Uraaaaa! Ultimul vals, orchestra cântă în draci, întreaga suflare a planetei noastre covidice se aruncă în vârtejul ultimului vals! Păi, da! De ce nu?!
Titanicul s-a scufundat pentru a doua oară, uite-l cum se duce la fund, întind o mână să salvez o doamnă bine, fac o pasă magnetică şi introduc în film o sută de bărci de salvare, plasatoarea mai că m-ar trage de urechi, nu ştiu care mă înjură cu năduf, daţi afară magicianul din sală. Titanicul se scufundă acum pentru totdeauna, gata, gata, s-a dus la fund. O lume întreagă se duce la fund, chiar aşa se miră Tătărăscu asudând sub cască.
Dar înţelesurile, care sunt înţelesurile, zice Agatha şi se pişcă de ţâţe şi-şi dezveleşte un genunchi să mă înnebunească, să-mi ies din minţi, eu o pipăi încet, încet, să nu se mai termine. Nişte cyberspectatori izbucnesc în plâns, plâng în hohote stă mileniul să se prăbuşească peste ei şi ei se smiorcăie ca nişte domnişoare de pension, e doar un film, Titanicul pârâie din toate încheieturile, Jari, lăptarul, hohoteşte de ţi se rupe inima ar vrea să sară în ajutorul naufragiaţilor, stai locului îl avertizez, te-ar putea afecta câmpurile magnetice, nu te juca, senatorul Protopopescu zice că filmul ăsta are iz politic iar doctorul Spiridon se ridică în grabă vrând să cheme o ambulanţă.
Fifi Baston, adică Bobolina, pare foarte mândră de casca ei, se mişcă cu voluptate prin ecranul virtual, ne păcăleşte Moreaugarin, mai zice, ăsta nu e un cinematograf obişnuit, să ne destrăbălăm, eu vă voi cere ajutorul, să mă salveze Haralambie, hai, băiete, înoată voiniceşte, uite, se vede pupa vaporului, acolo sus, la pavilion, se zăresc o mulţime de oameni îngroziţi, o văd şi pe Fifi Baston printre ei, Fifi, dragă, nu te juca, cyberspectatoare obraznică şi neastâmpărată, poate n-a citit instrucţiunile de folosire, săraca.
Toată lumea cântă, râde şi dansează în sala de bal a Titanicului, naufragiaţii iau locul cyberspectatorilor, e o învălmăşeală cumplită, apare şi fantoma lui Fuskas, îl văd şi pe dom’ Lascu, înoată vitejeşte în jurul Titanicului, un pescăruş se odihneşte pe una din elicele Titanicului, parcă-i la Trafalgar, strigă Grigorovici încurcându-şi conductorii electrici, sunt ca o maşinărie cu voce, mai zice Grigorovici. Fifi Baston îi ţine hangul. Se prostesc amândoi. Psihicul nostru e împănat cu conductori electrici!
E bine burduşit cu cyberspaţiu! E împănat cu godzile, cu mosad, cu kgb, cu cia, cu omuleţii verzi, cu catastrofe aeriene, cu marele cutremur de pământ, cu titanici, cu omul zăpezilor, cu reţelele nervoase care-şi caută un nou conducător aşa cum am văzut eu în Dosarele X! Ce vrei să spui?! ţipă Fifi Baston. Creierele noastre sunt suprasolicitate, explică Grigorovici pe un ton savant. Aşa că se crede că Eul nostru, în forma actuală, nu mai este potrivit Creierele îşi vor găsi o altfel de identitate, înţelegi?! Adică ne vom sfârşi? izbucneşte în plâns Fifi Baston. Întocmai. E ca şi cum am fi toţi pe puntea Titanicului şi ne-am duce la fund.
Aşa o să se şi întâmple! Vom cădea în noi înşine! Asta-i Apocalipsa! Şi cyberspectatorii sar cu toţii să se cableze la reţeaua mondială, să devină nemuritori, să-şi prelungească agonia, să-şi împrăştie gândurile ticăloase sau generoase pe întreaga noastră planetă, înfulecă biţii pe pâine, hap, hap, hap. Se poate vorbi de un regim digestiv al ideilor. Marea Hăpăială. Să filosofăm cu gura plină, să înfulecăm la cinematograf tot celuloidul, tot covorul de iută, lămpile cu gaz şi întreg cyberspaţiul, să ne gonflăm. Sala de cinematograf duduie.
