Prima lapoviţă din acest an a început să cadă peste Bucureşti când mergeam spre Galeria Orizont. Ca un fel de prolog la titlul expoziţiei Winter Art deschise acolo.
Un prolog inexact pentru că atmosfera degajată de lucrările expuse contrazicea sau măcar îmblânzea primii paşi ai iernii. Culorile calde, incandescente uneori, luminau sala. Alteori, albul porţelanului sau transparenţa sticlei puneau un accent de blândeţe, de bucurie înainte de sărbători.
Desigur, în unele piese, subiectul anunţat în titlu era vizibil. Compoziţia lui Petru Lucaci transpunea într-un limbaj aproape abstract zăpada sau învârtejirile ninsorii, dacă ţineai nepărat să-i descoperi un subiect. Dinamismul compoziţiei, dat de structurarea pe zone legate între ele de oblice albe, punctate, atrăgea atenţia prin vivacitate, prin rigoarea arhitecturii.
Lumea de simboluri a Emiliei Kiss
Alături de ea, două piese semnate de Vasile Tolan, integrează şi ele albul. Ductul tuşei, avântat într-una dintre ele, circumscrie un peisaj imaginar. În cea de a doua, verticalele sunt încălzie de formele geometrice în tonuri de roşu şi galbenuri, într-o întâlnire fericită a artei conceptuale cu gestualismul, care îndeamnă privitorul să imagineze o lume cunoscută, familiară.
Pe acelaşi perete, se detaşază animalele emblematice ale Emiliei Kiss, izbucnind neliniştitor prin dominarea compoziţiei, pin relaţia stranie cu personajele omeneşti.
Regăsim pe simeză şi caligrafiile Emiliei Persu, liniile, aparent libere, scriind suprafaţa suportului, acoperind sau contopindu-se cu petele de culoare puse în tuşe expresive, într-o dorinţă de esenţializare a gestului, în pofida minuţiozităţii detaliilor.
Ana Maria Cioroiu
În alt colţ al expoziţiei atrage atenţia natura statică a Anei Maria Cioroiu, ale cărei roşuri sunt relativ temperate de culorile “tomnatice” ale unui peisaj de Marinela Măntescu, amintind evocările nostalgice pe care artista le practică în acest gen, alăturându-le o fastuozitate barocă.
În partea opusă a sălii, vizitatorul este chemat de personajele oarecum neoexpresioniste ale Ancăi Boeriu, cu gesturile lor largi, patetice până la dramatism, caracteristice pentru o anumită perioadă din creaţia artistei.
Le răspunde cumva compoziţia lui Marius Barb-Barbone, pendulând între figurativ şi expresionismul abstract, cu certe valori decorative în faldurile “draperiilor” ce lasă să se bănuiască deasupra lor o lume marcată de neliniştile zilelor noastre.
Vasile Tolan
Şi exemplele s-ar putea continua cu piesele rafinate ale Mariei Chiobaş, cu peisajele ondulate, tomnatice ale Irinei Florescu, cu…
Ritmul necesar oricărei concepţii expoziţionale este dat de piesele tridimensionale din ceramică şi sticlă, cu delicateţea lor, dată de materialul folosit, aparent atât de fragil, reuşind însă să alieze componenta decorativă care li se atribuie prin tradiţie cu profunzimea tematicilor alese de artişti.
Gherghina Costea aduce în expoziţie, într-o formă mai esenţializată decât ne obişnuisem, lumea vegetală, ale cărei forme înglobează de data aceasta germinarea, esenţa ciclică a renaşterii, căreia albul materialului îi conferă un aer de puritate, de armonie.
O “instalaţie” a Mariei Cioată uneşte două lumi, cea a sculpturii şi a designului ambiental.
Anca Boeriu
În apropiere, aluziile anatomice ale Ioanei Stelea, adevărate radiografii în sticlă, sugerează, prin fragilele oase gravate, o întreagă istorie a vieţii omeneşti, a moştenirilor înscrise în codul genetic. Un mesaj de perenitate, transmis prin fragilitatea şi transparenţa sticlei. Şi pentru că am vorbit despre acest material, se cuvine să amintim opera lui Lucian Butucariu, artistul care a dat naştere animalelor sale hibride, jucându-se cu formele într-un material atât de greu de controlat.
Ilie Rusu
O altă lumea, grea de sensuri, concepe Diana Butucariu. Preocupările ei pentru habitat sunt reiterate în micile case de ceramică, cu albul lor evocator al liniştii, maculat însă, de această dată, de negrul întins pe faţada uneia dintre ele, ca un memento, intenţionat sau nu, al dezastrelor provocate de incendii.
Lângă ele sunt expuse obiectele cotidiene, înfiripate de imaginaţia ceramistului Ilie Rusu, care transfigurează în obiect estetic imagini stereotipe. De data aceasta, poate şi din cauza perioadei în care este deschisă expoziţia, “pungile” lui conţinând sticle trimit gândul către darurile de Crăciun, într-o concepţie amintind de pop art.
Emilia Persu
Nu putem omite aerul ludic al ceramicii Luciei Lobonţ sau rafinamentul Mihaelei Ovadiuc…
Ca întotdeauna în cazul unei expoziţii colective este imposibil să acoperi întregul evantai de direcţii, de concepţii formale, de virtuţi estetice şi, mai ales în cadrul ceramicii, de virtuozităţi tehnice ale expozanţilor.
Spre regretul cronicarului şi în detrimentul cititorilor pentru care imaginea rămâne incompletă, dacă nu au intrat în sala de expoziţie.
Emilia Kiss
Se cuvine însă să enumerăm, în final, numele tuturor artiştilor ale căror lucrări conturează o imagine cuprinzătoare, evident nu exhaustivă, a direcţiilor graficii şi artelor decorative actuale.
Sunt artişti de referinţă în plastica românească de azi: Brânduşa Bontea, Casia Csehi, Teodor Hrib, Carmen Rasovszky, Anca Boeriu, Cristian Tarbă, Mariea Petcu, Ovidiu Croitoru, Răzvan Caratănase, Emilia Kiss, Ilie Chioibaş, Ana Maria Cioroiu, Doina Simionescu, Andrei Romocean, Ilie Rusu, Vasile Tolan, Marilena Măntescu, Marius Barb, Petru Lucaci, Claudia Todor, Aurel Bulacu, Florin Stoiciu, Irina Florescu, Teodora Chinschi, Bogdan Mateiaş, Emilia Persu, Ovidiu Ionescu, Dan Popovici, Radu Popovici, Vlad Cioroiu, Lucian Butucariu, Diana Butucariu, Ioana Stelea, Romana Cucu, Bianca Boeroiu, Aniela Ovadiuc, Nicolae Moldovan, Gherghina Costea, Lucian Ţăran, Lucia Lobonţ, Dan Minea, Maria Cioată, Ioan Oratie.
O expoziţie ce n-ar trebui ratată şi care poate fi vizitată până în 21 decembrie.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.