În episoadele precedente am arătat că felul timid în care a reacționat Uniunea Europeană la criza coronavirusului nu a fost menajat deloc de marea presă europeană. Dar nu numai de ea. De pildă, cunoscutul ziar „The New York Times” scria, zilele trecute: „Situația ( din Uniune – n.n.) este agravată de restricţiile impuse de unele state UE asupra exporturilor de materiale medicale către alte state membre.
UE pusă la zid pentru modul în care gestionează coronavirusul (II)
În încercarea de a restrânge răspândirea virusului, frontierele au fost închise sau se fac verificări îndelungate la multe frontiere interne, pe unde mărfurile treceau liber înaintea crizei. Aceasta produce întârzieri în aprovizionarea cu mărfuri, inclusiv echipamente sanitare şi medicamente. Timpii de aşteptare înregistraţi de curând la unele frontiere interne UE au depăşit 24 de ore, chiar şi pentru livrări medicale”, se arată în documentul UE care face referire la cozile din trafic în special de la frontierele dintre ţările est-europene.”
Documentul la care se referă cunoscutul ziar american este datat 25 martie și a fost pregătit pentru summitul ce a debutat a doua zi, el având loc prin videoconferință, dar care nu s-a remarcat prin nimic concret și eficient în contextul crizei coronavirusului.
Nici foști eurodeputați nu au privit impasibili la acest fapt: „UE a aflat că, în vremuri de criză, toate statele sunt naţionale. La rândul lor, statele naţionale au remarcat că, în vremuri de criză, Uniunea Europenă nu e”, nota tranșant unul dintre ei.
În paralel, la jumătatea săptămânii trecute, au circulat știri care se circumscriau perfect acelei atitudini „fiecare pentru sine”, constatată în comportamentul unor membri importanți ai UE în plină criză provocată de coronavirus. Astfel, ziarul italian „Il Giornale” scria că, în urma unei operațiuni inițiate de Gurardia di Finanzia, un departament al poliției. coordonat de Ministerul Economiei și Finanțelor. a confiscat, în portul Ancona, 1.840 de aparate manuale de ventilație și alte produse ce trebuiau să ajungă în Grecia.
S-a decis ca tot ceea ce fusese confiscat (aparatele au în componență o mască, un tub și un balon care se utilizează manual și ajută la pomparea aerului în plămânii celor afectați de virus-n.n.) să se predea spitalelor italiene. Aproape concomitant cu știrea de mai sus a apărut o alta, potrivit căreia Franța ar fi confiscat 130.000 de măști sanitare FFP3 din camioane care le duceau în Marea Britanie. În prealabil, aceeași Franță confiscase un transport cu gel, de data asta, destinat tot Marii Britanii.
Evident, comentariile sunt de prisos și ne fac să revenim la articolul din Slate.fr pe care-l anunțam încă de la începutul prezentului Dosar de presă. Sub titlul „De ce UE a făcut atât de puțin în lupta împotrive coronavirusului”, autorul, Fabien Jannic-Cherbonnel, arată că „UE încearcă, mai bine sau mai rău, să coordoneze acțiunile statelor membre, dar ea are limite impuse de statut. Până când?” „Trebuie să decidem dacă singurul lucru care contează este statul-națiune sau credem că UE este o comunitate”.
UE pusă la zid pentru modul în care gestionează coronavirusul (I)
Mai întâi Italia, apoi Ungaria, Slovacia, Spania și Germania. O asemenea serie de dominouri care se prăbușesc, țările membre UE și-au închis una câte una frontierele lor în aceste ultime săptămâni și au luat măsuri drastice pentru a lupta împotriva propagării coronavirusului, totul fără a se coordona cu adevărat cu alte state și, mai puțin, cu autoritățile europene de la Bruxelles”, constată cu amărăciune autorul.
