Trump: Alegeți acum între China și America

În aprilie 2017, în timpul primei întâlniri cu președintele Xi Jinping, Donald Trump a ordonat primul atac american în Siria, pentru a demonstra omologului chinez că America este puternică, nu glumește și nu o va face nici în cazul Coreei de Nord.

Acum, președintele Trump anunță un război comercial cu China pentru a demonstra partenerilor nord-americani (Mexic și Canada) și celor din UE că America e puternică, iar aceste state trebuie să aleagă taberele.

Omul Wall Street la Casa Albă

Gary Cohn, președintele Consiliului Economic Național și principalul sfătuitor al președintelui în chestiuni economice, a anunțat că demisionează. Prin plecarea lui Cohn, fost număr doi al băncii Goldman Sachs, Wall Street își pierde cel mai important om de la Casa Albă. La fel, curentul proglobalizare își pierde un lobbyist de frunte prin plecarea lui Cohn, care poate anunța începutul oficial al războiului economic SUA-China. „Vom impune tarife pentru oțel“, a spus sec președintele Trump marți, în timpul conferinței de presă cu premierul Suediei. „Nu-mi vine să cred că se întâmpla asta. Sunt uimit că Trump lasă să se întâmple așa ceva“, spune Michael Purves, analist de pe Wall Street, citat de Bloomberg. Plecarea lui Cohn și conflictul economic anunțat cu China au dus la scăderea indicilor bursieri americani.

Administrația SUA a anunțat că pregătește impunerea unor taxe de 25% pentru importul de oțel și 10% pentru aluminiu. Într-o ultimă întâlnire la Casa Albă, Cohn a adus mai mulți reprezentanți ai companiilor americane, care i-au arătat președintelui cât de mult vor pierde ca urmare a impunerii tarifelor: circa 150.000 de locuri de muncă vor fi desființate în SUA, pentru că industria prelucrătoare va trebuie să cumpere oțelul american mai scump. Trump are însă o altă abordare: tarifele vor da o gură de oxigen siderurgiei americane. În plus, președintele susține că importurile de oțel din China sunt mult mai mari decât cei 2% vehiculați în presă, asta pentru că Beijingul exportă în SUA sub paravanul multor altor state.

Trump forțează mâna Mexicului și Canadei

Poziția Chinei este limpede. Beijingul susține că nu dorește un război comercial cu SUA, dar va lupta. Oficialii chinezi spun că au luat măsuri pentru limitarea supraproducției de oțel, măsuri care au costat sute de mii de locuri de muncă, și că peste 80% din producția de oțel este utilizată intern. Care este însă poziția partenerilor SUA din America de Nord? Canada, exportator de oțel în SUA, a protestat împotriva majorării tarifelor, la fel și Mexicul. Trump a dat însă asigurări că aceste state nu vor avea de suferit, cu condiția ajustării propuse de SUA a acordului de liber schimb nord-american. La amintita conferință de presă, președintele SUA a arătat că are în vedere exceptarea celor două țări vecine de la aceste tarife: „Dacă se face acordul NAFTA, nu sunt motive pentru tarife impuse Canadei și Mexicului“.

Trump: războaiele comerciale sunt bune

Rămâne însă problema relațiilor comerciale SUA-UE. Înțelegând sau mimând lipsa înțelegerii mizei geopolitice a îngrădirii economice a Chinei, oficialii UE se ascund în spatele unei abordări legaliste: impunerea tarifelor contravine regulilor Organizației Mondiale a Comerțului. Însă SUA aduc argumentul securității naționale privind produsele siderurgice, ceea ce va complica gestionarea viitorului conflict de către OMC. Președintele Comisiei Europene susține că UE va riposta prin taxarea produselor americane. „UE a fost foarte dură cu SUA în materie de comerț. S-a profitat mulți ani de SUA“, a declarat Trump la conferința de presă. „Când SUA pierd miliarde de dolari cu aproape orice țară cu care fac afaceri, războaiele comerciale sunt bune și ușor de câștigat“, a spus Trump. El lasă totuși deschisă o portiță – UE poate încheia un acord cu SUA prin care să scape de impunerea tarifelor. Însă nu va fi defunctul Parteneriat Tranatlantic pentru Comerț și Investiții negociat de Angela Merkel, George W. Bush și Barack Obama, ci un acord de poziții mult mai dure din partea Washingtonului.

Șicane Washington – Berlin

Cine este însă UE în această dispută cu miză uriașă? „Pe cine sun atunci când vreau să vorbesc cu Europa?“ – era dilema fostului secretar de Stat Henry Kissinger. În cazul de față, prefixul este cel al Germaniei. Cancelaria de la Berlin se ascunde constant în spatele instituțiilor UE și profită economic de politicile UE și de o politică mercantilă cu China, axată pe nișe de top. Germania și UE se opun dezvoltării relațiilor statelor est-europene cu China, în timp ce Berlinul prosperă chiar de pe urma acestor relații. În plus, Germania dezvoltă proiecte strategice cu Rusia, precum gazoductul Nord Stream 2, și amenință SUA cu sancțiuni economice, dacă vor impune sancțiuni pentru aceste proiecte strategice ce nu corespund geopoliticii americane.

O Europă germană

În realitate, Germania și-a exportat politicile macroeconomice în restul zonei euro, forțând țările sudice să adopte politici fiscale germane, în urma cărora au beneficiat companiile germane, care și-au menținut competitivitatea. Pe de altă parte, aceste politici au încetinit sau au oprit revenirea economiilor în celelalte state euro. Germania a profitat de o monedă euro mai slabă decât marca germană pentru a crește competitivitatea exporturilor. La fel a făcut și prin menținerea salariilor la un nivel redus, implicit a cererii pe piața internă pentru produsele germane sau europene. Acum, Angela Merkel, sigură pe al patrulea mandat de cancelar, avertizează SUA că, împreună cu Franța (care în schimb va primi rolul de primă vioară în politica UE), va stabili o taxă comună pentru corporații, ca riposta la reducerea acestei taxe în SUA. Aceasta competiție pentru reducerea taxelor pentru companii este un al doilea front al anunțatului război economic.

Administrația Trump vrea schimbarea acestei paradigme și forțează Germania și Europa dominată economic de Berlin să aleagă între America și China. Acesta va fi marele război, unul în care armele nu se vor auzi, dar în care tranzacțiile cu arme vor ține locul loviturilor de artilerie, în care aliatul este cel de la care imporți, în care aliații nu vor sta în tranșee, ci la negocierea acordurilor comerciale, în care pierderile nu se vor număra în morți, ci în șomeri și faliți, în care România, lipsită de control asupra economiei naționale, va lupta sub comandă străina, oricare va fi aceasta.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.