Cartea-obiect, purtător al viselor şi sentimentelor lumii

La Spaţiul cultural Gallery a fost vernisată recent expoziţia internaţională de carte-obiect WEST MEETS EAST – A Cultural Book Exchange 2015 – 2016.

Organizată de Unversitatea de Arte Bucureşti în parteneriat cu Asociaţia Naţională pentru Arte Vizuale Contemporane, expoziţia face parte din proiectul cu acelaşi nume, iniţiat în 2009, de Joanne Luongo, de la „Worcester State College” din Statele Unite, şi Daniela Frumuşeanu, profesor la “Academia de Arte” din Bucureşti, în scopul schimbului de idei, cunoştinţe şi inspiraţie între artişti care aparţin unor continente şi sisteme socio-culturale diferite.

Ana Maria Cuteanu, Sinaxar

nă acum au fost deschise 8 expoziţii de carte-obiect, în America şi în România. Dintre cele din ţara noastră am remarcat, cu câţiva ani în urmă, fastuoasa etalare de la Sala Constantin Brâncuşi din Bucureşti.

Ideea de carte-obiect nu este nouă. De la Ion Biţan, primul artist român care a practicat acest gen, la Ion Stendl sau la Mircia Dumitrescu, cu seria dedicată lui Nichita Stănescu, conceptul are deja o istorie.

Adriana Canija Popa, Cartea anotimpurilor

Ce înseamnă pentru privitor o carte-obiect? De ce este nevoie de ea alături de cea tipărită normal, care, la urma urmei, este şi ea, din punct de vedere fizic, un obiect? De ce ar dori un artist vizual să creeze o carte, şi nu o pictură, o sculptură, o instalaţie sau un performance? Sunt întrebări al căror răspuns nu este întotdeauna simplu.

Daniela Frumuşeanu, Cartea gulerelor albe

În primul rând, o carte-obiect este un unicat. Nu în sensul textului semnat de un autor, ci pentru că a doua la fel nu va mai fi creată niciodată. Apoi, ea este menită în primul contemplării. De la forma piesei la materialul din care este construită, la cromatică şi desigur, la conţinutul ei format din imagini, luate din natură, din viaţa personală, din simboluri cunoscute sau inventate, din litere care compun sau nu un text. Cel care o „citeşte” nu parcurge un text linear, emoţionant sau interesant, ci este chemat să se scufunde concomitent în mai multe universuri.

Hermina Csata, Butterfly

Titlul este sugestiv, de multe ori, ca în cazul Anatomy Book al artistei Latanowicz Aleksandr, al Cărţii Gulerelor albe a Danielei Frumşeanu, asemeni unei table de şah pe care se întâlnesc Binele cu Răul, continuând o mai veche preocupare a artistei, dacă ne gândim la Cartea Răului. El poate trimite gândul către alte tărâmuri, cum o face Bigolin Sergio în Ghid sentimental al Veneţiei, în care include citate din ghidul poetului Diego Valeri, sau către alte epoci. Lucrarea Citate de Monica Pop împleteşteforma clasică a cărţii vechi cu secretele ei istorice, sugerate prin materialele „uzate” folosite cu ideea leagănului culturii europene, simbolizat prin spaţii ce aduc cu arhitectura din insula greaca Santorini, şi datele modernităţii, date de elemente preţioase şi strălucitoare şi de oglinda-simbol al cunoaşterii şi al continuităţii.

Irina Iosip, Cartea care te citeşte

Destăinuirile despre propria persoană, implicate, de altfel, în orice creaţie artistică, sunt câteodată directe, ca înSimpatetice, propusă deLetiţia Oprişan,o succesiune de imagini coerente din punct de vedere artistic, conţinând surprinzătoare poeme – revelaţii ale sufletului tânjind după frumos şi inefabil. Alteori, ele sunt incluse în dimensiunea spirituală a lumii ca în Sinaxar al graficienei Ana- Maria Cuteanu, realizat în colografie pe pânză, definit de artistă ca “un spaţiu de adunare a oamenilor care au dobândit sfinţenia, atribut al dumnezeirii, dar şi de chemare a omului de a deveni asemenea celor evocaţi acolo, şi în esenţă asemenea chipului Celui după care am fost creaţi”.