Duduie motoarele cyberspectatorilor, dum, dum, dum, Ăştia se freacă între picioare, au mâncărimi electrice, aşa se cheamă în termeni ştiinţifici mâncărimile datorate curenţilor electrici, cyberspectatorii intră cu ghetoaiele lor murdare de păcură direct în ficţiune şi fac harcea-parcea din ea şi nici nu le pasă. Agatha îmi şopteşte că a decodificat întregul Titanic, de la un capăt la altul, a înţeles sensul ascuns. Săracii îi salvează pe cei bogaţi iar cei bogaţi le-o trag săracilor la mişto. Îmi vine să-i trag două palme nesimţitei. Socialismul va triumfa, întăreşte Grigorovici care trage cu urechea la ce vorbesc cei din jurul lui.
Rudolf, vânzătorul de ziare stă cu butonul roşu aprins, să se reia scena de final, să nu se mai scufunde Titanicul, să nu mai moară atâta lume, să nu care cumva să izbucnească Al Treilea Război Mondial, să nu se mai gargarisească hoţii şi vardiştii, să dispară corupţia, să avem program de apă caldă tot timpul, Fifi Baston ar vrea să-l ia de guler pe bietul Rudolf, să nu care cumva să ne amendeze cineva că întoarcem frumoasa navă din drumul ei către pieire.
Realitatea virtuală începe să scârţâie ameninţător, cinematograful se zgâlţâie, miroase a alge, doi homosexuali din rândul din faţă mor din cauza unei combustii interne, moare de inimă o soprană de la opera din Adamville, Adam şi Eva se transformă în Romeo şi Julieta, Africa străpunge Europa, Luna cade în soare, circuitele reţelei se încing foarte tare, iese fum, nici n-ar avea cum să nu iasă fum, virtualul trage la foaie, întregul Adamville se rupe în două, şi nouă ni se rupe, zic nişte derbedei, uşile cinematografului sar din ţâţâni, vine armata cu tancurile să vadă ce şi cum, vin şi nişte poliţişti şi nişte agenţi secreţi, nu-i godzila, nu-s gherilele cubaneze, nu-s extratereştrii, e chiar Titanicul smuls din realitatea virtuală, navigând către Soare-Răsare, în jos, pe bulevard. Arkkai Gabroz ne-a scos din încurcătură.
Se ducea să vâneze balene-de-sticlă în îndepărtatul Nord. Ne-a ucis copiile şi ne-a omenit cu zeamă de praf de puşcă şi balenă umplută cu migole. Le ştia el pe toate, Arkkai Gabroz. Era trecut prin multe. L-am întrebat. Cine a plănuit universul, oare Vogoride? Arkkai Gabroz a stat o clipă să se gândească. Ne-a spus. E mare păcat să vorbeşti despre lucruri neimportante când ai în faţă o minunăţie cum e balena umplută cu migole! Cum alergam în urma Titanicului, m-a strigat madam Brizard să-mi spună vreo două despre Klaus Iohannis & comp.
Nu cobi bre,.Nu amenința pe românu mitică, cornut insurat din mahalaua veche, care acu ia lecții de innot,.Ai puțintică incredere in biserica ortodoxă măcar, chiar de in armată nu mai ai cum,.Vezi că totuși popii se ghiftuia din merțane și speră la raiul pe pământ, alte șanse oricum nu au.. Deci fă bine bre ciumete și treci pe brazdă,.nu te uita la tv românesc care-ți vorbește doar de necazuri și războaie,.Ma treci la tv5, unde ai complici, care dansează can-can..
Klaus Schwab se metamorfoza în Klaus Sas, după care se prezenta la poarta Sibiului precum animalul la cea a Brăilei și doldora de dosare privind resetarea centralelor de apartamente furate și de încălzire globala a gloabelor cu minte de im-port din portul popular sasesc combinat cu cel a șvabilor, solicita sa fie ales candida-t cu blenoragie la funcția de primar al orașului, pe o perioada determinata, adică de maximum 4 ani, cu posibitati de prelungire peste limita de inteligenta pe care foarte mulți arheologi și oameni cu bun simt încearcă ca să i-o identifice și nu reușesc, deși e unii care nu e altii care susține ca omul ar a fi avut, cândva, în paleoliticul târziu inteligenta întârziată, dar si-a cedat-o în schimbul unor bani la intermedierea vânzării de copii și la achiziționarea prin furt calificat, deci cu competente crescute în domeniu imobiliar, de apartamente cu ieșire în gradina de vara a casei, fiindcă iarna gradina de vara e închisă ca să ningă peste ea. Un ziarist, de investigație, auzind ca Klaus Davos Sas e la porțile orașului se prezenta in fata lui, fata fără fata dar cu minte de rățoi cu rata, si-i solicita un interviu, pentru a-i promova imaginea în mediul domnilor de Mangalita și ai Marelui Alb, pe care foarte multa lume îl confunda cu Fram ursul bipolar. Spicuim fragmente din acel interviu epo-CAL care între timp a fost analizat și retrograsat la stadiul de Epo- Capra cu ugere si barbison, adică tap rosu de manie neomarxista.
