„Europenizare fără decomunizare” era titlul unui articol academic al meu de prin anul 2006, publicat într-un volum dedicat integrării noastre în UE și pe care am avut surpriza plăcută să îl găsesc aici, publicat de universitatea Stanford, unde l-am și prezentat în semestrul meu de rezidență la ei. Articolul explica, cu obiectivitate științifică (sentimentele mele le-am îngropat), motivul principal al integrării României în Europa: convertirea elitei postcomuniste – care în 1990, 1992 și 1998 încă mai chema minerii peste noi, opozanții ei, să ne bată – la integrarea europeană, just percepută ca o afacere mai bună decât un viitor de tip bielorus, în stepa marginală. Un viitor mai bun nu doar pentru România, ci și pentru ei. Nu mi-a trebuit mare imaginație pentru sintagma asta, pentru că nu am făcut decât să o copiez din cea pe care o promovasem deceniul precedent: „democratizare fără decomunizare” (adică fără lustrație), sintagmă care explica fesenismul, o tranziție controlată de la dictatură la democrație, fără a pierde puterea din mâna tehnocrației comuniste: Iliescu, Isărescu etc. Și pe acesta îl puteți citi, aici.
Iată că a venit și ziua când am ajuns și la președinția Uniunii Europene, în țara noastră nedecomunizată, și o transmisie în direct onestă a TVR ne-a arătat lumii așa cum suntem:
- O clasă unică de tehnocrați, cu trecut în regimul comunist și instituțiile sale tehnocratice (nu partidul…), convertiți în europeni și solidari (au servit în aceleași guverne, chit că azi fiecare e pe la misiunea lui, chiar în tabere diferite: Lazăr Comănescu, Teodor Meleșcanu, Leonard Orban, vă las să o completați singuri…).
- Câțiva politicieni care ar fi putut avea profil european (printre puținii având cultura de rigoare) și care l-au butonat pe Frans Timmermans un sfert de ceas înainte de începere, doi foști miniștri de externe și condamnați pentru corupție, Adrian Severin și Adrian Năstase (nu m-aș mira ca organizatorii să audă părerea lui despre asta de mîine încolo).
- O fetiță drăguță, dar greșit selecționată, care nu avea voce și ne-a făcut pe toți să suferim cu prima strofă cântată fals a imnului național, până a prins-o din urmă corul și a făcut să ne vină inima la loc. Rămânem pe vecie incapabili să alegem pe cineva cu voce, când e vorba de cântat, ca și pe cineva capabil să facă un clip video natural despre România (de parcă nu am avea cinematografie, și încă una laureată), sau un prezentator cu prestanță, naturalețe și engleză corectă, capabil să deschidă o adunare ca aceasta, fără să sune ca la Cântarea României pentru străini (un nou românism pe planetă – „normative act”).
- Un guvern inegal, nici pe departe atât de prost cum pretind dușmanii lui, dar nici vreun triumf al meritocrației, din care singura personalitate reală e cea din umbră, care a făcut tuturor favoarea să nu fie de față.
- Un președinte stingher, incapabil de vreo vorbă însuflețitoare, deși mai bine că nu a zis iarăși chiar el că nu ne trebuie și că nu suntem în stare, cu inflexiuni mai proaste în română decât ale lui Donald Tusk care citea fonetic, și care ne amintește mai ales de ocaziile pe care le-a pierdut.
- Un grup minuscul de protestatari, care au crezut de cuviință să aducă mahalaua românească în fața președintelui Tajani (membru în partidul lui Berlusconi, care a tăiat legislația anticorupție și a pus sub examen disciplinar pe toți procurorii care l-au anchetat), a comisarului Oettinger (care are ușa deschisă la orice lobbyist german și amici în topul oamenilor de afaceri care vor să încalce sancțiunile din Crimeea) și a lui Jean-Claude Juncker, cândva prim-ministru al țării favorurilor fiscale, în care avertizorii de integritate sunt condamnați la închisoare.
- Ce mai, triumful meritului de la vlădică la opincă, de la Securitate la societatea civilă. Noroc cu străinii că au citat pe Gafencu, Cioran, Eliade, Eugen Ionescu și pe Nichita Stănescu, acești autori necunoscuți liderilor noștri, care se feresc să citeze pe oricine, că, vorba lui Brejnev, cine o să creadă că eu, Leonea Brejnev, l-am citit pe Marx.
