În timp ce miniştrii Guvernului Grindeanu se chinuiau (şi mai mult se bâlbâiau sau se contraziceau, decât explicau coerent) să arate cum NU se vor naţionaliza pensiile PUBLICE administrate privat (aşa-numitul Pilon II al sistemului de pensii), şi în timp ce aceiaşi miniştri nu reuşeau să explice cum sistemul de globalizare a veniturilor salariale în vederea impozitării NU va creşte povara fiscală pe familie/gospodărie, ci o va reduce, şi NU va afecta clasa de mijloc, ci o va ajuta, şi NU va determina evaziune fiscală, ci o va reduce în mod consistent, crescând gradul de conformare voluntară, ieri, în linişte, la adăpost de luminile reflectoarelor, aşa cum îi place, Manole constructorul (în franceză, Manole Le Maçon, citit Mason în română) organiza şi prezida prima şedinţa a Comitetului Naţional pentru Supravegherea Macro-Prudenţială şi inter-galactică (may the Force be with you).
La câte prostii şi incoerenţe îi oferă pe tavă guvernanţii actuali, Manole are şi de ce să spună că este şi rămâne indispensabil pe următorii 277,3 ani.
Dl Dragnea, al 4-lea copilot al premierului (primul pilot fiind Manole Le Maçon, al treilea fiind preşedintele consiliului fiscal, al cincilea, dl van Groningen, plus FMI, CE şi dl Klemm), poate foarte bine să îşi imagineze că îl va demite pe onor dl Negriţoiu (şeful ASF, despre care se spune că este autorul zvonului alarmist cu „naţionalizarea” fondurilor de pensii, membru în Comitetul inter-dimensional al liderilor celorlalte planete), dar nu o va face, pe motiv de NIET de la Manole Le Maçon.
Naţionalizarea nu mai e ce-a fost. Pilonul II de pensii nu este un sistem privat de (asigurări) de pensii, ci un sistem public de pensii administrate privat. Este o mică mare diferenţă. Mecanismul, pentru care s-a luat o decizie politică în 2004, presupune că din CAS (care este de cca 35%) se preleva o porţiune reprezentând 2-4% din veniturile brute ale persoanelor fizice care realizează venituri, sumele respective acumulându-se într-un fond public de pensii administrat privat. Sunt cca 6 milioane de persoane care cotizează (fie prin reţinere la sursă, când sunt salariaţi, fie prin plăţi directe, când realizează venituri din activităţi independente) la acest Pilon II şi 7-8 administratori de fonduri care gestionează aceste sume şi care, desigur, primesc remuneraţii consistente pentru această operaţiune.
La acest moment, sunt acumulate în fondurile aferente acestui Pilon II cca 7 mld euro. Fondurile sunt însă proprietatea contributorilor şi nicidecum a administratorilor privaţi. A naţionaliza aceşti bani ar însemna exproprierea unui număr de 6 milioane de persoane. Acest lucru nu ar însemna doar o încălcare a Constituţiei (naţionalizarea fără justă şi prealabilă despăgubire este interzisă; utilizarea contribuţiilor populaţiei la diferite fonduri sociale în alt scop decât cel pentru care fondurile au fost constituite este interzisă, fiind deturnare de fonduri, adică infracţiune), ci şi un uriaş număr de potenţiale procese de despăgubire pornite de cetăţeni contra statului.
Aşadar, nu se pune problema unei naţionalizări. Ceea ce s-a întâmplat în Ungaria şi Polonia nu a fost o naţionalizare a fondurilor de pensii (şi acolo, ca şi la noi, pensiile sunt publice, foarte rar oamenii făcându-şi asigurări private de pensie), ci o trecere a administrării (gestiunii) fondurilor publice de pensii de la administratori privaţi, înapoi la stat. Sigur că da, statul este cel mai prost administrator, şi la ei, şi la noi, dar asta nu este o naţionalizare a pensiilor, ci o preluare (pe care nu o putem califica drept ostilă, de vreme ce este o decizie politică) a afacerii unor corporaţii care se ocupă cu administrarea de fonduri.
De această „naţionalizare” se teme doar NN, fond de administrare de pensii deţinut de falimentară (la ea acasă) şi suspectă de corupţie (la ea acasă) ING Bank, entitate care, în România, are o reprezentanţă condusă, timp de vreo 15 ani, de onor dl Negriţoiu, şeful ASF. Aşa, ca fapt divers, am văzut şi eu notificarea aceea în care cei cca 300 de mii de viitori pensionari arondaţi NN erau avertizaţi că urmează o naţionalizare a pensiilor lor.
În afară de exploatarea ieftină a panicii care ne cuprinde pe noi, românii, practic instantaneu, când auzim de naţionalizare, news-letter-ul mai făcea un lucru nasol, anti-concurenţial: sugera încheierea de asigurări de pensii private, desigur, la NN, că un fel de back-up pentru ipoteza (dată că sigură) în care Statul român ar naţionaliza pensiile.
Având în vedere ştampila pusă pe acest news-letter, aura (nemeritată) de credibilitate a emitentului, există în acest moment riscul reducerii ratingului de ţară, precum şi riscul ca UE să creadă sau să se teamă că România urmează să utilizeze banii acumulaţi pentru pensii pentru a finanţa un deficit bugetar excesiv (pe care guvernanţii îl văd excedent, dar pe ei nu îi mai crede nimeni, deocamdată). Iar acest lucru chiar merită sancţionat pentru că, dacă sunt foarte multe prostii făcute de acest guvern, totuşi, pe chestiunea deficitului bugetar, actualul guvern a fost şi este un elev (mult prea) silitor.