– Domnule Klauss, e adevărat ca doriți ca sa candidați la funcția de primar?
K: da
R: doriți ca să schimbați făt orașului?
K: da
R: poate asfaltați și Bulevadul Revolutiei!
K: poate.
R: ați fost profesor la Agnita?
K: da.
R: ați predat fizica?
K: da.
R: sunteți căsătorit?
K: da.
R: care este sloganul de campanie?
K: da.
R: ați fost membru de partid comunist?
K: da.
R: ce formațiune reprezentați.
K: da.
R: unii candidați au ghinion?
K: da.
Domnule Klaus va mulțumesc pentru bogăția informațiilor oferite. Suntem convinși ca cetățenii cultivați, inteligenți și cu spirit antreprenorial vor aprecia profunzimea răspunsurilor și se vor prezenta cu mic și bere la secția de votare ca să pună stampila peste chipul noului Merkel de Sibiu și peste noul simbol al caprelor negre de munte din Muntenia. Domnule Klaus, mai zise ziaristul. Ați văzut ” Titanic vals”? Nu numai ca l-am văzut, dar l-am și dansat. Îmi aduc aminte ca eram la o serata nocturna, la un a-mic, mic, nu asa mare ca mine, când m-am apropiat de viitoarea consoarta și m-am adresat politic corect politi- cos, deoarece tatăl ei era cojocaru și era obișnuită cu cusutul cojoacelor din blana de oaie turcana, cu următoarele cuvinte: îmi acordați si mie următorul Titanic vals? Ea m-a privit cu ochii larg dila-tati, adică luați de la tați și mi-a răspuns prompter: o, da. De când aștept acest Titan ca să ma danseze un Titanic vals. L-am luat deoparte pe amicul meu și l-am gura ca să pună Titanic vals. Amicul mi-a zis ca Titanicul s-a scufundat și a rămas numai valsul. Pe moment m-am impacientat, sar apoi am sunt la politie și am anunțat ca s-a scufundat Titanicul. Polițistul, prost crescut, m-a înjurat de părinți, dar eu nu m-am supărat fiindcă mi-am făcut datoria civica de cetățean responsabil, după care am luat-o la defunctul Titaniv vals pe viitoarea soție. A fost magnific de obositor, fiindcă domnișoară tot încerca să se scufunde, iar eu trebuia ca să o aduc pe linia de plutire de fiecare data.
La un moment dat,viitoarea consorțiu imobiliar îmi zice la urechea dreapta, fiindcă anticipa ea ca-ntr-un oarecare viitor voi fi de dreapta, îmi vine sa ma scufund în tine. Eu zic: Dacă as fi lichid, as accepta cu placere, dar momentan nu sunt sex fluid, ci unul solid din cauza de temperatura. În acest interval de timp apare unul care se prezenta DREPT Spirache, deși statea foarte aplecat înainte de masa și urla in gura mare: s-a scufundat Tracia și Sarmisegetuza a dispărut! M-au trecut sloiuri de gheata uscata. Zic: doamne și acest s-a scufundat? Ce s-o fi întâmplat cu valsul vasului. Îmi iau inima între dinți și intreb: avea și vals? Avea, zice domnul Piramidon. Ma îndrept spre viitoarea soție si-i zic: sa plecam de aici. Prea multe naufragii. Doamne ferește sa nu se intâmple ceva cu noi! Și duși am fost. Mergând spre casa zăresc pe marginea drumului o oaie Turcana, singura behăind a jale cu lacrimi. Mi s-a făcut mila de ea. Stiam pe unul Stolojan care iubea oile turcane și le ajuta apoi ca sa jungă șefe de tura de noapte și de celula de partid. Asa ca l-am sunat și i-a relatat cele auzite și văzute. A fost incantat. Ajuns acasă, am fost întrebat de tata: cum a fost?. I-am zis ca interesant. Am aflat ca s-au scufundat doua vase, dar au rămas valsurile lor. Am dansat pe amândouă. Tata m-a privit cu drag și mi-a zis: fiule, te așteaptă un viitor măreț. Cu aceste cuvinte in suflet m-am culcat. A doua zi am citit în ziar ca s-a descoperit Titanicul fără vals. Ma tot întreb, de atunci, oare cine l-o fi furat. Sper sa nu fiu suspectat. Doar am dansat pe el și m-au văzut toți cei de fata, adică cei prezenți și, cine știe poate și absentii.