- Cu toate astea, cum spun de luni de zile, acesta e momentul solidarității naționale, de a fost vreunul, și aș vrea să urez succes guvernului, pe care cade greul, președintelui Klaus Iohannis, echipei dnei ambasador Odobescu de la Bruxelles și tuturor celor implicați. Hai că puteți. Sunt sigură că puteți. Cinci luni trec repede, că avem un mandat scurt. Succes deplin vă urez!
Desigur, solidaritatea mea, una mai departe de realism, și prietenia mea profundă se îndreaptă către toți absolvenții de Harvard, Oxford, Stanford, conservator și orice universitate pe bune, ca și către ceilalți români de merit, indiferent că sunt în sport sau agricultură. Nu fiți triști de ziua asta că suta de ani de la centenar a fost practic pierdută pentru construcția meritocrației și nu suntem de fapt mai capabili decât am fost vreodată să selecționăm din România ce e mai bun. Și nu dați vina pe comuniști și lipsa noastră de decomunizare (lustrație) pentru ce s-a întâmplat. E fals. Cercetați mai degrabă de ce tabăra anticomunistă a ratat să construiască, măcar în sânul ei, meritocrația și cum de savanții cei mai citați din Academie sunt tot cei pe care dna Ceaușescu se vedea nevoită să îi promoveze în deceniul opt, că erau cei mai buni. Când o să rezolvăm problema asta, meritocrația în restul societății va veni de la sine, fără legi discriminative ca lustrația – să sperăm că în următoarea sută de ani.
Mda, adicatelea sa afle si plebea cum s-a urcat scroafa „meritocrata” in copacul Stanford ! Merci, madam, da’ azi este inchis la casieria lu’ tataia Soros !
Naţionalismul român – a fost pacalit din nou in 1989… Despre tabloul “meritocratiei’’ actuale din jurul inaltilor functionari UE, ce sa mai comentam !? Elita postcomunista s-a convertit in cat mai multi dolari si euro. Agenturile masonice le-au dat de lucru celor care au jinduit la ‘functii si responsabilitati’. Iar RO a intrat din nou in sfera de influenta a marelui Capital occidental revenit sa-si protejeze majorele interese politice/economice- comerciale, asa cum tragic remarcau genialii interbelici in 1935 : “ să cumpere produse agrare ieftine şi să vândă produse industriale scumpe ; să exploateze direct – prin personal superior străin şi slugi indigene – imensele bogăţii ale solului şi subsolului acestei ţări; interese financiare: să încaseze dobânzile pipărate cuvenite, împrumuturilor făcute atât statului român cât şi economiei româneşti private. Traim intr-un stat, care politiceşte e vasal, îşi varsă sângele la comanda altora, care etnic e impins sa redevina o cloacă internaţională şi economiceşte o colonie, care îşi trimite – prin decalaj, concesii, dobânzi – peste graniţe prinosul brazdei şi prisosul muncii. « Statul român actual nu apără bogăţiile ţării şi nu garantează munca naţiunii. Nu, pentru că nu e statul naţional al Românilor ci, statul sucursală la gurile Dunării al burgheziei apusene. Creat cu ajutorul ei, pentru interesul ei, sub sugestiile ei imperative şi după modelul furnizat de ea – statul acesta nu ne apără pe noi de străini, ci pe străini de noi: siguranţa transporturilor, creditelor, plasamentelor, funcţionarilor lor. Ca-n colonii. De aceia nu e tragere de inimă în ţara românească. De ce să muncesti, să gândeşti, să alergi – în plus? Pentru cine? Pentru ce? »
Aici e sursa adevărată a indolentei româneşti: în exploatare. Să nu ne înşele palatele bucureştene: sunt contuarele străinilor. Să nu ne înşele vilele din noile cartiere ale capitalei: sunt ale vechililor. Să nu ne înşele o reţea telefonică, o linie ferată, o şosea nouă: nu le fac pentru noi şi unde ne trebuie nouă, ci pentru ei şi unde le trebuie lor. Să nu ne înşele forfota comercială, economică, financiară, politică: nu noi ne sbatem, ei – ca să ne sugă mai bine. Naţiunea română stă deoparte: deoparte de viaţa economică, în care nu poate decât să fie spoliată, deoparte de statul liberalo-democrat, care înlesneşte spolierea. Naţiunea e în rezistenţă pasivă. De aceea se vorbeşte în România numai cu jumătate de gură şi nici-o treabă nu e întreagă. De aceea ţara asta mare şi bogată face impresia unei case de vădană: nici pustie şi nici vie. De aceea suntem ţara lui „aaa!da ?, bine-bine, lasă-lasă !”. Ideal ar fi ca acest contuar al burgheziei apusene şi-al vechililor ei sa fie dărâmat fără zăbavă şi în locul, pe care l-a uzurpat cu silnicie şi minciună, trebuie să se înalţe adevăratul stat al Românilor, un stat naţional în care să se poată munci cu dragoste şi elan, un stat al Românilor în România Reîntregita. Ştim că munca aceasta nu va fi uşoară şi nici lipsită de primejdii. Pentru că unii dintre români au intrat slugi la tejgheaua străinilor.Aceşti nemernici paznici politici ai contuarului trebuiesc demascaţi şi naţiunea deslănţuită”… Aceasta e datoria inteligentelor nationale!
