Criza apei – o realitate din ce în ce mai acută la nivel global

Articol tradus din limba engleză de Maria Olteanu, sursa: The Guardian

Seceta de săptămâna trecută din São Paulo a fost atât de puternică încât locuitorii au încercat să foreze prin podea ca să dea de pânza freatică. Odată cu secarea acviferelor la nivel global, un miliard de oameni nu mai au acces la apă potabilă sigură. Urmează raţionalizarea apei şi o luptă pentru controlul asupra aprovizionării cu apă.

Apa reprezintă forţa motrice a naturii, spunea Leonardo da Vinci. Din nefericire pentru planeta noastră, resursa de apă seacă pe zi ce trece – cu o viteză alarmantă. Populaţia lumii continuă să crească, însă creşterea populaţiei nu a fost urmată de o creştere a resurselor de apă dulce.

Consecinţele se dovedesc a fi profunde. Peste tot pe glob, rapoartele relevă suprafeţe imense aflate în criză de apă, din cauza secării acviferelor. Peste un miliard de oameni – 1 din 7 oameni de pe planetă – nu au acces la apă potabilă sigură.

Săptămâna trecută, în oraşul brazilian São Paulo, cu o populaţie de 20 de milioane de locuitori, cândva cunoscut ca Oraşul Burniţei, seceta a devenit atât de puternică încât locuitorii au început să foreze prin podele şi în parcări pentru a ajunge la apă. Autorităţile au anunţat că în curând va urma raţionalizarea aprovizionării cu apă. Cetăţenii vor avea acces la apă doar două săptămâni, au adăugat aceştia.

În statul american California, autorităţile au relevat faptul că statul a intrat în cel de-al patrulea an de secetă, cu luna ianuarie 2015 fiind cea mai secetoasă de când au început măsurătorile meteorologice. În acelaşi timp, consumul de apă pe cap de locuitor a continuat să crească (şi din cauza fracturării hidraulice, care a şi contaminat cantităţi enorme de apă în statul California – n. red.).

În Orientul Mijlociu, zone rurale întregi s-au transformat în deşert din cauza folosirii în exces a apei. Iranul este cel mai puternic afectat. Supraconsumul şi de precipitaţiile reduse au făcut ravagii asupra resurselor de apă ale Iranului şi asupra producţiei agricole. În mod similar, Emiratele Arabe Unite investesc în uzine de desalinizare a apei şi în facilităţi de tratare a apei, din cauza lipsei acute de apă cu care se confruntă. Însuşi prinţul moştenitor, şeicul Mohammed bin Zayed al-Nahyan, admite: “Pentru noi, apa a devenit mai importantă decât petrolul”.

Ilustraţie: Giulio Frigieri (Sursa: The Guardian)

Natura globală a crizei este subliniată de rapoarte similare din alte regiuni. În Asia de Sud, de exemplu, au avut loc pierderi masive ale apei subterane, care a fost pompată cu o lipsă inconştientă a oricărui control în ultimele decenii. Aproximativ 600 milioane de oameni trăiesc în suprafaţa de 2.000 de km care se extinde din estul Pakistanului, peste podişul cald şi arid al Indiei de Nord şi în Bangladesh, iar această zonă este cel mai intens irigată din lume. Până la 75% dintre fermieri se bazează pe apa pompată din acvifere pentru a îşi iriga recoltele, consumul de apă fiind în creştere, în timp ce imaginile satelitare arată o scădere alarmantă a rezervelor de apă.

Natura problemei este relevată de cifrele Institutului de Geologie al SUA, care indică faptul că rezerva de apă dulce la nivel global este de2.551.100 milecubice. Comprimată într-o singură picătură, aceasta va produce o sferă cu un diametru de 170 de mile. Însă cea mai mare parte a acestei cantităţi (99%) este reprezentată de apa subterană, din care o mare parte nu este accesibilă. În contrast, volumul total de apă din lacuri şi râuri, sursa principală de apă a umanităţii, poate fi comprimat într-o sferă cu diamentrul de doar…35 mile! Această mică picătură de apă susţine mare parte a vieţii pe Pământ – iar ea este din ce în ce mai mult în pericol odată cu încălzirea globală.