În continuare, el se referă la faptul că președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a pregătit reuniuni pe Twitter, ceea ce ar fi presupus zile lungi înainte ca guvernele să discute între ele. Pe urmă, la episodul anunțat de „Il Giornale” să adăugăm ceea ce a făcut și Germania, care, la începutul lui martie, „a decis să interzică exportul de măști la vecinii săi europeni, ceea ce a pus, dintr-o dată, sub semnul întrebării solidaritatea dintre țări. Ulterior, decizia a fost anulată, dar ea este simbolică pentru lipsa de coordonare și de decizii la nivel european.
Economiile și viețile cetățenilor născuți europeni nu au fost niciodată atât de interconectate și, în pofida a tot, la ora scrierii acestor rânduri, sute de resortisanți români și ucrainieni sunt îngrămădiți la frontiera ungară. Totuși, după cum sublinia Simona Guagliardo, analistă specializată în probleme de sănătate la European Policy Center, „virusul nu se oprește la frontiere”.
Ezitare pe culoarele instituțiilor europene
„Izolarea întregii Italii ar fi avut un sens atâta vreme cât Franța și Elveția nu au făcut la fel? Probabil că nu. Dar, aici, problema este că în domeniul gestiunii crizelor sanitare, Europa nu poate face mare lucru.„Ea nu poate închide școlile, suspenda meciurile de fotbal sau pune orașele europene în lockdown”, arată Alberto Alemanno, profesor de drept la HEC și fondator al The Good Lobby, care vizează crearea unui lobby al cetățenilor europeni.
În domeniul sănătății, competențele rămân exclusivitatea statelor membre. Tratatul privind funcționarea UE arată că „activitatea Uniunii (…) completează politicile naționale” și că ea „încurajează cooperarea între statele membre”- o construcție care ar putea părea dezechilibrată atunci când ne gândim la libertatea de circulație a cetățenilor din UE. Dacă ea poate organiza fluxuri, de ce nu poate raționaliza și mutualiza echipamentele ei militare și personalul din domeniul sănătății? „Trebuia să ne dăm seama că sistemele de sănătate sunt legate de tradiții naționale, de istoria țărilor și de felul cum sunt construite aceste societăți, mai arată Simona Guagliardo. Din cauza asta este dificil să se basculeze competențele de la un nivel la altul”.
„La începutul crizei un sentiment de ezitare s-a instalat pe culoarele instituțiilor europene. A trebuit să vină acea luni, 16 martie, pentru ca președinta CE să anunțe că s-a decis închiderea frontierelor exterioare ale UE pentru 30 de zile. Dar chiar și așa complexitatea europeană obligă, țările sunt cele care decid dacă urmează și implementează această decizie.Chiar dacă acum sunt organizate cotidian reuniuni de către CE, e de notat că încă lipsește coordonarea între state: francezii sunt în izolare, nu și germanii. Încă se caută logica, ținând seama de enorma frontieră dintre cele două țări.
„Există deja lucruri care permit coordonarea”, declară Simona Guagliardo, dat fiind că Uniunea este, înainte de toate, un spațiu de discuții și de schimburi pentru state, important, dar puțin vizibil. Suntem aici pentru a ajuta 100.000 de europeni blocați în străinătate. Să acționăm pentru repatrierea lor împreună cu guvernele naționale. În această criză este bine să faci parte dintr-o comunitate puternică: UE a noastră”.
Cum se va comporta UE după criză ?
„Trebuie recunoscut că UE a scos artileria grea în cazul problemelor economice. După o reacție timidă, Banca Central Europeană a deblocat 750 miliarde de euro pentru a susține economiile Vechiului Continent. Cât o privește, Comisia Europeană a anunțat că vrea să relaxeze regulile bugetare îndeosebi faimoasă interdicție de a depăși 3% , pe timpul crizei Covid-19.