De-o parte, Infractorii incompetenti ai lui Dragnnea, unii chiar cu puscarie la activ, de alta parte tehnocratii Europei anului 2019, cu bune cu rele!
De-o parte Teleormanistanul analfabetei si imbatosatei Viorica de la Videle(care NU a rostit deloc cuvantul STAT DE DREPT in cuvantarea ei, nici macar atunci cand s-a referit la „valorile europene”!), de cealalta parte Europa Civilizata si Democrata situata la Ani lumina de Saracia si inapoierea romaneasca, pe care o ridica in slavi infractorul las, care a fugit neavand curajul sa se afiseze alaturi de tehnocratii de la Brussels pe care insa in lipsa ii ataca de cate ori are ocazia!
A avut „decat”(cum ar spune Carmen Dan!) curajul sa fuga, curajul indivizilor LASI!
Rusine!
„Să ai așa curaj vasăzică să fii laș!” Momente si schite. O fi corect sa plagiem? De ce nu invocam sursa? Nu e nici o rusine sa il parafrazam pe Caragiale, nu e de dorit insa sa ne atribuim ideile lui, pentru ca ne compromitem credibilitatea (am glumit, nu se poate pierde ce nu exista).
De o parte, prima papusa a Serviciului si a corporatiilor, arogant si limitat, ca patronii sai, precum si alte cateva marionete pseudo-liberale; de aceeasi parte, lozincarzi internationali cu „statul de drept” in gura toata ziua, expresie de cod pentru disciplinarea opozantilor din Est; de aceeasi parte, „tehnocrati” locali, toti cu grade, obtinute in Serviciul care continua imixtiunea sa ilegala in politica, justitie si economie. Acum, „lili”: daca nu vezi toate astea, se striga odata: …ori esti pro(a)st(a), ori securist(a).
Fiecare a vazut si a auzit ce si-a dorit!Domnul Nistorescu spune una,umflata veninoasa spune alta,daca eram si noi pe acolo,cine stie in ce mai calcam sau dadeam cu limba..Noroc ca Pippida nu a avut invitatie,ca rupea lantul si manca si tapiteria de la fotoliu…Nu scapa momentul sa nu pomeneasca de articolul ei de doi bani din 2006 cand era bunica fata…De remarcat ca lumea in Romania se simte mult mai bine fara Dragnea,ceea ce ii dorim si lui..nimeni nu i-a (ne)simtit absenta..
Tabara anticomunista , cum o numeste dna A.M-PIPPIDI, nu exista inca in Romania , toate partidele fiind socialiste, clonele PCR, prin mentalitatile membrilor lor. Acesta este motivul pentru care nu se doreste sa se se construiasca meritocratia, desi avem atatia romani cu merite recunoscute, care sa inlocuisca impostorii, sfertodoctii din diferitele functi. In Romania este economie de piata, neexistand capitalism concurential, competitionl,singurul care promoveaza performanta prin oamenii cei mai capabili si care sa aduca progres general, dezvoltare economica reala, bunastare.
Stimate d-le Radu Dan Mihailescu, va salut cu respect! Cum sunteti cu sanatatea? Nu ati postat cam demult. La o postare mai veche a D-stra, am spus ca voiam sa va pun cateva intrebari. Daca sunteti de acord va rog sa confirmati. La multi ani cu sanatate si bucurii!
Din ciclul „Fiecare cu parerea lui „citim in presa (Republica): „La Ateneu pute
În această seară, o să vă vorbesc despre mirosuri.
Un miros suspect, după ce am văzut spectacolul „românesc” din această seară de la Ateneu. Este imaginea perfectă a unei țări care s-a dat cu parfum pentru că nu obișnuiește să folosească apa și săpunul.
Adrian Severin, prospăt ieșit din pușcărie, se întreține cordial cu Franz Timmermans.
Autoîmpușcatul Adrian Năstase își freacă mâinile încântat ca a prins un loc bun la loje.
Florin Iordache, cu privirea de Patraulea care stă de șase să nu vină Miliția, vorbește despre demnitate.
