Ţeapă de 5 milioane de euro, acoperită de frunza Elenei Udrea

Peste 100.000 euro – atât costă construcția unei gherete la noi. România e plină de chioșcuri gen troiță de informare și promovare turistică, de opt pe opt metri, în localități mai mari sau mai mici, în cătune sărace pline de șomeri sau pauperi, în vârf de munte sau în buricul târgului, chiar la Victoriei.

Afacerea Infochioșcul turistic, cu frunza zburătoare a Elenei Udrea, a absorbit din bani europeni și naționali sume exorbitante. În țară sunt peste 50 de asemenea construcții ale căror planuri tehnice denotă că am fost și continuăm să fim luați peste picior de către mai-marii țării: în burta unui asemenea chioșc s-au băgat betoane ca pentru un buncăr, doar-doar s-or justifica milioanele de euro țepuite.

Un chioșc de acest fel a costat, de exemplu, la Brăila, nu mai puțin de 438.169,77 lei, fără TVA. Plătitorul: contribuabilul român. O parte din sumă a fost atrasă de la UE, altă parte de la Guvernul României și o alta de la bugetul local.

Pe scurt: bani publici aruncați în Ostrovul Blajinilor. Practic, niște construcții goale, pe rotund (cerc cu o rază de opt metri), trântite pe spații verzi din orașe sau/și comune, ajung să coste cât o casă cu ștaif, la stradă, în bătaia metroului.

Investiții să fie și să nu trebuiască

0,1% din total încasări, buget pentru promovarea turismului

În alte cazuri, deloc mai fericite, în București, centrele acestea de informare și promovare au fost amenajate într-un soi de imobile de ocazie, în vagonete care amintesc de buncărele provizorii asigurate sinistraților pe timpul inundațiilor. Motivul unei asemenea desfășurări de construcții ilare, cu moț precum altă poznă? Aproape că nu se mai știe.

Potrivit Autorității de Management, „obiectivul general al proiectelor a fost informarea și promovarea turistică, iar (…) între indicatori se numără creșterea numărului turiștilor“.

Proiectele cu o contribuție consistentă UE, atrase în exercițiul de finanțare 2007 – 2013, pe programul de turism, au semănat într-o anumită măsură între ele, fiind, de fapt, o concepție perpetuată dintr-o localitate într-alta. Multe sunt și acum în perioada de sustenabilitate de cinci ani, construcțiile propriu-zise fiind date în exploatarea direcțiilor locale de cultură, promovare abia în 2015-2016.

Culmea, gheretele respective nu prea atrag turiști, cel puțin nu străini. De ce? În primul rând, fiindcă nu arată așa cum pompos le spune numele: centre de informare turistică. Turiștii străini nu intră în ele, ci, în cel mai fericit caz, vreun rătăcit care nu este din zonă, pentru a întreba despre vreo stradă ori vreun grup de copii care cheltuiesc banii de buzunar pe suveniruri. Turiștii și banii lor vin din altă zonă în România, iar infochioșcurile nu vor fi amortizate niciodată.

Gheretele meschine, sperietori pentru turiști

„O mare parte din numărul de înnoptări înregistrate în București sunt realizate în scop de afaceri sau profesional: este vorba despre turismul de afaceri individual. De exemplu, din cele 1,85 milioane de înnoptări înregistrate în structurile de cazare turistică din București, putem estima că în jur de 80% sunt înnoptări legate de un scop de afaceri“, susțin strategii municipiului București în Planul Strategic și Operațional în Turism pentru perioada 2011 – 2015.

Situația nu s-a îmbunătățit nici în anii 2014, 2015, dar nici în 2016. Da, statisticile arată că a crescut numărul turiștilor, însă tot al acelora care vin în scop de afaceri, nu al turiștilor atrași prin centre de promovare.

„Nu, n-aș intra acolo. Mă sperie fiindcă arată ca o biserică mică. Și apoi, ce să aflu dacă există Internet?! Nu se mai informează nimeni din pliante“, ne-a spus un italian venit cu afaceri în România, unul dintre sutele de mii de străini care vin la noi, nu să cheltuiască bani pe suveniruri, ci să ne folosească terenurile arabile și forța de muncă ieftină în scop clar declarat: profitul.