Schimbarea precipitaţiilor şi topirea zăpezii şi a gheţii schimbă deja sisteme hidrologice în multe regiuni. Gheţarii continuă să scadă peste tot în lume, afectând localităţile din aval. Rezultatul, conform IPCC (Grupul Interguvernamental al Experţilor în Încălzirea Globală, din cadrul ONU), este acela că proporţia populaţiei globale care suferă din cauza crizei apei va creşte în cursul acestui secol. Din ce în ce mai mult, oamenii şi statele vor trebui să intre într-o competiţie pentru resurse. Disputa internaţională între Egipt şi Etiopia, privind planurile Etiopiei de a construi un baraj pe Nil, a fost rezolvată de curând. Pe viitor, conflicte mult mai serioase vor fi declanşate, pe măsură ce planeta rămâne fără resursa vitală. Chiar şi la altitudini mai ridicate, singura regiune unde precipitaţiile se vor intensifica în anii următori, schimbările climatice vor reduce calitatea apei şi va presupune riscuri ca urmare a unui număr de factori: temperaturile în creştere; creşterea nivelului de sedimente, nutrienţi şi poluanţi puşi în mişcare de ploaia abundentă; perturbarea facilităţilor de tratare a apei pe perioadele de inundaţii.

Omenirea se află în faţa unei crize a apei care va atinge toate părţile planetei, lucru subliniat de Jean Chrétien, ex-premier al Canadei şi co-director al InterAction Council. “Viitorul impact politic al crizei apei poate fi devastator. Folosirea apei în modul în care am făcut-o până acum nu poate susţine viitorul umanităţii.”

Comentariul traducătorului:

În acest context, cu toate avertismentele legate de încălzirea globală şi legătura directă cu extracţia de hidrocarburi fosile, la nivel global, foarte multe state se avântă în proiecte de extracţie a hidrocarburilor neconvenţionale (petrol şi gaze de şist, petrol din şisturi bituminoase, gaze din stratele de cărbuni), toate mari consumatoare de apă, care contaminează, în acelaşi timp, cantităţi uriaşe de apă, contaminare care nu mai poate fi controlată, odată ce este declanşată, devenind astfel ireversibilă. Chiar şi fără extragerea hidrocarburilor neconvenţionale omenirea se află în planul dezastrului, iar insistenţa celei mai mari părţi a liderilor globali legată de extragerea hidrocarburilor dovedeşte o inconştienţă greu de calificat. Toate semnalele ne spun acelaşi lucru: Secolul 21 va fi secolul trezirii oamenilor, sau nu va mai fi deloc.

Şi în România, în timp ce scriu aceste rânduri, mai multe localităţi din vestul judeţului Timiş (Beba Veche, Dudeştii Vechi, Cenad) se confruntă cu o criză a apei. Motivul: apa este contaminată cu arsen (posibil şi alte substanţe, însă autorităţile nu fac măsurători, acuzând lipsa aparaturii de monitorizare a apei, conform normelor în vigoare la nivel european). Autorităţile refuză să ia măsuri şi, mai grav, nu au informat populaţia din zonă. La fel de grav este faptul că ele încearcă muşamalizarea acestei situaţii şi mai ales a cauzelor contaminării, susţinând, fără niciun fel de probe, faptul că este o poluare naturală, ele însele recunoscând, în acelaşi timp, că nu au făcut determinări de arsen în apă până în vara lui 2014, când un cetăţean s-a sesizat şi a testat apa şi pentru elementul arsen, moment când s-au descoperit cantităţi de peste 3-4 şi chiar 5 ori mai mari decât cantitatea legală acceptată.

Pe fondul unei crize care ameninţă să se acutizeze la nivel global, atitudinea indolentă a autorităţilor din Timiş şi a tuturor autorităţilor (întrucât problema este cunoscută, mai multe ONG-uri făcând cunoscută această situaţie la nivelul Guvernului şi al Preşedinţiei) pare să condamne, astfel, toată populaţia României la însetare, deoarece episodul din Timiş se poate repeta oricând (în ţară sunt deja mai multe locuri unde apa a devenit nepotabilă din cauza activităţilor petroliere, în special).

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.