„Uniunea face tot ce poate face, în sensul că imediat CE a pus bani pe masă”, observă Roberto Castaldi, profesor și director al thin-taank-ului italian CesUE. Dar este suficient un răspuns de ordin financiar, când este afectată viața oamenilor? Cultura politică europeană, adesea lentă, bazată pe compromis și discuții fără sfârșit, este pusă la încercare de rapiditatea crizei coronavirusului. Văzută de departe, Europa dă impresia unei orchestre în care fiecare instrument a decis să aibă propriul ritm.Văzută de aici, unii ar putea avea impresia că sunt abandonați de vecinii lor. În Italia, extrema dreaptă a început deja să combată UE. Este aceeași situație în Franța, unde Marine Le Pen s-a ridicat împotriva frontierelor deschise de UE (..).”
În continuare, Fabien Jannic-Cherbonnel evidențiază obiectivul clar al UE în actualul context mai mult decât grav: „Europa, care a știut să depășească criza financiară din 2007-2008 și Brexitul, trebuie să arate acum că ea servește la ceva în cadrul unei pandemii care amenință viața concetățenilor săi.„Această criză arată că noi trebuie să decidem dacă dorim să fim o adevărată comunitate europeană de persoane care împărtășesc același destin”, arată Roberto Castaldi, care a lansat un apel pentru mai multă integrare europeană, semnat de sute de personalități. „Criza oferă o oportunitate ca statele membre să arate că ele pot să se adune și să lupte impotriva unei amenințări comune”, mai declara Simona Guagliardo.
„Avem o criză în care viața concetățenilor este în joc, continuă amintitul Castaldi. Trebuie să decidem dacă singurul lucru care contează este statul-națiune sau dacă noi credem că UE este și o comunitate cu un destin împărtășit de toți. Este ceea ce se va decide de facto în viitoarele luni prin felul în care răspundem la această criză. Amintiți-vă vorbele lui Macron, care a spus că suntem în război. Când sunteți în război decideți care este amicul vostru și cine vă este inamicul. Este ceea ce trebuie să decidă statele membre”.
În vreme ce banii și o relaxare a regulilor bugetare sunt pe masă, problema este aceea de a vedea cum se va comporta UE după criză. Dacă Italia și datoria ei colosală vor fi supuse aceluiași regim ca și Grecia în 2010, consecințele riscă să fie catastrofale pentru proiectul european. „Criza oferă o oportunitate statelor membre să arate că pot să se adune și să lupte împotriva unei amenințări comune”, arată Simona Guagliardo (…).
Într-un fel sau altul, UE, în perpetuă construcție, trebuie să revadă regulile sale comune, odată trecută criza.„Acest lucru se va produce ca și cum așa ceva s-a întâmplat mereu în istoria integrării europene”, a prezis Alberto Alemanno”. Articolul din Slate.fr se încheie cu un citat din Jean Monet, unul dintre părinții fondatori ai UE, „Europa se va edifica în crize și va fi suma soluțiilor găsite la aceste crize”.
Dincolo de toate astea, desigur că este foarte pertinentă întrebarea cum se va comporta Uniunea Europeană după criză, dar, până atunci, trebuie văzut dacă după recentul insolit summit rândurile se vor strânge cu adevărat, dacă va exista solidaritatea, atât de necesară, și vor dispărea acel egoism și individualism feroce la nivelul statelor membre.
„În domeniul sănătății, competențele rămân exclusivitatea statelor membre”.„Trebuia să ne dăm seama că sistemele de sănătate sunt legate de tradiții naționale, de istoria țărilor și de felul cum sunt construite aceste societăți, mai arată Simona Guagliardo.Aud ?