Liberalul cu papion Tăriceanu vorbește la impresie, într-o engleză de fante.
Savanta Dăncilă consumă 5 coli de rântaș preparat de consilieri și-i rămâne între dinți cuvântul „achiui”, ca un os de pește. N-a învățat nici acum să zică „Președinție”.
Lipsește Suveranul, plecat cu mititica în insule. Cu o seară înainte, postul propagandei Sale urlase că președintele Iohannis sfidează UE, neacceptând să meargă la Ateneu. Ghinion, Klaus Iohannis e prezent. Când vorbește, pune accentele pe silabe la fel de bizar, dar și mai bizară este viteza cu care vorbește, ca și când s-ar grăbi să plece la schi.”Pam Pam!
Lili vad ca ti s-a sculat Statul de Drept! Ti-ai muncit mult creierasul mic ca sa ajungi sa-l imiti pe beshescu in momenetele lui de privata?
dar de iohannus nimic, nimic???? ca enumeri numai o parte…
@eu:puturoaso,nu ai citit pana la sfarsit!E caracteristic pentru tine..
Pentru a doua oara la rand ma vad nevoit sa apreciez ce spune, in scris, Mungiu. Ma rog, ca unii nu inteleg … sau, NU AI VOIE SA ARATE CA INTELEG …
Meritocratie in Romania? Pe ce lume traieste Aina Mungiu? Meritocratia n-a existat in Romania niciodata. Amintesc aici de George Emil Palade, primul roman care a primit premiul Nobel si care a fost dat afara de la Universitate pe motiv de incompetenta. Toate marile nume romanesti s-au realizat in tari straine, in Romania au fost tocati marunt si dispretuiti. Asta nu are legatura cu comunismul ci cu modelul cultural bizantin intrigii mostenit de la bizantini si fanarioti.
Pt. Stoleriu. Cu tot respectul, va sugerez sa parcurgeti, daca sunteti bine intentionat, lista cu CV-urile ministrilor din guvernul Romaniei anului de gratie 1918, ca tot vorbim de centenarul MARII UNIRI si de meritocratie . O gasiti pe net iar apoi va rog sa o comparati cu lista omologilor din prezent, care este de ras daca nu ar fi de plans. Insa daca doriti o lista asemanatoare privind pregatirea, competentele, cu cei din prezent consultati va rog lista demnitarilorr comunisti din anii 50 . Cel putin aceia nu erau borfasi politici.
@Stoleriu, @Radu Dan Mihailescu
Ambele opinii sunt interesante si reale. Trebuie sa punctez totusi faptul ca ministrii despre care vorbeste domnul Radu Dan Mihailescu erau oameni educati in mari centre universitare europene, multi proveniti din familii cu stare, iar Romania era condusa de un rege vizionar, iubitor de disciplina si progres. Datorita regelui nu puteau accede la putere toti derbedeii si analfabetii. 20-30 de ani mai tarziu, situatia a alunecat spre ceea ce pomeneste domnul Stoleriu, de fapt modelul cultural s-a reintors la perioada fanariota (subliniez ca ma refer la modelul cultural). Din pacate perioada de europenizare adusa de primii doi regi ai Romaniei n-a apucat sa se consolideze, urmand dicatura aventurierului Carol al II-lea, dictatura militara, razboiul al II-lea mondial iar apoi comunismul de sorginte bolsevica. Miscari comuniste puternice au existat si in Franta sau Italia, dar ele n-au pervertit societatea la modele culturale primitive.Oamenii din intreaga lume nu sunt foarte diferiti, exista e drept mici predilectii statistice dar in esenta pot evolua in orice civilizatie umana. Ceea ce conteaza insa enorm este modelul cultural in care omul se dezvolta si apoi evolueaza. Nu exista hotie genetica, ea vine de la modele culturale adoptate in familie, anturaj sau societate in general. Un roman mutat in alta civilizatie se descuraca cu brio si se integreaza perfect. Un neamt venit din Germania si stabilit in Romania, capata in scurt timp deprinderile societatii in care ajunge sa traiasca, poate deveni lenes, mincinos, afemeiat, etc. Cunosc cazuri. E clar ca nu rasa sau etnia conteaza ci socialul.
Impresiile sunt multiple ,diverse etc.
