Viitoarea formă a legii vânătorii nu va mai plafona numărul de câini pe care îi poate deţine un cioban, a anunţat la Senat ministrul Agriculturii, Achim Irimescu. „În principiu s-a renunţat la numărul de câini, deci poate fi oricât de mare, iar la problema păşunatului, care este cea mai sensibilă, s-a ajuns la concluzia ca între 6 decembrie şi 31 martie să poată păşuna numai pe terenurile pe care le deţin“, a declarat Irimescu.
Problema aceasta a numărului de câini i-a scos în stradă pe ciobani iar la finele anului trecut câteva mii de oieri au protestat la Casa Poporului faţă de prevederile preconizate atunci în legea a vânătorii, care limita la trei numărul de câini per turmă şi îngrădea dramatic teritoriile de transhumanţă. Azi însă ministrul Agriculturii a afirmat că promisiunile vor fi onorate. „A fost un grup de lucru între Ministerul Agriculturii, Ministerul Mediului şi partenerii sociali, respectiv ciobanii“, a replicat Achim Irimescu.
Un medic veterinar din Cluj, Răzvan Oachiş, a prezentat recent într-un text publicat pe Facebook trei interpretări proprii asupra legii vânătorii şi asupra activităţii oieritului în România.
“Prima problema – Tema care abundă acum peste tot, a numărului maxim de câini ce pot fi ţinuţi la o stână, este o temă falsă. Numărul de câini stabilit prin lege ce poate fi ţinut la o stână este reglementat încă de pe vremea răposatului Ceauşescu – atunci, conform legii 600 erau admişi 1 (unu) câine la 300 de oi. Dar nu ştiu atunci să se fi răzvrătit ciobanii. Dar în condiţiile în care acum România are cel mai mare efectiv de carnivore din Europa, este posibil ca doar 3 câini la o turmă să facă sau nu facă. Dacă este o turmă de 200 de oi, reuşesc, dacă turma este mai mare, nu. Numărul de câini trebuie stabilit în funcţie de efectivul de animale, să zicem un câine la 100 oi în zona de munte, la 150 în zona de deal, şi 200 în zona de şes (desi şi aici au apărut şacalii…). Dar, la urma urmei, problema nu o constituie numărul de câini, ci faptul că aceştia sunt prost hrăniţi în multe cazuri, şi îşi completează hrana din ce vânează – mai puţin vânat adult, sănătos, dar foarte mulţi pui. În plus, nici ciobanii nu refuză o bucăţică proaspătă de carne, încurajându-şi câinii să hăituiască vânatul. Câinii ciobăneşti sunt inteligenţi, dacă se doreşte pot fi educaţi să ignore vânatul plantivor. Dar înainte de a educa câinele, trebuie educat ciobanul, în respectul faţă de mediul înconjurător. Până atunci, stabilit număr maxim, jujeu obligatoriu, câinii hoinari şi narăviţi capturaţi sau eliminaţi.
A doua problemă – paşunatul iarna – Schiatul vara este o aberaţie – deşi este posibil. La fel este şi păşunatul iarna. Mai creşte iarna iarba? Atunci despre ce povestim? Din punct de vedere sanitar-veterinar, păşunatul iarna este o maltratare a animalelor, o încălcare flagrantă a normelor de bunăstare a animalelor. Din punct de vedere calitativ, iarba aceea îngheţată pe care oile sunt obligate să o pape conţine prea puţine substanţe nutritive – nu acoperă nici necesarul zilnic, cât despre vitamine nici nu poate fi vorba. Şi când se întâmplă această aberaţie? Tocmai când animalele sunt gestante şi fătul are maxima nevoie de substanţe nutritive. Să nu ne mire aşadar numărul mare de avorturi, mortalităţi primavara la oi, chiar tinere, şi dezvoltare necorespunzătoare a mieilor obţinuţi, comparativ cu fraţii lor mai norocoşi din saivane. Laboratoarele DSV–urilor sunt inundate primavara cu cereri de analiză privind mortalităţi neobişnuite, cu cauză necunoscută. Dar cauza e simpla – păşunatul iarna. Totuşi, perioada precizată acum în lege este cam mare, un repaus din, să zicem 25 decembrie-25 martie ar fi rezonabil.
A treia problema – munca la stână nu se face doar în famile, se face cu “slugi’’. Dacă calculăm, aşa, în mare, o slugă la 500 de oi, avem, la numărul actual de ovine din Romania, vreo 20.000 de oameni. Un mic orăşel. Oameni care stau, 24 de ore din 24, lângă oi, în cizme, mizerie şi frig. Oameni care au asigurat un venit, masă, ţigări şi ce-o mai fi. Dar oameni pentru care nu se plăteşte nici o asigurare socială. Care nu contribuie deloc la bugetul statului şi, bineînţeles, nu vor beneficia de nici o pensie. Oameni pe care la bătrâneţe îi aşteaptă o viaţă de câine, după o viaţă de uzură la oi. Ciobanul e cioban , să vadă de animale, nu-i poţi cere să-şi facă firmă, dar cumva trebuie reglementată şi situaţia acestor oameni.”
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.