in plasarea mizei lor, adică a ultimelor active strategice ale statelor lor și a procentelor tot mai mari din PIB pentru apărare.
NATO s-a transformat in Agentie de Real Estate sub Imparatul American Donald Trump. Cumperi pusti ruginite din Epoca Razboiul Rece si esti „prietenul” NATO. Daca vrei sa stai la masa cu Mike Pence trebuie sa prezinti Chitanta Fiscala cu suma mai mare de 1 miliard de dolari. Lunch cu insusi Imparatul este rezervat premiantilor cu Chitanta mai mare de 5 miliarde.
Taxa de Protectie nu este mica tovarasi, cum de altfel nu era nici Tributul catre Inalta Poarta.
Turcia e fripta cu sistemele strategice cumparate din SUA, care nu reactioneaza cand ataca ala micu’ din Orient!Ce sa faca cu astfel de arme,care pot fi anihilate din satelit?:))
Citez din material:
„Sunt temeri mari că președintele SUA va merge până la a vulnerabiliza NATO pentru a obține o contribuție financiară.”
Deja a vulnerabilizat aceasta entitateactiune,nu e prost trumpsau precum cred unii sau altii! Chiar nu ati inteles ca a sosit decanul american, cu succes in afaceri? Chiar nu se observa metodele utilizate, incepand cu om la om pana la santajari?