Culmea strategiei: nu putem fura cât ne dau ei

„Ce afacere se poate dezvolta cu buget de promovare de 0,1%? Sper ca guvernul care va veni să aibă un buget de minimum 10 milioane de euro pentru promovarea turismului.“ Alin Burcea, președinte ANAT

„Cei cărora li se pare o sumă exagerată trebuie să știe că investiția inițială, alocată de Autoritatea Națională pentru Turism, se ridica la 602.000 lei, iar costul final a fost de 438.169,77 lei, deci s-a făcut o economie substanțială. Acești bani nu s-au cheltuit doar pentru construirea centrului de informare, ci au mers către audit, publicitatea de proiect și dirigenția de șantier. De asemenea, au acoperit și costurile realizării unui site dedicat pe Internet, precum și dotările centrului de informare“, a precizat Iuliana Neagu, directorul Direcției Strategii, Proiecte, Programe de Dezvoltare, Relații Internaționale (DSPPDRI) din cadrul Primăriei Brăila, pentru presa locală, în momentul în care vocea publică a reclamat costurile exorbitante ale chioșcului de la Brăila, situat chiar în Centrul Istoric al orașului, în spatele Muzeului de Istorie „Carol I“.
Pe piața liberă, un site bilingv dedicat, cu domeniu și content de actualitate, nu un Error fără cârlig pe Google Analitics, costă cel mult 700 de euro. Publicitatea unui proiect nu are voie să depășească 10% din valoarea proiectului, așadar, maximum 1.000 euro, auditul, dirigenția de șantier, proiectul tehnic nu pot să coste mai mult decât construcția. Și totuși…

Dovadă că viii se acoperă cu hârtii, chiar dacă sfidează bunul-simț, este chiar un document public ce vizează construcția Centrului de Informare Turistică de la Brăila. Conform Memoriului Tehnic de Rezistență realizat în cazul acestui obiectiv chiar de către strategii citați mai sus, „Chioșcul Informatic este o construcție din lemn având forma circulară în plan cu diametrul exterior de 8,94 m, cu regim de înălțime parter (…), construcția este amplasată în zona seismică a orașului, iar construcția e de clasa a III-a“.
Practic, memoriul respectiv ridică atâtea probleme în calea chioșcului, încât se cere o justificare a lucrărilor interioare, de fundație, de cercetare arheologică (aceasta fiind în zona istorică a vechii cetăți Ibrail), dar nu pune nicio clipă în discuție posibilitatea ridicării acestuia într-un spațiu friendly. Astfel, se înghit bani pentru lucrări ascunse, de neverificat.

Lucrări ascunse, specifice constructorilor

„Se va realiza o săpătură pe toată lungimea și se vor face umpluturi de circa 110 cm adâncime, până la atingerea cotei relative de 1,25 m, se va realiza o săpătură apoi în șanțuri, în lungul circumferinței cercului având 1,50 m adâncime, iar în etapa a treia se va realiza pernă de leoss la nivel de 2,75, după realizarea studiului geotehnic. (…) Se vor sprijini malurile cu planșee și bile din lemn, se va verifica fundul săpăturii, se va turna beton de egalizare C8/10 și beton de C16/20 în blocurile de fundație, cu necesar de cofraj, armare grindă de fundare, recepție lucrare, turnare grindă de fundare. Realizarea umpluturilor se realizează până la cota de fundare cu leoss curat, de carieră (n.r. – adică se scoate pământul și se pune altul)“, se mai arată în Memoriul Tehnic existent pe site-ul Primăriei Brăila, cofinanțator în proiect.

Termenii tehnici sunt atât de elaborați, încât dau impresia că în locul respectiv s-a construit un buncăr, iar cheltuiala pentru fundație aproape că bagă autoritatea contractantă în datorii. De fapt, expertiza ne arată că e o practică a unor oficiali de a contracta lucrări hiperjustificate, dar ascunse și imposibil de verificat. Constructorii, pentru a-și scoate investiția, că le este greu să ajungă la lucrările publice, încarcă factura cu material greu de recântărit.

