Cercetarea științifică are metodologii riguroase pentru a elimina influența dorințelor asupra gândirii. În orice alt domeniu, efectele dorințelor asupra gândirii (wishfull thinking) sunt majore.
Această puternică forță sufletească, dorința, poate crea chiar și mitologii de foarte durabilă persistență. așa este deja tradiționala convingere că ar fi extraterestre toate obiectele zburătoare (sau aparent zburătoare) a căror identitate reală nu a fost stabilită încât N-ul din expresia OZN (obiecte zburătoare neidentificate) devin I (identificate) fără ca expresia să devină OZI. Wishfull thinking nu pune mare preț nici pe logică, nici pe metodologiile obiectivării științifice.
Dar locul omenesc în care wishfull thinking face cele mai mari ravagii este lumea politicii. Din dorința de a nu jigni Biserica, în ultimii ani românii au acceptat să pună un instrument secular (referendumul) la dispoziția unei voințe religioase cu privire la căsătorie. Nimic nu putea împiedica Biserica încă două mii de ani să nu consacre căsătoriile homosexuale. Dar Biserica a dorit ca aceste căsătorii să nu fie recunoscute nici de statul secular. Și românii s-au supus fără să-și dea seama că, în felul acesta, se încalcă principiul separației Stat – Biserică.
Se pregătea statul nostru secular să recunoască, oare, căsătoriile homosexuale? Nicidecum. Atunci, de unde urgența unui referendum în contra unei asemenea evoluții legislative? Totul a intrat în ceața amestecului de dorință și rațiune atunci când separația Stat – Biserică a fost încălcată fără ca opinia publică, un pic mai cultă și mai democratică, să reacționeze.
„Miracol” poate fi considerat rezultatul referendumului (invalidarea sa). A fost una din acele împrejurări (providențiale) când premodernitatea mentalităților noastre a lucrat modern. Neconștient modern, dar nu mai puțin… democratic.
Este „wishful thinking”. Sunt complet de acord ca referendumul a fost o incercare a bisericii de a influenta major legislatia statului secular. Contrar previziunilor apocaliptice ca Romania se va transforma intr-un rai al „deviantilor” si natalitatea va fi influentata, viata merge mai departe, copii continua sa se nasca si soarele rasare in fiecare zi. Nu am convingeri religioase, sunt de orientare heterosexuala, am trait, am muncit si am studiat in doua tari straine, am un doctorat in stiinte. Am votat si votez in continuare la alegeri si referendumuri. Nu sunt nici liberal, nici social-democrat, dar cred in egalitatea de sanse, taxare progresiva, dreptul la asistenta medicala, drepturi egale pentru toti cetatenii (indiferent de origine sociala,sex, etnicitate, conditie economica, orientare sexuala sau religioasa etc), sprijin guvernamental pentru persoanele defavorizate, dreptul la o justitie corecta si dreptul la un trai decent. Ma supara cand cineva, motivat religios, doreste sa restrictioneze drepturile altor persoane, in cazul asta sub pretextele pseudostiintifice ale procrearii. Ma supara cand cineva incearca sa califice votul meu negativ ca fiind anti-crestin pentru ca, de fapt, nu e. Ma irita ca desi necesitatile vremurilor in care traim cer investitii in educatie si sanatate, se cheltuie bani aiurea pe idei fantasmogorice care nu ne vor trimite copiii la scoala hraniti si imbracati si nu ne vor vindeca de infectii sau trata de cancer. Ma enerveaza de-a dreptul cand asa-zisi formatori de opinie si politicieni arunca cu etichete in dreapta si in stanga, cand, de fapt, habar nu au cui se adreseaza. Este parerea mea ca referendumul a fost un esec pentru ca multi cetateni au realizat acel potential periculos al amestecului credintelor religioase in legislatia seculara si, desi foarte multi din ei sunt credinciosi, nu au vrut sa faca parte din multimea care arunca cu pietre.”Live and let live” se pare ca a fost motto-ul.
Cum le ziceți matale bibicule mai rar! Că dacă ne luăm după faptul că majoritatea analizelor dumneavoastră au fost greșite, v-ați confruntat abitir cu fenomenul pe care îl descrieți.