17 noiembrie 2378, Londra: Titanic? Lasă Titanicul! Adevărata literatură e alta! Crezi tu că politicienii din 2378 nu sunt la fel cu cei din 2022? Toți pe Titanic, să știi! Niște liceeni nesăbuiți! Pe vremea când încă fumam, fumam fiecare țigară așa cum am fumat-o pe cea dintâi, în wc-ul liceului zgâindu-mă pe după ușă să nu mă prindă vreun suplinitor. Adevărul e că aș fi vrut să apară, așa din senin. Să văd cum e. Așa vin iubirile, revoluțiile, cometele. Cad din senin peste tine și te întorc cu susu-n jos. Ca și cum s-ar schimba axa Pământului.
25 iulie 3458, Moscova: Ah, Titanic? Mereu pe Titanic, în lumea politichiei. Ce de ficțiuni titanice, de fapt! Circul? Dar unde e fata? Mi-a lăsat un bilețel pe capota mașinii?! Aha, e copiuța de la mate. Bun. Să vedem pe verso. Ne întâlnim în parc, la șapte. cele mai frumoase cuvinte: ne întâlnim în parc, la șapte. Benzinăria se metamorfozează. Mingea de baschet se metamorfozează. Profa de mate se metamorfozează. Plătiți cu card bancar? Mă urc la volan buimac. Buimac sar din pat. O să întârzii la ora de muzică. Ah, diapazonul! Cine l-a furat?! Cine a furat diapazonul?! Cei dintr-a doișpea, desigur! Ei au curajul ăsta nebun! Ei au pictat pereții din curte. Ei au pus cretă în bocancii suplinitorului. Ei au potrivit ligheanul cu apă la intrare. Ei și numai ei! Dar noi? Noi cei de acum? Am rămas aceeși? Ne-am schimbat? Ne imaginăm? Ne credem pe cuvânt? Hoinărim iluzoriu pe holurile liceului trăgând cu urechea. E vocea ei? E vocea primei noastre iubiri în sala de anatomie? Mă apropii de ușă. Ușa miroase a vopsea proaspătă. Inima mea de adult bate cu putere. Clanța e strălucitoare. Arde. E ca o flacără. Mă apropii și deschid ușa.
Multumesc ca ma liberarati din mana venusienilor din Tokio!Insa,detentia mea a fost de sanchi,asa ca am luat toate informatiile de la seful inchisorii,un venusian uituc rau de tot! Asta mi-a zis ca trebuie sa va spun care e singurul partid politic de centru din circul politicienilor destrabalati:e partidul lui Ciolos!PLUS si seful lui ar fi copiat conceptia samurailor universali ori a unui ministru al militarilor din Franta(memoria imi joaca fite,scuze!), conform careia…,,in centru,nu esti obligat sa fii roata de rezerva a Titanicului”(Hervé Morin – fost ministru al apararii din Franta).Intre timp,comandantul nostru suprem(care ii ofera lui Macron cateva judete pentru antrenamentul soldatilor macronici si departe de nebunaticile baze americane)fiind a mia roata la ”Titanicul”NATO ar fi zis printre masele:,,sunt mii de romani care vor alerga printre bombe,altii vor valsa in timp ce titanicul NATO se scufunda,iar italienii din Oltenia vor face dragoste-la Deveselu- in timp ce Vezuviul incepe sa erupa !”.Jur, domnule Bufnila, ca am fost emotionat pana la lacrimi,a fost cel mai lung discurs al comandantului nostru… fara sa citeasca dupa prompter! Mi se pare ca ar fi scris pentru seara de Karaoke de la Cotroceni(va fi luni caci,azi si maine, e sefu’la Sibiu!)si versurile pentru Titanic vals! Se pare ca golfeurul comandant a fost informat ca versurile din cantecul pe care mi l-a urlat venusianul in timpul detentiei (,,Opreste Nae vaporul”),se cantau prin 1964 si pentru ,,Titanic vals”. Stirea o stiu de la un flasnetar,trimis la mine la tara ,de Tudor Musatescu,tocmai din Campulung Muscel!