Un chioșc cât două, trei apartamente

Cert este că acel obiectiv căruia i s-a rezervat un teren de 277 mp are o suprafață construită de numai 62 mp, cât un apartament modest, dar cu un preț cât pentru o casă frumușică în oraș sau, cu toate utilitățile, undeva lângă București, departe de vacarmul cotidian. Același preț, 100.000 euro, ajunge pentru două apartamente în Galați, Brăila, Vrancea, trei garsoniere în Capitală și 100 de locuri de veci a câte două caturi într-un cimitir comun.

Auditul nu are posibilitatea tehnică să măsoare kilogramele de beton turnate la fundația unei construcții, cu atât mai greu atunci când acea construcție este în sit istoric, și săparea fundației ar putea genera costuri de cercetare și conservare arheologică. Cu toate acestea, responsabilii se comportă ca și cum nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase.

Cazul Brăilei nu este singular. Chioșcuri identice, cu frunza Elenei Udrea pe frontispiciu, sunt peste tot în țară și la aceleași prețuri jenant de mari.

„Sunt convins că acest centru își va dovedi utilitatea. Acest obiectiv este esențial atât pentru turiști, cât și pentru administrația locală, pentru că aici vor fi găsite informații despre obiectivele turistice de la noi, despre spațiile de cazare. Astfel, vom putea afla numărul turiștilor care ne vizitează orașul, numărul nopților de cazare, dar și alte informații care ne vor ajuta să dezvoltăm orașul din punct de vedere turistic“, declara, în februarie 2016, Dragoș Chitic, primarul orașului Piatra Neamț.

Penibil multiplicat în toată țara

În București sunt centre în Piața Victoriei și la Universitate, însă nu arată nici a centre de informare, nici pentru promovare. Chioșcuri „la indigo“ sunt însă în Bârlad, Iași, Vaslui, Borșa, Blaj, Câmpulung – Moldovenesc, Satu Mare, Nehoiu din Buzău, Tușnad, Timișoara, Borsec, Predeal, Sinaia, Constanța, Tulcea, Slobozia, Rășinari, Covasna, Dâmbovicioara, Turda… Chioșcuri mai sunt însă și în sate în care cu greu ajunge carul tras de boi, darămite mașina plină ochi cu turiști: Odobești, Merișani – Argeș, Potlogi – Dâmbovița, Valea Iașului – Argeș…

Şi ce promovează aceste centre?!

De exemplu, tot la Brăila, este promovat un conac uitat dintr-o comună a județului, conac aproape șters de pe fața pământului, o ruină fără valoare reală de patrimoniu: Conacul Orezeanu din comuna Traian.

Problema e că însăși promovarea acestor centre a lăsat de dorit și, în unele locuri, fiindcă primăriile n-au avut bani să susțină angajarea unui specialist la centru, clădirile au rămas închise.

Proiectul mare, susținut și în formatul social media de un site care reunește toată investiția realizată pe Axa 5 din Programul Operațional Regional POR 2007 – 2013, a cunoscut, de-a lungul a cinci ani, tot felul de probleme. Ba chiar, în unele situații, fiindcă proiectele n-au început la timp, materialele de construcție s-au scumpit, a fost necesară modificarea bugetului, iar, în unele cazuri, MDRAP, autoritate de management la cârma căreia se afla și pe vremea POR-ului 2007 – 2013 Elena Udrea cu frunza ei zburătoare, a suportat corecții bugetare, adică a impus primăriilor să suporte investiția, contribuind astfel la falimentul câtorva administrații publice.

În plus, primarii n-au catadicsit să mai pună săgeți pe stâlpi pentru a-i trimite pe eventualii turiști spre centrele respective. Altfel, dacă te uiți pe site-ul care promovează aceste centre, un lucru e evident: toată țara arată la fel, atragerea turiștilor făcându-se prin aceste stranii troițe fără cruce, care nu te trimit nicăieri.

Cifre care ne dor: numărul turiștilor

Potrivit Institutului Național de Statistică (INS), în 2014, „în România au fost cu 30% mai mulți străini din America de Nord și de Sud, Asia și Africa. Bucureștiul și marile orașe au rămas atracția turiștilor, în timp ce litoralul a atras doar 1,6% din totalul de turiști străini veniți la noi, iar Delta Dunării, 0,7%“, se arată într-un comunicat insse.ro, citat de ANAT.

