Acesta e un fapt: dobânda creditelor bancare este, la noi, dublă față de aceea din Germania. Ceea ce înseamnă că banii care ies din bănci pentru investiții private sunt de două ori mai puțini. Concluzie? Dezvoltarea afacerilor private este mai lentă. Este ea frânată cu intenție? Mulți cred că propaganda deșănțată despre corupția românească a avut această intenție: să justifice practica general-bancară a dobânzilor prohibitive. Ceea ce este totuna cu frânarea dezvoltării afacerilor private din România. Dar de ce băncile nu împrumută de la BNR cu o dobândă de 2,5% și aleg să se împrumute între ele cu 3%? În felul acesta crește ROBOR-ul, care este un reper pentru dobânzi. Nu este crescută această cotă-reper cu intenție, tocmai pentru a se ajunge la dobânzi prohibitive?
Guvernul actual (PSD-ALDE) consideră că poate stimula păstrarea ROBOR-ului în jur de 2% dacă va taxa progresiv împrumuturile interbancare care au loc la cote peste 2%. Băncile vor fi stimulate (prin constrângere) să practice dobânzi neprohibitive.
Revolta acestor bănci a fost imediată și fără margini. De ce această revoltă? Pentru că este amenințată astfel libertatea băncilor de a crește dobânzile împrumuturilor interbancare peste dobânda de referință a BNR. Este această libertate absolută? Numai dacă băncile au în față un guvern slab, timorat, temător de represaliile băncilor. Care represalii? În final, băncile pot refuza să mai finanțeze statul prin cumpărarea bonurilor de tezaur (obligațiunile de stat). Așa s-a întâmplat în Grecia, de pildă. Dar până acolo sunt multe etape.
Cum poate răspunde statul? Va fi obligat să capitalizeze solid și rapid o bancă românească cu succes pe piața creditării. Poate fi capabil guvernul PSD-ALDE de o asemenea reacție? Aceasta e întrebarea finală. Dacă va eșua într-o asemenea încercare, pericolul este să cadă și mai mult sub dominația marilor corporații bancare.
Corporațiile multinaționale trec printr-un moment greu din cauza protestelor din Franța, care au dezvăluit un procentaj de 84% din populația acestei țări care manifestă nemulțumiri față de dominația celor care-și ascund profiturile. Cum? Băncile-fiică se împrumută cu 17% (de pildă) de la băncile-mamă și creditează în țările de reședință cu dobânzi mult sub 17%. În genere, băncile-mamă au sediul fiscal în paradisuri ale impozitării. Nu e clar? Nu e imoral? E normal să fie legal? Și totuși e legal prin efectul dominației globale a puterii financiare asupra puterii politice.
ştiţi care au fost primele măsuri luate de bănci? au început să facă liste cu restructurări, dau afară în jur de 10% din salariaţi şi închid agenţii…că doar n-o să renunţe la profit…
@anado tauriga:
Foarte bine. Ca unde te-ntorci dai numai de banci. Au ajuns sa fie la paritate cu bancile din parc.