Autoarea propune si un paradox:”Cercetați mai degrabă de ce tabăra anticomunistă a ratat să construiască, măcar în sânul ei, meritocrația”.Este un paradox pentru ca:”prietenia mea profundă se îndreaptă către toți absolvenții de Harvard, Oxford, Stanford, conservator și orice universitate pe bune, ca și către ceilalți români de merit, indiferent că sunt în sport sau agricultură”- cum, acesti hardvarsiti,oxfordisti,stanfordisti nu au fost sau nu sunt capabili sa dovedeasca Creativitate,Inspiratie sa rezolve meritocratia ?Tot partidele descinse din „PCR” sa propage birocratia,tehnocratia nemeritocrata?…Prietenie profunda ,dar cam ineficienta.Era mai just daca o absolventa de Standford expune motivele, cauzel, pe unde sunt si cam ce fac acesti mari absenti „ignorati”deopotriva si de tabara „comunista”si de tabara”anticomunista”.S-a luat act ca dna Pipiddi e in tabara „anticomunista”deci „esecul”-daca este i se datoreaza si domniei sale.Poate ca GDS si ceilalti organizati dau prea mult din gura,infundati de bani si explicand cauzele „fenomenului”lipsirii tarii de materiile lor cenusii sa ne explice si ideologiile lor politice.Sau cum sunt infundati cu bani, care pe unde este ca tor romanul „persecutat „ca nu poate ceva pt. tara lui.Si poate ca e mai bine ca nu pot face acest lucru.Cunoastem cateva experiente.
Alina, fii atenta sa nu cazi in capcana criteriului absolut. E riscant cu criteriul absolut. Sigur, sa urmezi o scoala buna e important. Dar, e plina lumea de absolventi de Harvard si ce vrei tu, oportunisti, mincinosi, egoisti, lipsiti de empatie. Exista chiar filosofi prosti; adica oameni prosti, care sunt filosofi. Fereasca D-zeu de o tara condusa de „absolventi de Oxford”. PS: marea noastra boierime si apoi marea burghezie aveau scolile facute in strainatate, dar inainte de asta aveau buna crestere si patriotismul din familie. Astea doua vad ca, in interpretarea ta, lipsesc.
Pe baza de meritocratie si-a asezat Dancila odraslele impreuna cu infractorul Severin in loja de onoare. Le statea bine in acelasi cadru cu Tusk si alaturi de un fost Presedinte al Romaniei.
Dle Sandu Chira, in primul rand va urez LA MULTI ANI !.Intradevar , nu am mai comentat pe acest forum , in ultima perioada, deoarece in loc de argumente ,la opiniile mele, primeam comentarii jignitoare, unele pline de insulte. Cu aceiasi consideratie astept intrebarile dvs.
D-le Radu Dan Mihailescu, exact din aceleasi motive si eu comentez rar de tot. Sa revin la ce voiam sa va intreb. Spuneati ca in familia dvs barbatii: bunicii, unchii, etc au fost licentiati si imbratisau, parca, doctrina Social-democrata (am facut aceasta ultima precizare pentru a nu fi banuit de ganduri ascunse). Care era parerea dansilor vizavi de miscarea legionara si de faptul ca multi intelectuali ai vremii au aderat, s-au au simpatizat cu aceasta? Sanatate, cele bune!
Dle Sandu Chira, membrii familiei mele considerau social-democratia , ca o doctrina umanista, de compasiune pentru cei in nevoi, de ajutorare a batranilor , a celor bolnavi care nu-si permiteu spitalizarea, medicamentele , de asigure a conditiilor pentru invatatura a copiilor saraci, pentru a fi utili societatii. Nu acceptau ajutorarea puturosilor, a celor care refuzau sa contribuie prin munca lor, dupa posibilitati, la binele societatii. Detestau doctrinele extremiste de dreapta si de stanga adica nazismul , la noi ideologia legionara si respectiv comunismul. Spuneau ca ambele au la baza ura, adica lupta de rasa si respectiv lupta de clasa , care au condus la milioane de victime nevinovate, a acelor care nu imbratisau aceste convingeri criminale.
D-le Radu Dan Mihailescu, Nu ati raspuns la intrebarea mea in legatura cu Miscarea legionara. Opinia mea este ca profesorii/filosofi renumiti cum au fost: Nae Ionescu, Nechifor Crainic, Pamfil Seicaru, etc, care au imbratisat/ intrat in Miscarea legionara, avand trecere/lipici la studenti au influientat orientarea multora dintre acestia. Am aflat ca filosifii: Constantin Noica, Mircea Vulcanescu, Mircea Eliade si Emil Ciorani au fost studentii lui Nae Ionescu. Deci un grup de renumiti profesori, cu inluienta in randul studentilor, discipolilor. Am vrut sa aflu care era parerea, opinia unui grup de intelectuali, probabil, uni, cu studii cu studii juridice.
/