Statistica demonstrează că oamenii nu vin la noi de plăcere, ci fiindcă au treabă, iar când raportarea se face la unu, un rezultat de doi este precum rata de promovare de la bacalaureat, de sută la sută.

În același an 2014, pe vremea când se construiau din greu acele centre, unele fiind chiar pe final, într-un clasament al Organizației Mondiale a Turismului, cea mai vizitată țară este Franța (țară în care se elaborează cele mai multe ghiduri de finanțare ale UE), cu peste 80 milioane turiști, după care sunt Statele Unite ale Americii (70 milioane), Spania (60 milioane), China (55 milioane), Italia (47 milioane), Germania (31 milioane). România stă mai prost decât Grecia în criză (16 milioane turiști), Ungaria (peste 10 milioane), Cehia (9 milioane) și Bulgaria, cu aproape același număr de turiști ca România.

2014 a fost și anul în care România a numărat și turiștii veniți în croaziere pe Dunăre din cauza tulburărilor din Ucraina, dar românii n-au fost pe fază să valorifice potențialul turistic și să-i agațe și pentru alte sejururi. 2015 a semănat oarecum cu 2014, contextul istoric fiind similar, ba chiar marcat de conflicte internaționale care au mai deturnat atenția mai-marilor lumii către România.

Buget de promovare a turismului: 0,1% din încasări

Nici măcar birourile din lume de prezentare a României nu au înregistrat creșteri flagrante ale numărului de turiști, 2015 fiind marcat de aceleași cifre: 1,48 milioane de turiști. Cei mai mulți au venit în București și orașele mari, cu afaceri. Delta a atras 13.482 turiști, adică tot 0,7% din total, iar zonele muntoase au atras doar 132.014 turiști.

2016 a însemnat tot turism de afaceri pentru România, iar promovarea a rămas doar un vis. Ba chiar, potrivit INS și ANAT, în ultimii 5- 8 ani s-au închis 80% din birourile de promovare turistică a României în străinătate. În loc de 40-50, câte ar trebui să avem, sunt doar 10-11. INS anunța în primul trimestru al acestui an că a crescut numărul turiștilor, fiind vorba însă tot despre străini aflați cu afaceri aici, îndeosebi italieni.

„Din numărul total de sosiri, sosirile turiștilor români în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare au reprezentat în primele patru luni din acest an un procent de 76,9%, în timp ce turiștii străini au reprezentat 23,1%, ponderi similare cu cele din perioada 1.01-30.04.2015. În ceea ce privește sosirile turiștilor străini în structurile de primire turistică, cea mai mare pondere au deținut-o cei din Europa (75,2% din total turiști străini), iar din aceștia, 83,4% au fost din țările aparținând Uniunii Europene“, se arată într-un comunicat formulat de INS.

Cele mai multe sosiri ale turiștilor străini cazați la noi au provenit din Italia – 66.700, Germania – 60.800, Israel – 58.800, Franța – 38.500, Regatul Unit – 37.100. Media șederilor în România a turiștilor străini este de două zile. În replică, același INS arată că numărul plecărilor vizitatorilor români în străinătate a fost de 4,522 milioane în primele patru luni, în creștere cu 16,3% comparativ cu perioada similară din 2015. Mijloacele de transport rutier au fost cele mai utilizate pentru plecările în străinătate, reprezentând 69,2% din totalul plecărilor.

Potrivit lui Alin Burcea, președintele ANAT, „România are încasări de 2 miliarde de la turiștii străini, iar bugetul de promovare e de doar 2 milioane de euro, adică 0,1% din total încasări.”

Asta înseamnă că și românii pleacă în străinătate să își cheltuiască banii, în timp ce străinii vin la noi să facă bani. Ba chiar, ironia sorții: banii pe care Europa ni-i dă în contul contribuției de membru se duc pe Apa Sâmbetei direct în Ostrovul Blajinilor, recte în buzunarele unor potentați ai vremii. Singurele urme: niște chioșcuri cu moț verde. Și o țară. O țară pitorească, dar administrată după cum zboară frunza.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.