Joanne R. Luongo, Rămăşiţele, Jurnal ucrainean

Interesantă este ideea, vizibilă în mai mult piese din această expoziţie, a importanţei cărţii, începând cu Abecedar, semn al întemeierii în cultură, de Zoe Vida Porumb, cartea care te învaţă să păşeşti în viitor, continuând cu Carte – Mit şi Simbol de Niculina Leonte, pentru care cărţile nu au niciodată sfârşit, de la cele pe cărămidă sau tăbliţă de lut, papirus, pergament, codex, manuscris, până la cele de azi, de la rolul lor de tezaur istoric la cel de a “ţese vise invizibile în imagini vizibile”.

Kavitha Singh Kale, ChitChat

Cartea ca permanenţăeste şimesajul instalaţiei Inima poveştii de Elena Şoltuz, care îşi propune să provoace sentimentul magic al poveştilor citite de bunici sau de părinţi copiilor, şi al aparent paradoxalei Carte care te citeşte a Irinei Iosip.

Alteori, artistul pare că vrea să se destăinuie prin ea aşa cum nu o poate face prin altă artă. Într-o asemenea creaţie, semnul vizual ia locul cuvântului, culoarea declanşează imediat emoţia sau ia locul discursului despre natură.

Letiţia Oprişan, Simpatetice

În Carte anotimpurilor de Adriana Emilia Cănija Popa, timpul se măsoară în formă şi culoare. Structurată pe tiparul cărţii clasice, cu file ce pot fi răsfoite, este un adevărat carusel de culori şi forme vibrante. La Miruna Haşegan, compoziţia Cartea – arbore poartă dublul sens al arborelui care poate deveni hârtie, deci carte, şi al cărţii care se reîntoarce în natură. Paginile amintesc de frunze, legătura poate fi realizată prin liane sau crengi.

Interiorul cărţilor este şi el deosebit de complex, incluzând toate domeniile vieţii cotidiene şi întreaga gamă de emoţii prin care fiecare vizitator trece măcar o dată în viaţă.

Michaela Malita, Cartea cu amintiri

Diversitatea materialelor este la fel de incitantă. Cele mai diferite tipuri de hârtie se pierd între ţesături fine, între broderii şi frunze, între lemn şi ceramică, între coral şi metal… O altă senzaţie, un alt sentiment tactil de fiecare dată.

Sultanik Naomi propune 12 Kinder Marchen, în care straturi de material includ fragmente de text menite să compună o Antologie a visului.

Mihai Moldovanu, Poveşti la castel

Joanne R. Luongo, care vizează o interferare a viziunilor artistice dintre diferitele comunităţi de artişti, foloseşte fibre textile provenite din haine de la second-hand, dar şi hârtie uzată sau pliculeţe de ceai în creaţiile ei minimaliste…

Miruna Haşegan, Cartea-arbore

Desigur, inspirarea din lucrări literare este explicabilă. Reţinem în această direcţie lucrarea Fluture de Hermina Csata şi Prin Pădurea de corali a Gabrielei Vasilescu, un haiku vizual, realizat cu mijloacele artistice ale artei textile, inspirat de opera poetică a lui Matsuo Basho.

Monica Pop, Citate

Expoziţia West Meets East este un alt fel de întoarcere la obiectul carte în epoca internetului.

Pictură, grafică, broderie, sculptură, colaj, textile… toate convertite în carte şi discurs despre carte. Romantic şi ludic, ecologie şi introspecţie, cuvânt şi imagine.

Gabriela Vasilescu, Prin pădurea de corali

După Bucureşti, expoziţia, la care participă 48 de artişti din România, Italia, Polonia, Germania, India, Statele Unite, Olanda, va fi itinerată la Alexandria (martie 2016) şi Focşani (aprilie 2016).

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Victoria Anghelescu 1046 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.