Unde sunt BAsescu,Boc,Attila Fekete notarul care au distrus sistemul de sanatate romanesc, NATIONAl,zicand ca avem mai mult epatrui decat Germania,tari di UE??Unde sunt acesti nemernici ce au dat spitalele la primarii ,le-au desfiintat?Unde sunt acei nemernici care au distrus Instit.Cantacuzino, Ana Aslan,orice fabricare de medicamente romanesti, luand autorizatii d e le UE,medicamente straine, aducand aici contractele firmelor medicale si farmaceutice nemtesti ,americane etc?Aspenul,Pharma,toate gunoaiele occidentale ,acum ne spun ca „sanatatea este nationala”?Cei ce au distrus la JILAVA,prin MIn.Public- paznicul nenorocirilor, furturilor,importurilor,coruptiei in sanatatea devenita securista plina de nosocomiale !In rest ,UE NU este o comunitate,este hegemonia Germaniei sugrumata in dorinta ei mereu de piete,cu o Romanie victima,Germanie ce a distrus Grecia si va distruge si italia!UE,o utopie si pandemia un prilej pt. ca statele nationale sa invete LECTIA amara a „liberei circulatii”,a unei piete „libere”in real fara concurenta in fata corporatiilor,”servicii libere”adica confiscare pt.car enoi platim pe sistemle noastre nationale, strainilor!O utopie si imensa inselatorie vedem ca este UE .
cata vreme avem conducatori ka werner, alesi pe sprinceana de germania via sri, nu exista uniune cu atit mai putin europeana ci doar hegemonia germaniei.avem real statut de colonie, ni se impune indirect politica inclusiv in sanatate.pacat.ei au putini morti si lasa cu cinism italia in suferinta.dar toti o viziteaza cand e pace.niste masti si niste halate asta e tot ajutorul, ridicoli ! Daca lor le pica exportul de alimente ramanem si noi muritori de foame.Vom consuma la ordin hartii cu ordonante ineficace.
Paralizia Colhozului Bolsevic european se explica prin posibilitatea data epidemiei sa devina pandemie, in caz contrar razboiul biologic bolsevic mondial declansat de China era infrant in fasa! Prin aceasta analiza se incearca prezentarea
unei alte variante decat aceea ca media mondiala nu a reactionat, intr-o paralizie stupefiant de asemanatoare cu aceea a conducerilor statelor colhoznice care au asteptat ordinele militare periodice de la Centrul Filialei Comintern pentru Colhozul Bolsevic european, Berlin. Subfiliala Comintern de la Bruexelles nu a primit niciun semnal de la Berlin, pupila lui ENGIE, UrSULA von der Laie Balaie nemiscand in front fara un ordin direct pe FIRUL ROSU! Criticile tardive ale mediei mondiale sunt paliative, un fel de dezmierdari fata de ceea ce trebuia sa faca DIN OCTOMBRIE 2019 cand la Wuhan a avut loc
prima operatiune a viitorului razboi biologic bolsevic mondial care astazi se afla in plina desfasurare sub canonada unor anunturi funebre a listelor de morti si infectati. Asta face media mondiala de fapt, tine isonul sefilor discretionari ai statelor justificandu-le masurile exceptionale tardive, nu, vezi Doamne, „critica”!!! Daca se reactiona imediat, respectiv macar din decembrie cand Partidul Comunist chinez a informat episodul Wuhan pt a-si asigura acoperirea, nu se mai impuneau
masuri exceptionale, or fara acestea ILEGALII SEFI DE STATE nu puteau deveni dictatori cu puteri depline…
MNT: Nu am nici un motiv să fiu optimistă. Sunt singură că se vor găsi diferite căi de solidaritate, mai mult sau mai puţin eficiente – ipocrite?! -, între Statele UE. Dar experienţa de până acum îmi spune că România – cetăţenii săi – nu va avea parte de nimic din toate acestea. Poate că nu, ca până acum, în aplauzele guvernanţilor neoliberali reacţionari şi/sau ale „preşedintelui lucrului bine făcut” şi ale susţinătorilor lor din sfera civilă, dar sigur în „explicaţiilor” lor prin care vor motiva în fel şi chip, uneori umilitor, de ce suntem iarăşi lăsaţi de o parte. Poate chiar se va spune că o merităm doar suntem cei mai corupţi.
UE e pe cracă.
Jale mare printre români: n-o să mai aibă căpșuni spaniole de cules și nici babe italience de șters la fund.