Nici globalizarea nu o duce prea bine. În prezent, o pătură largă de particulari, mă refer la toţi cei care realizează venituri din activităţi independente, plătesc un impozit unic de 16% pe venitul global (plus CAS şi CASS, dar acesta este un alt subiect). Globalizarea înseamnă, în linii mari, cam asta:
(i) la începutul anului, persoana în cauză estimează un venit şi o cheltuiala totală pentru anul financiar în curs, în aceste estimări intrând toate veniturile şi toate chetuielile făcute pentru realizarea veniturilor;
(ii) la finalul anului financiar, se realizează o definitivare a veniturilor şi a cheltuielilor anuale, diferenţele în plus sau în minus însemnând, după caz, plăţi suplimentare la buget sau restituirii (ori, la opţiunea contribuabilului, compensări cu impozite şi taxe viitoare);
(iii) cu cât cheltuielile sunt mai mari în raport de venituri, cu atât venitul net este mai mic şi, deci, impozitul este mai mic; de aici interesul celui în cauză de a contabiliza şi oficializa toate cheltuielile şi, de aici, un grad foarte redus de evaziune fiscală; în domeniul meu, adică acela al avocaturii şi al insolvenţei, nu există, practic, evaziune fiscală.
Ce intenţionează guvernul Grindeanu este extinderea acestui sistem la salariaţi. În prezent, deşi salariaţii plătesc, ca şi persoanele cu activităţi independente, un impozit de 16% pe venit (plus CAS, plus CASS) ei totuşi nu se preocupă de aceste plăţi la buget, întrucât patronul le plăteşte pentru ei, prin reţinere la sursă. De aceea, salariaţii nu negociază un salariu brut, ci unul net („în mână”), iar acest salariu net nu este întotdeauna trecut în totalitate pe cartea de muncă, mari părţi din acest salariu net fiind plătit cash, adică nefiscalizat (o să vă mire până la uluire să ştiţi că Eurostat a declarat recent că, în România, salariile nefiscalizate în acest fel reprezintă cam 15% din PIB; ştiind că PIB-ul României este de cca 160 mld euro, vă las plăcerea de a calcula această evaziune masivă, determinată de patronii din privat care, la rândul lor, nu prea plătesc taxe şi impozite; în industria alimentară, mai ales în industria pâinii, în agricultură, mai ales în domeniul legume-fructe, în producţia „artizanală” de alcool etc., evaziunea fiscală, inclusiv – sau mai ales – pe TVA depăşeşte 90%; de aici, plus din „dividende”, patronii îşi pot permite să facă plăţi cash).
Tot de aceea, salariaţii nu au o motivaţie pentru a strânge toate cheltuielile de peste an (facturi la utilităţi, hrană, îmbrăcăminte, educaţia copiilor, îngrijirea sănătăţii, meditaţiile copiilor, bona, femeia de serviciu) întrucât nu le foloseşte la nimic în ajustarea poverii fiscale individuale, nefiind deductibile.
Ce înţeleg eu din propunerea guvernului Grindeanu este că:
(i) globalizarea se va aplica şi salariaţilor; dacă salariaţii obţin şi alte venituri decât salariul minim pe economie, inclusiv acele plăţi cash de care vorbeam mai sus, vor plăti impozit şi pe acestea;
(ii) impozitul se va reduce de la 16% la 10%, iar în cazul în care salariul/venitul global este sub 2000 de lei pe lună, atunci impozitul va fi zero;
(iii) globalizarea veniturilor nu se va realiza pe fiecare individ în parte, ci pe gospodărie (acesta este termenul vetust utilizat de cei care, în mod neîndemânatic, au tradus din engleză în română cuvântul households, prezent în directive europene şi în recomandări OECD); dacă, spre exemplu, unul din membrii familiei lărgite ar avea, să zicem, 3000 de lei pe lună, iar ceilalţi ar avea venituri de 1450 de lei sau ar fi şomeri, atunci se va face o medie aritmetică şi se va aplica un impozit zero, dacă media va fi sub 2000 de lei pe lună, sau un impozit de 10%, dacă media va fi de peste 2000 de lei pe lună;
(iv) tot pe gospodărie se vor globaliza şi cheltuielile, iar acestea vor fi considerate deductibile (adică vor scădea suma impozabilă) dacă vor fi fost făcute în relaţie cu întreţinerea şi confortul familiei, cuprinzând toată lista de exemple de mai sus; doar că aceste cheltuieli vor trebui să fie dovedite cu chitanţe, facturi, plăti prin bancă etc.; nu numai că nevestele vor deveni (şi mai) indispensabile, dar toţi cei cu care cheltuim bani pentru educaţia, sănătatea, întreţinerea şi confortul familiei, profesori meditatori, bone, femei de serviciu, grădinari, maseuze, coafeze etc., vor trebuie să ne dea chitanţe, iar asta va însemna reducerea drastică a evaziunii în acest domeniu şi, în plus, creşterea gradului de conformare voluntară.
Tot ce va trebui să facem va fi să ne înscriem la Fisc ca „gospodărie”. Iar acest lucru, deşi este al dracului de complicat, nu este chiar imposibil şi, în plus, nici nu este ceva foarte, foarte novator. În Codul civil există noţiunea de locuinţă familială care, dacă este înscrisă ca atare în cartea funciară şi la Fisc, asigură familiei respective un anumit grad de protecţie contra eventualei evacuări silite, pornită de Fisc sau de vreo bancă (apropo de bancă – creditele vor fi facilitate de această măsură a impozitării globale a gospodăriei, întrucât vor fi scoase la lumină veniturile nedeclarabile ale potenţialilor debitori, precum şi cheltuielile reale ale acestora).
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.